Lexiconul de la Buda -

Aufgelesener Text Bild

DIALOGU

Pentru inceputul linbei Romảnả.

---------

Intra Nepotu si Unchiu.

Nepotu. Pe Romảni şi numele, si

faptura, inpreunả cu tote pleca-

rile loru quele firesci ii vedesce

a fì viţe de Romanii quei vechi,

quarii ore quandu preste totả lu-

mea domnea, dupỏ cumu si in

Istoria: pentru inceputul’ Romảni-

lor in Dacia limpede se adevere-

sce: de aquésta nu am indoelả. Ma

(darẻ) de unde se trage inceputul’

ţesiturei linbei, quare astaǳi atảt

in gura Romảnilor se aude, pre-

cum si in scripturile lor se vede

nu escu (sủnt) fỏrả indoelả. Me

bucuru Unchiule, che te aflai a-

vẻndu puçin regaǳiu de cỏtrả lu-

crurile quele multe ale deregỉto-

riei tale, cu quare ne incetat esci

cuprėnsu; che sủm (sủnt) incre-

dėntiatu, cum totả indoela mea o

vi desface, si o vi resipì. Rogu

te sỉ mi ajuti a me desceptà.

Unchiu. De orả que asupra

unui lucru asie frumosu, si mie _pre

DIALOGU.

Pentru î#cepu%tul li%nbeí Rwmà%nà.

---------

Î"trà Nepo%tu şi' Ù̆nkò.

Nepo%tu. Pe Rwmà%ní şi' nu%-

mele, şi' fàptu%ra î#preu%nà ku

to%ate plekà%rile lo%ru ce%le fi-

re%śí î#í vede%śe a# fi' vi%ţà de

Rwma%nïí ce%í ve%kí, ka%rïí ẇare

kà%ndu pre%ste to%atà lu%mã do-

mnã', dupà ku%mu şi' î# ĩ"sto-

%rïa: pentru î#cepu%tul Rwmà-

%nilwr î# Da%cïa li%mpede se a#-

devere%śe: de a#cã%sta nu a#m î#do-

æ%là. Ma (da%rà) de ù̇nde se tra-

%qe î#cepu%tul ţesitu%reí li%nbeí,

ka%re ȧstàzí a#tà%t î# gu%ra Rw-

mà%nilwr se a#u%de, preku%m şi'

î# skriptu%rile lwr se ve%de, nu

ĕ̇sku (sànt) fàrà î#doæ%là.

Mà bu%kuru Ù#nkòle, kà te a#-

fla%í a#và%ndu puţi%n rega%z de

kàtrà lu%krurile ce%le mu%lte ȧle

deregàtorĨ%eí ta%le, ku ka%re ne

î#ceta%t ĕ̇śí kupri%nsu; kà sàm

(sànt) î#kredinţa%tu, kum

to%atà î#doæ%la mã' w# vi desfa%-

ce, şi' w# vi resipi'. Ro%gu te

sà%mí a#ju%ţí a# mà deśepta'.

Ù̆nkò. De ẇarà ce a#su%pra

ù̇nuí lu%kru a#şã' frumo%su, şi _mĨ%e

DIALOGU¹

pentru începutul linbei

română

---------

Întră nepot şi unchiu

Nepotu. - Pe români şi numele, şi făptura împreună cu toate² plecările lor cele fireşti îi vedeşte a fi viţe³ de romanii cei vechi, carii oarecând⁴ preste toată⁵ lumea domnea, după cum şi în Istoria pentru începutul românilor în Dacia⁶ limpede se adevereşte. De aceasta, nu am îndoială. Ma⁷ (dară), de unde se trage începutul ţesiturei linbei care astăzi atât în gura românilor se aude, precum şi în scripturile lor se vede, nu escu⁸ (sânt) fără îndoială. Mă bucur unchiule că te aflai având puţin regaz de cătră lucrurile cele multe ale deregătoriei tale cu care neîncetat eşti cuprins, că săm⁹ (sânt) încredinţat cum toată îndoiala mea o vi desface şi o vi resipi. Rogu-te să-mi ajuţi a mă deştepta.

Unchiu. - Deoarăce¹⁰ asupra unui lucru aşe¹¹ frumos şi mie _pre

Acest text, elaborat în limba română și prezentat tipografic pe două coloane, în stânga cu ortografie latină, în dreapta cu slove chirilice, a fost tipărit pentru prima dată în 1819, la Buda. În 1825, tot la Buda, va fi retipărit ca parte introductivă, împreună cu „Ortografia română sau latino-valahică” a lui P. Maior, la Lexiconul românesc - latinesc - unguresc - nemțesc. Mai târziu, în 1834, „Dialogu pentru începutul linbei română” va vedea lumina tiparului pentru a treia oară la aceeași tipografie din Buda ca „Adăugământ” (redactat doar cu slove chirilice), în a doua ediție a Istoriei pentru începutul românilor în Dacia, a lui Petru Maior de Diceo-Sânmărtin. Subliniem că textul publicat în ediția de la 1825 circulă în două variante, „fără modificări” și cu modificări, față de cel tipărit la 1819. Acest aspect a fost analizat de Maria Aldea, Lilla Marta Vremir și Daniel-Corneliu Leucuța în comunicarea „Câteva observații asupra variațiilor de scriere în Lexiconul de la Buda (1825). Studiu de caz: Dialogu pentru începutul linbei română. Întră nepotu și unchiu de Petru Maior”, la Al 12-lea Colocviu internațional al Departamentului de Lingvistică, Limba română: variație sincronică, variație diacronică, București, 14-15 decembrie 2012.
Scris lat. tote. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: viță. Scris chir. vi%ţà.
Altă lecțiune: orecând. Scris lat. ore quandu.
Scris lat. totả. Se citește peste tot în același fel.
Lucrare apărută la Buda, în 1812, sub semnătura lui Petru Maior.
Cf. mr. ma.
Cf. mr. escu.
Scris lat. sủm; formă latinistă. Scris chir. sànt. Cf. lat. sum (esse). Se transcrie peste tot săm.
Scris lat. De orả que.
Altă lecțiune: așea, așa. Scris chir. a#şã. Se citește peste tot în același fel.

DIALOGU

Pentru inceputul linbei Romảnả.

---------

Intra Nepotu si Unchiu.

Nepotu. Pe Romảni şi numele, si

faptura, inpreunả cu tote pleca-

rile loru quele firesci ii vedesce

a fì viţe de Romanii quei vechi,

quarii ore quandu preste totả lu-

mea domnea, dupỏ cumu si in

Istoria: pentru inceputul’ Romảni-

lor in Dacia limpede se adevere-

sce: de aquésta nu am indoelả. Ma

(darẻ) de unde se trage inceputul’

ţesiturei linbei, quare astaǳi atảt

in gura Romảnilor se aude, pre-

cum si in scripturile lor se vede

nu escu (sủnt) fỏrả indoelả. Me

bucuru Unchiule, che te aflai a-

vẻndu puçin regaǳiu de cỏtrả lu-

crurile quele multe ale deregỉto-

riei tale, cu quare ne incetat esci

cuprėnsu; che sủm (sủnt) incre-

dėntiatu, cum totả indoela mea o

vi desface, si o vi resipì. Rogu

te sỉ mi ajuti a me desceptà.

Unchiu. De orả que asupra

unui lucru asie frumosu, si mie _pre

DIALOGU.

Pentru î#cepu%tul li%nbeí Rwmà%nà.

---------

Î"trà Nepo%tu şi' Ù̆nkò.

Nepo%tu. Pe Rwmà%ní şi' nu%-

mele, şi' fàptu%ra î#preu%nà ku

to%ate plekà%rile lo%ru ce%le fi-

re%śí î#í vede%śe a# fi' vi%ţà de

Rwma%nïí ce%í ve%kí, ka%rïí ẇare

kà%ndu pre%ste to%atà lu%mã do-

mnã', dupà ku%mu şi' î# ĩ"sto-

%rïa: pentru î#cepu%tul Rwmà-

%nilwr î# Da%cïa li%mpede se a#-

devere%śe: de a#cã%sta nu a#m î#do-

æ%là. Ma (da%rà) de ù̇nde se tra-

%qe î#cepu%tul ţesitu%reí li%nbeí,

ka%re ȧstàzí a#tà%t î# gu%ra Rw-

mà%nilwr se a#u%de, preku%m şi'

î# skriptu%rile lwr se ve%de, nu

ĕ̇sku (sànt) fàrà î#doæ%là.

Mà bu%kuru Ù#nkòle, kà te a#-

fla%í a#và%ndu puţi%n rega%z de

kàtrà lu%krurile ce%le mu%lte ȧle

deregàtorĨ%eí ta%le, ku ka%re ne

î#ceta%t ĕ̇śí kupri%nsu; kà sàm

(sànt) î#kredinţa%tu, kum

to%atà î#doæ%la mã' w# vi desfa%-

ce, şi' w# vi resipi'. Ro%gu te

sà%mí a#ju%ţí a# mà deśepta'.

Ù̆nkò. De ẇarà ce a#su%pra

ù̇nuí lu%kru a#şã' frumo%su, şi _mĨ%e

DIALOGU¹

pentru începutul linbei

română

---------

Întră nepot şi unchiu

Unchiu. - Deoarăce¹⁰ asupra unui lucru aşe¹¹ frumos şi mie _pre

Acest text, elaborat în limba română și prezentat tipografic pe două coloane, în stânga cu ortografie latină, în dreapta cu slove chirilice, a fost tipărit pentru prima dată în 1819, la Buda. În 1825, tot la Buda, va fi retipărit ca parte introductivă, împreună cu „Ortografia română sau latino-valahică” a lui P. Maior, la Lexiconul românesc - latinesc - unguresc - nemțesc. Mai târziu, în 1834, „Dialogu pentru începutul linbei română” va vedea lumina tiparului pentru a treia oară la aceeași tipografie din Buda ca „Adăugământ” (redactat doar cu slove chirilice), în a doua ediție a Istoriei pentru începutul românilor în Dacia, a lui Petru Maior de Diceo-Sânmărtin. Subliniem că textul publicat în ediția de la 1825 circulă în două variante, „fără modificări” și cu modificări, față de cel tipărit la 1819. Acest aspect a fost analizat de Maria Aldea, Lilla Marta Vremir și Daniel-Corneliu Leucuța în comunicarea „Câteva observații asupra variațiilor de scriere în Lexiconul de la Buda (1825). Studiu de caz: Dialogu pentru începutul linbei română. Întră nepotu și unchiu de Petru Maior”, la Al 12-lea Colocviu internațional al Departamentului de Lingvistică, Limba română: variație sincronică, variație diacronică, București, 14-15 decembrie 2012.
Scris lat. tote. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: viță. Scris chir. vi%ţà.
Altă lecțiune: orecând. Scris lat. ore quandu.
Scris lat. totả. Se citește peste tot în același fel.
Lucrare apărută la Buda, în 1812, sub semnătura lui Petru Maior.
Cf. mr. ma.
Cf. mr. escu.
Scris lat. sủm; formă latinistă. Scris chir. sànt. Cf. lat. sum (esse). Se transcrie peste tot săm.
Scris lat. De orả que.
Altă lecțiune: așea, așa. Scris chir. a#şã. Se citește peste tot în același fel.

mie preplacutu este aieptatả voia ta,

cu atảntu mai bucurosu me in-

voiescu, si me aplecu a face destu-

lu dorirei tale, che mai nėque u-

nul nu aflu, quare de ajunsu sỉ

fì descurcat lucrul’ aquestu.

Nepotu. Cu mulţi am prėnsu

vorbả despre aquésta: ma nėque

cu unul’ nu m’ am intẻrnitu, de

quare sỉ me fì desparţit multỉ-

mitu.

Unchiu. Doả sunt pareri le

invetiaţilor, quarii fỏrả de pismả

voiescu a cuvẻntare in lucrul’ a-

questu. Unii ǳicu, che linba Ro-

mảnả è linba Latinả stricatả, si

scaǳutả dela flórea linbei Latinả.

Altii ǳicu, che la Romanii quei

de demultu doả linbi au fostu, u-

na, quare o grảea poporul’, si a-

quésta o sugea inpreunả cu la-

ptele dela mumele sale, adechẻ o

inveţiaua pruncii din auǳitu; alta,

quare o invetiaua la scolả cu aju-

toriul’ Gramaticei: si aquésta se

ǳice linbả invetiatả, de órả que

singuri inveţiatii o pot scire. In-

tru aquéstả linbả scriea Latinii

séu Romanii Cảrtile sale, din

quare multe pỉnỏ la noi au ajunsu

si le citimu.

Nepotu. De quare dintrả a-

queste doả pareri se cade sỉ ne

ţėnemu?

mĨ%e preplàku%tu ĕste a#epta%tà

vo%æ ta', ku a#tà%ntu maí buku-

ro%su mà î#voe%sku, şi' mà a#ple%-

ku a# fa%ce destu%lu dori%reí ta%-

le, kà maí ni%ce ù̇nul nu ȧ-

flu, ka%re de a#ju%nsu sà fi'

deskurka%t lu%krul a#ce%stu.

Nepo%tu. Ku mu%lţí a#m

pri%nsu vo%rbà de%spre a#cã%sta;

ma ni%ce ku ù̇nul nu' mam î#-

tàrni%tu, de ka%re sà mà fi'

despàrţi%t mulţàmi%tu.

Ù̆nkò/. Do%aw sànt pàre%-

rile î#vàţa%ţilwr, ka%rïí fàrà

de pi%smà voe%sku a# kuvànta%re

î# lu%krul a#ce%stu. Ù̇nïí zi%ku,

kà li%nba Rwmà%nà ė li%nba La-

ti%nà strika%tà, şi' skàzu%tà

dela flo%arã li%nbeí Lati%nà.

A$lţïí zi%ku, kà la Rwma%nïí

ce%í de demu%ltu do%aw li%nbí

a#u fo%stu, ù̇na, ka%re w# gràæ'

popo%rul, şi' a#cã%sta w# suqã'

î#preu%nà ku la%ptele dela mu%-

mele sa%le, ȧdekà w# î#vàţa'

pru%ncïí din a#uzi%tu; ȧlta,

ka%re w# î#vàţa' la sko%alà ku a#-

juto%ròl Grama%ticeí: şi' a#cã%-

sta se zi%ce li%nbà î#vàţa%tà,

de ẇarà ce si%ngurí î#vàţa%ţïí

w# pot śi%re. Î"tru a#cã%stà li%n-

bà skrïæ' Lati%nïí sau Rwma%nïí

Kà%rţile sa%le, din ka%re mu%lte

pànà la noí a#u a#ju%nsu, şi'

le citi%mu.

Nepo%tu. De ka%re di%ntrà

a#ce%ste do%aw pàre%rí se ka%de

sà ne ţi%nemu?

mie preplăcut este aieptată voia ta, cu atânt¹ mai bucuros mă învoiesc şi mă aplec a face destulu dorirei tale, că mai niceunul nu aflu care de ajuns să fi descurcat lucrul acest.

Nepotu. - Cu mulţi am prins vorbă despre aceasta, ma nice cu unul nu m-am întârnit de care să mă fi despărţit mulţămit².

Unchiu. - Doaă³ sânt⁴ părerile învăţaţilor, carii fără de pismă voiesc a cuvântare în lucrul acest.

Unii zic că linba română e linba latină stricată şi scăzută de la floarea linbei latină. Alţii zic că la romanii cei de demult doaă linbi au fost. Una care o grăia⁵ poporul şi aceasta o sugea împreună cu laptele de la mumele sale, adecă o învăţa⁶ pruncii din auzit, alta care o învăţa la școală⁷ cu ajutoriul gramaticei, şi aceasta se zice linbă învăţată, deoarăce singuri învăţaţii o pot ştire. Întru această linbă scriia⁸ latinii sau romanii cărţile sale, din care multe până la noi au ajuns şi le citim.

Nepotu. - De care dintră aceste doaă păreri se cade să ne ţinem?

Cf. lat. eccum-tantum.
Scris lat. multỉmitu.
Scris lat. Doả. Altă lecțiune: doauă, doao. Scris chir. Do%aw. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. sunt. Altă lecțiune: sunt. Scris chir. sànt. Cf. lat. sunt (esse). Se transcrie peste tot sânt.
Scris lat. grảea. Se transcrie peste tot grăia.
Scris chir. î#vàţa. Altă lecțiune: învățaa. Scris lat. inveţiaua. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: scolă, scoală, școlă. Scris lat. scolả. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. scriea. Se citește peste tot în același fel.

mie preplacutu este aieptatả voia ta,

cu atảntu mai bucurosu me in-

voiescu, si me aplecu a face destu-

lu dorirei tale, che mai nėque u-

nul nu aflu, quare de ajunsu sỉ

fì descurcat lucrul’ aquestu.

Nepotu. Cu mulţi am prėnsu

vorbả despre aquésta: ma nėque

cu unul’ nu m’ am intẻrnitu, de

quare sỉ me fì desparţit multỉ-

mitu.

Unchiu. Doả sunt pareri le

invetiaţilor, quarii fỏrả de pismả

voiescu a cuvẻntare in lucrul’ a-

questu. Unii ǳicu, che linba Ro-

mảnả è linba Latinả stricatả, si

scaǳutả dela flórea linbei Latinả.

Altii ǳicu, che la Romanii quei

de demultu doả linbi au fostu, u-

na, quare o grảea poporul’, si a-

quésta o sugea inpreunả cu la-

ptele dela mumele sale, adechẻ o

inveţiaua pruncii din auǳitu; alta,

quare o invetiaua la scolả cu aju-

toriul’ Gramaticei: si aquésta se

ǳice linbả invetiatả, de órả que

singuri inveţiatii o pot scire. In-

tru aquéstả linbả scriea Latinii

séu Romanii Cảrtile sale, din

quare multe pỉnỏ la noi au ajunsu

si le citimu.

Nepotu. De quare dintrả a-

queste doả pareri se cade sỉ ne

ţėnemu?

mĨ%e preplàku%tu ĕste a#epta%tà

vo%æ ta', ku a#tà%ntu maí buku-

ro%su mà î#voe%sku, şi' mà a#ple%-

ku a# fa%ce destu%lu dori%reí ta%-

le, kà maí ni%ce ù̇nul nu ȧ-

flu, ka%re de a#ju%nsu sà fi'

deskurka%t lu%krul a#ce%stu.

Nepo%tu. Ku mu%lţí a#m

pri%nsu vo%rbà de%spre a#cã%sta;

ma ni%ce ku ù̇nul nu' mam î#-

tàrni%tu, de ka%re sà mà fi'

despàrţi%t mulţàmi%tu.

Ù̆nkò/. Do%aw sànt pàre%-

rile î#vàţa%ţilwr, ka%rïí fàrà

de pi%smà voe%sku a# kuvànta%re

î# lu%krul a#ce%stu. Ù̇nïí zi%ku,

kà li%nba Rwmà%nà ė li%nba La-

ti%nà strika%tà, şi' skàzu%tà

dela flo%arã li%nbeí Lati%nà.

A$lţïí zi%ku, kà la Rwma%nïí

ce%í de demu%ltu do%aw li%nbí

a#u fo%stu, ù̇na, ka%re w# gràæ'

popo%rul, şi' a#cã%sta w# suqã'

î#preu%nà ku la%ptele dela mu%-

mele sa%le, ȧdekà w# î#vàţa'

pru%ncïí din a#uzi%tu; ȧlta,

ka%re w# î#vàţa' la sko%alà ku a#-

juto%ròl Grama%ticeí: şi' a#cã%-

sta se zi%ce li%nbà î#vàţa%tà,

de ẇarà ce si%ngurí î#vàţa%ţïí

w# pot śi%re. Î"tru a#cã%stà li%n-

bà skrïæ' Lati%nïí sau Rwma%nïí

Kà%rţile sa%le, din ka%re mu%lte

pànà la noí a#u a#ju%nsu, şi'

le citi%mu.

Nepo%tu. De ka%re di%ntrà

a#ce%ste do%aw pàre%rí se ka%de

sà ne ţi%nemu?

mie preplăcut este aieptată voia ta, cu atânt¹ mai bucuros mă învoiesc şi mă aplec a face destulu dorirei tale, că mai niceunul nu aflu care de ajuns să fi descurcat lucrul acest.

Nepotu. - Cu mulţi am prins vorbă despre aceasta, ma nice cu unul nu m-am întârnit de care să mă fi despărţit mulţămit².

Unchiu. - Doaă³ sânt⁴ părerile învăţaţilor, carii fără de pismă voiesc a cuvântare în lucrul acest.

Nepotu. - De care dintră aceste doaă păreri se cade să ne ţinem?

Cf. lat. eccum-tantum.
Scris lat. multỉmitu.
Scris lat. Doả. Altă lecțiune: doauă, doao. Scris chir. Do%aw. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. sunt. Altă lecțiune: sunt. Scris chir. sànt. Cf. lat. sunt (esse). Se transcrie peste tot sânt.
Scris lat. grảea. Se transcrie peste tot grăia.
Scris chir. î#vàţa. Altă lecțiune: învățaa. Scris lat. inveţiaua. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: scolă, scoală, școlă. Scris lat. scolả. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. scriea. Se citește peste tot în același fel.

Unchiu. Parerea quelor de

ảntea de acolo este pornitả, che

veǳẻndu ei multe cuvėnte Lati-

nesci in linba Romảnả, érỏ ţesi-

tura ei que din lontru destinptả

(osebitả) de ţesỉtura linbei, qua-

re o citescu in Carţile Latine, se

alunecarỏ a crede, che aquésta cu

scaderea dela flórea linbei Lati-

nả, si cu stricarea ei s’au ỉntem-

platu. Ma, de vi inteţì pe aque-

sti a respundere: quảndu, unde,

pentru que, cu que meǳlociri s’au

intemplatu scaderea aquésta, si

stricarea? au vor amuţì, au de

nou vorbe góle, fỏrả de nėque o

dovédả vor adauge.

Nepotu. Se póte ǳice, che

stricarea aquésta s’au facutu in

Dacia prin mestecarea, si lunga

petrecere a Romảnilor cu multe

ghėnte séu popórả varvare.

Unchiu. Si aquésta è vorbả

desértả cu nėque o dovédả pro-

ptitả. Apoi vedemu, che linba

Romảnả nu numai in multe cu-

vėnte, quare séu nėque cumu nu

sunt in linba Latinả, séu cu altả

faciẻ se aflả, quì si in ţesỉtura ei

què din lontru se lovesce cu lin-

ba Spaniolả, cu a Frảncilor, si

mai vỉrtos cu linba Italianả. De-

qui, dachẻ linbile aquum ǳise in- _pre-

Ù̆nkò. Pàre%rã ce%lor de î#-

tà%æ de a#kolw' ĕ̇ste porni%tà,

kà vàzà%ndu ĕ̇í mu%lte kuvi%n-

te Latine%śí î# li%nba Rwmà%nà,

ê̇rà ţesitu%ra ĕ̇í cã' din lo%n-

tru desti%nptà (w#sebi%tà) de

ţesitu%ra li%nbeí, ka%re w# cite%-

sku î# Kà%rţile Lati%ne, se a#lu-

neka%rà a# kre%de, kà a#cã%sta ku

skàde%rã dela flo%arã li%nbeí

Lati%nà, şi' ku strika%rã ĕ̇í

sau î#tàmpla%tu. Ma, de vi

î#teţi' pe a#ce%şti a# respu%nde-

re: kà%ndu, ù̇nde, pentru ce,

ku ce mejloci%rí sau î#tàmpla%-

tu skàde%rã a#cã%sta, şi' stri-

ka%rã? a#u vwr a#muţi', a#u de

no%u vo%rbe go%ale, fàrà de ni%cí

w# dovã%dà vwr a#da%uqe.

Nepo%tu. Se po%ate zi%ce,

kà strika%rã a#cã%sta sau fàku-

%tu î# Da%cïa prin mesteka%rã,

şi' lu%nga petre%cere a# Rwmà%ni-

lwr ku mu%lte gi%nte sau po-

po%arà varva%re.

Ù̆nkò. Şi' a#cã%sta ė vo%r-

bà deşã%rtà ku ni%cí w# dovã%-

dà propti%tà. A"po%í, vede%mu-

kà li%mba Rwmà%nà nu nu%maí

î# mu%lte kuvi%nte, ka%re sau

ni%ce kum nu sànt î# li%mba

Lati%nà, sau ku ȧltà fa%ţà se

ȧflà; ci şi î#ţesitu%ra ĕ̇í cã'

din lo%ntru se lov%eśe ku li%n-

ba Spanïo%là, ku a# Frà%ncilwr,

şi' maí vàrto%s ku li%nba ĩ"ta-

lïa%nà. De%cí, da%kà li%nbile a#-

ku%m zi%se î#preu%nà ku cã' Rw- _mà%nà

Unchiu. - Părerea celor de întâia¹ de acolo este pornită. Că, văzând ei multe cuvinte latineşti în linba română, iară ţesitura ei cea² din lontru destinptă (osebită) de ţesătura³ linbei care o citesc în carţile⁴ latine, se alunecară a crede că aceasta cu scăderea de la floarea linbei latină şi cu stricarea ei s-au întâmplat. Ma, de vi înteţi pe aceşti a respundere când, unde, pentru ce, cu ce mejlociri⁵ s-au întâmplat scăderea aceasta şi stricarea, au vor amuţi, au de nou vorbe goale fără de nice⁶ o doveadă vor adauge.

Nepotu. - Se poate zice că stricarea aceasta s-au făcut în Dacia prin mestecarea şi lunga petrecere a românilor cu multe ghinte sau popoară varvare.

Unchiu. - Şi aceasta e vorbă deşeartă cu nice⁷ o doveadă proptită. Apoi, vedem că linba⁸ română nu numai în multe cuvinte care sau nicecum nu sânt⁹ în linba¹⁰ latină, sau cu altă faţă se află, ci şi în ţesătura¹¹ ei cea din lontru se loveşte cu linba spaniolă, cu a frâncilor şi, mai vârtos, cu linba italiană. Deci, dacă linbile acum zise îm-¹² _pre-

Scris chir. î#tà%æ. Altă lecțiune: întea. Scris lat. ảntea. Cf. lat. antea. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. cã. Altă lecțiune: ce. Scris lat. que. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: țesitura. Scris chir. ţesitu%ra.
Scris lat. Carţile. Altă lecțiune: cărțile. Scris chir. Kà%rţile. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. meǳlociri.
Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Idem.
Scris chir. li%mba.
Scris lat. sunt.
Scris chir. li%mba.
Altă lecțiune: țesitura. Scris chir. ţesitu%ra.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe aceeași pagină cu „împreună cu cea română”.

Unchiu. Parerea quelor de

ảntea de acolo este pornitả, che

veǳẻndu ei multe cuvėnte Lati-

nesci in linba Romảnả, érỏ ţesi-

tura ei que din lontru destinptả

(osebitả) de ţesỉtura linbei, qua-

re o citescu in Carţile Latine, se

alunecarỏ a crede, che aquésta cu

scaderea dela flórea linbei Lati-

nả, si cu stricarea ei s’au ỉntem-

platu. Ma, de vi inteţì pe aque-

sti a respundere: quảndu, unde,

pentru que, cu que meǳlociri s’au

intemplatu scaderea aquésta, si

stricarea? au vor amuţì, au de

nou vorbe góle, fỏrả de nėque o

dovédả vor adauge.

Nepotu. Se póte ǳice, che

stricarea aquésta s’au facutu in

Dacia prin mestecarea, si lunga

petrecere a Romảnilor cu multe

ghėnte séu popórả varvare.

Unchiu. Si aquésta è vorbả

desértả cu nėque o dovédả pro-

ptitả. Apoi vedemu, che linba

Romảnả nu numai in multe cu-

vėnte, quare séu nėque cumu nu

sunt in linba Latinả, séu cu altả

faciẻ se aflả, quì si in ţesỉtura ei

què din lontru se lovesce cu lin-

ba Spaniolả, cu a Frảncilor, si

mai vỉrtos cu linba Italianả. De-

qui, dachẻ linbile aquum ǳise in- _pre-

Ù̆nkò. Pàre%rã ce%lor de î#-

tà%æ de a#kolw' ĕ̇ste porni%tà,

kà vàzà%ndu ĕ̇í mu%lte kuvi%n-

te Latine%śí î# li%nba Rwmà%nà,

ê̇rà ţesitu%ra ĕ̇í cã' din lo%n-

tru desti%nptà (w#sebi%tà) de

ţesitu%ra li%nbeí, ka%re w# cite%-

sku î# Kà%rţile Lati%ne, se a#lu-

neka%rà a# kre%de, kà a#cã%sta ku

skàde%rã dela flo%arã li%nbeí

Lati%nà, şi' ku strika%rã ĕ̇í

sau î#tàmpla%tu. Ma, de vi

î#teţi' pe a#ce%şti a# respu%nde-

re: kà%ndu, ù̇nde, pentru ce,

ku ce mejloci%rí sau î#tàmpla%-

tu skàde%rã a#cã%sta, şi' stri-

ka%rã? a#u vwr a#muţi', a#u de

no%u vo%rbe go%ale, fàrà de ni%cí

w# dovã%dà vwr a#da%uqe.

Nepo%tu. Se po%ate zi%ce,

kà strika%rã a#cã%sta sau fàku-

%tu î# Da%cïa prin mesteka%rã,

şi' lu%nga petre%cere a# Rwmà%ni-

lwr ku mu%lte gi%nte sau po-

po%arà varva%re.

Ù̆nkò. Şi' a#cã%sta ė vo%r-

bà deşã%rtà ku ni%cí w# dovã%-

dà propti%tà. A"po%í, vede%mu-

kà li%mba Rwmà%nà nu nu%maí

î# mu%lte kuvi%nte, ka%re sau

ni%ce kum nu sànt î# li%mba

Lati%nà, sau ku ȧltà fa%ţà se

ȧflà; ci şi î#ţesitu%ra ĕ̇í cã'

din lo%ntru se lov%eśe ku li%n-

ba Spanïo%là, ku a# Frà%ncilwr,

şi' maí vàrto%s ku li%nba ĩ"ta-

lïa%nà. De%cí, da%kà li%nbile a#-

ku%m zi%se î#preu%nà ku cã' Rw- _mà%nà

Nepotu. - Se poate zice că stricarea aceasta s-au făcut în Dacia prin mestecarea şi lunga petrecere a românilor cu multe ghinte sau popoară varvare.

Scris chir. î#tà%æ. Altă lecțiune: întea. Scris lat. ảntea. Cf. lat. antea. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. cã. Altă lecțiune: ce. Scris lat. que. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: țesitura. Scris chir. ţesitu%ra.
Scris lat. Carţile. Altă lecțiune: cărțile. Scris chir. Kà%rţile. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. meǳlociri.
Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Idem.
Scris chir. li%mba.
Scris lat. sunt.
Scris chir. li%mba.
Altă lecțiune: țesitura. Scris chir. ţesitu%ra.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe aceeași pagină cu „împreună cu cea română”.

preunả cu què Romảnả precum

intrả sėne in multe se lovesc, a-

siè intru aqueleş se desclinescu de-

què Latinả; pretėnsa scảdere, séu

stricare, nu in Dacia s’au intem-

plat, qui prėcina nelovirei séu a

neasemenảrei linbilor aquestora cu

que Latinả acolo tribue sỉ se cer-

ce, de unde au pornit aqueste lin-

bi, quare aquum se chiamả Ro-

mảnả, Italianả, Spaniolả, si Frản-

cả, adechẻ la Roma, in Italia.

Nepotu. Asiè darẻ se cade sỉ

ǳicemu, che linba Latinả s’au

stricat la Roma, si in Italia, si

de acolo au pornit stricatả cỏtrả

Francia, cỏtrả Spania, si cỏtrả

Dacia; si aquésta è prėcina quảci

limbile aqueste sunt cuscrite la

olaltả, érỏ de linba Latinả, qua-

re è in Carţile Latinesci, sunt

strảinate inpreunả cu linba Ro-

mảnả.

Unchiu. Vrednicả de rỉsu este

cuvẻntarea aquésta! Linba Lati-

nả, quảnd erà mai in flóre, si

togma in vécul’, que se ǳice de

auru, fù prin colonii le Romane

bảgatả in Francia séu in Galia,

si in Spania; si nu lung tėmpu

dupỏ aquéa in Dacia. Quine póte

darẻ visà, che linba Latinả stri-

catả sỉ fì pornitu cỏtrả Galia, _cỏ-

mà%nà, preku%m î#trà si%ne î#

mu%lte se love%sk, a#şã' î#tru a#-

ce%leş se deskline%sku de cã La-

ti%nà; preti%nsa skàde%re, sau

strika%re nu î# Da%cïa sau î#tàm-

pla%t, ci' pri%cina nelovi%reí

sau a# ieasemenà%reí li%nbilwr

a#ce%stora nu cã Lati%nà a#kolw'

tri%bue sàse ce%rce, de ù̇nde a#u

porni%t a#ce%ste li%nbí, ka%re a#-

kum se kïa%mà Rwmà%nà, ĩ"ta-

lïa%nà, Spanïo%là, şi' Frà%nkà,

ȧdekà la Rw%ma, î# ĩ"ta%lïa.

Nepo%tu. A"şa' da%rà se ka%-

de sà zi%cemu, kà li%nba La-

ti%nà sau strika%t la Rw%ma,

şi' î# ĩ"ta%lïa, şi' de a#kolw' a#u

porni%t strika%tà kàtrà Fra%n-

cïa, kàtrà Spa%nïa, şi' kàtrà

Da%cïa; şi' a#cã%sta ĕ̇ste pri%ci-

na kà%cí li%nbile a#ce%ste sànt

kuskri%te la w#la%ltà, ê̇rà de

li%mba Lati%nà, ka%re ė î# kà%r-

ţile Latine%śí, sànt strài-

na%te î#preu%nà ku li%nba Rw-

mà%nà.

Ù̆nkò. Vre%dnikà de rà%su

ĕ̇ste kuvànta%rã a#cã%sta! Li%nba

Lati%nà, kànd ĕ#ra' maí î# flo%a-

re, şi' to%gma î# vã%kul ce se

zi%ce de ȧuru, fu' prin kolo%-

nïile Rwma%ne bàga%tà î# Fra%n-

cïa sau î# Ga%lïa şi' î# Spa%nïa;

şi' nu lu%ng tàmpu dupà a#cã%æ

î# Da%cïa. Ci%ne po%ate da%rà vi-

sa', kà li%mba Lati%nà strika%-

tà sà fi' porni%tu kàtrà Ga%- _lïa,

preună cu cea română, precum întră sine în multe se lovesc, aşe întru aceleş se desclinesc de cea latină. Pretinsa scădere sau stricare nu în Dacia s-au întâmplat, ci pricina nelovirei sau a neasemenărei linbilor acestora cu¹ cea latină, acolo tribuie să se cerce de unde au pornit aceste linbi care acum se chiamă română, italiană, spaniolă și frâncă, adecă la Roma, în Italia.

Nepotu. - Așe² dară, se cade să zicem că linba latină s-au stricat la Roma și în Italia și de acolo au pornit stricată cătră Francia, cătră Spania și cătră Dacia. Și aceasta este pricina, căci limbile³ aceste sânt cuscrite laolaltă, iară de linba⁴ latină care e în carțile latinești sânt străinate împreună cu linba română.

Unchiu. - Vrednică de râs este cuvântarea aceasta! Linba latină, când era mai în floare şi togma în veacul ce se zice de aur, fu prin coloniile romane băgată în Francia sau în Galia şi în Spania şi, nu lung timp⁵ după aceaia⁶, în Dacia. Cine poate dară visa că linba⁷ latină stricată să fi pornit cătră Galia, _că

Scris chir. nu.
Scris. lat. Asiè. Altă lecțiune: așa. Scris chir. A"şa.
Scris chir. li%nbile.
Scris chir. li%mba.
Altă lecțiune: tâmp. Scris chir. tàmpu; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
Altă lecțiune: acea, aceaa. Scris lat. aquéa. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. li%mba.

preunả cu què Romảnả precum

intrả sėne in multe se lovesc, a-

siè intru aqueleş se desclinescu de-

què Latinả; pretėnsa scảdere, séu

stricare, nu in Dacia s’au intem-

plat, qui prėcina nelovirei séu a

neasemenảrei linbilor aquestora cu

que Latinả acolo tribue sỉ se cer-

ce, de unde au pornit aqueste lin-

bi, quare aquum se chiamả Ro-

mảnả, Italianả, Spaniolả, si Frản-

cả, adechẻ la Roma, in Italia.

Nepotu. Asiè darẻ se cade sỉ

ǳicemu, che linba Latinả s’au

stricat la Roma, si in Italia, si

de acolo au pornit stricatả cỏtrả

Francia, cỏtrả Spania, si cỏtrả

Dacia; si aquésta è prėcina quảci

limbile aqueste sunt cuscrite la

olaltả, érỏ de linba Latinả, qua-

re è in Carţile Latinesci, sunt

strảinate inpreunả cu linba Ro-

mảnả.

Unchiu. Vrednicả de rỉsu este

cuvẻntarea aquésta! Linba Lati-

nả, quảnd erà mai in flóre, si

togma in vécul’, que se ǳice de

auru, fù prin colonii le Romane

bảgatả in Francia séu in Galia,

si in Spania; si nu lung tėmpu

dupỏ aquéa in Dacia. Quine póte

darẻ visà, che linba Latinả stri-

catả sỉ fì pornitu cỏtrả Galia, _cỏ-

mà%nà, preku%m î#trà si%ne î#

mu%lte se love%sk, a#şã' î#tru a#-

ce%leş se deskline%sku de cã La-

ti%nà; preti%nsa skàde%re, sau

strika%re nu î# Da%cïa sau î#tàm-

pla%t, ci' pri%cina nelovi%reí

sau a# ieasemenà%reí li%nbilwr

a#ce%stora nu cã Lati%nà a#kolw'

tri%bue sàse ce%rce, de ù̇nde a#u

porni%t a#ce%ste li%nbí, ka%re a#-

kum se kïa%mà Rwmà%nà, ĩ"ta-

lïa%nà, Spanïo%là, şi' Frà%nkà,

ȧdekà la Rw%ma, î# ĩ"ta%lïa.

Nepo%tu. A"şa' da%rà se ka%-

de sà zi%cemu, kà li%nba La-

ti%nà sau strika%t la Rw%ma,

şi' î# ĩ"ta%lïa, şi' de a#kolw' a#u

porni%t strika%tà kàtrà Fra%n-

cïa, kàtrà Spa%nïa, şi' kàtrà

Da%cïa; şi' a#cã%sta ĕ̇ste pri%ci-

na kà%cí li%nbile a#ce%ste sànt

kuskri%te la w#la%ltà, ê̇rà de

li%mba Lati%nà, ka%re ė î# kà%r-

ţile Latine%śí, sànt strài-

na%te î#preu%nà ku li%nba Rw-

mà%nà.

Ù̆nkò. Vre%dnikà de rà%su

ĕ̇ste kuvànta%rã a#cã%sta! Li%nba

Lati%nà, kànd ĕ#ra' maí î# flo%a-

re, şi' to%gma î# vã%kul ce se

zi%ce de ȧuru, fu' prin kolo%-

nïile Rwma%ne bàga%tà î# Fra%n-

cïa sau î# Ga%lïa şi' î# Spa%nïa;

şi' nu lu%ng tàmpu dupà a#cã%æ

î# Da%cïa. Ci%ne po%ate da%rà vi-

sa', kà li%mba Lati%nà strika%-

tà sà fi' porni%tu kàtrà Ga%- _lïa,

Scris chir. nu.
Scris. lat. Asiè. Altă lecțiune: așa. Scris chir. A"şa.
Scris chir. li%nbile.
Scris chir. li%mba.
Altă lecțiune: tâmp. Scris chir. tàmpu; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
Altă lecțiune: acea, aceaa. Scris lat. aquéa. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. li%mba.

cỏtrả Spania, si cỏtrả Dacia? Cảr-

ţile din vécul’ aquelu scrise, qua-

re le citimu astảǳi, adeverescu,

che nėquė odatả n’au fostu limba

Latinả asiè in flóre precum in

ǳisul’ vécu.

Nepotu. Sủm (sủnt) incre-

dėntiatu, cum linba Romảnả, nu

ė stricatả din linba Latinả. Tả-

tuş dorescu, sỉ cuvėnti mai inco-

lo in lucrul’ aquestu, qua sỉ me

desceptu intru aquéa, cum doả

linbi au fostu la Romanii quei ve-

chi: una Gramaticéscả, séu a in-

vetiati lor, si alta a poporu lui.

Unchiu. Linba Latinả que

Gramaticéscả, séu a invetiati lor,

quare pỉnỏ aǳi este in Cartile La-

tine, chiaru se vede, che este

linbả nu firéscả, quì mesteşugitả,

si quare nu se pote invetià fỏrả

numai cu ajutoriul’ Gramaticei.

Che asiè este ea ţesutả, quảt ma-

car quảt o va auǳì quineva, nu

pote sỉ o invetie cu aque deplė-

nire, quảt sỉ nu facả dese, si gre-

le gresele asupra gramaticei, unde

ori que linbả firéscả, si cum se ǳi-

ce, viuả, numai din auǳitu se po-

te invetià deplėn. Sciu, che la

Blaş in Transilvania un pruncu

mic, qui invẻtiaua carte Romảnả; _si

lïa, kàtrà Spa%nïa, şi kàtrà

Da%cïa? Kà%rţile din vã%kul a#-

ce%lu skri%se, ka%re le citi%mu

ȧstàzí, a#devere%sku, kà ni%cí

w#da%tà nau fo%stu li%nba Lati%-

nà a#şã' î# flo%are preku%m î# zi%-

sul vã%ku.

Nepo%tu. Sàm (sànt) î#-

kredinţa%tu, kum li%nba Rw-

mà%nà nu ė strika%tà din li%n-

ba Lati%nà. Tà%tuş dore%sku,

sà kuvi%nţí maí î#kolw' î# lu%-

krul a#ce%stu, ka sà mà deśe%-

ptu î#tru a#cã%æ, kum do%aw

li%nbí a#u fo%stu la Rwma%nïí

ceí ve%kí: ù̇na Gramaticã%skà,

sau a# î#vàţa%ţilwr, şi' ȧlta

a# popo%ruluí.

Ù̆nkò. Li%nba Lati%nà cã

Gramaticã%skà, sau a# î#vàţa%-

ţilwr, ka%re pànà ȧzí ĕ̇ste î#

kà%rţile Lati%ne, kïa%ru se ve%de,

kà ĕ̇ste li%nbà nu firã%skà, ci'

meşteşuqi%tà, şi' ka%re nu se

po%ate î#vàţa' fàrà nu%maí ku a#-

juto%ròl Grama%ticeí. Kà a#şã'

ĕ̇ste æ# ţesu%tà, kàt màka%r kàt

w# va a#uzi' ci%neva, nu po%ate

sà w# î#ve%ţe ku a#cã' deplini%re,

kàt sà nu fa%kà de%se, şi' gre%le

greşe%le a#su%pra Grama%ticeí,

ù̇nde ẇrí ce li%nbà firã%skà,

şi', kum se zi%ce, vĨ%e, nu%maí

din a#uzi%tu se po%ate î#vàţa' de-

pli%n. ŚĨ%u, kà la Blaj î# Tran-

silva%nïa ù#n pru%nku mik, ci

î#vàţa' ka%rte Rwmà%nà, şi' La- _ti-

cătră Spania şi cătră Dacia? Cărţile din veacul acel scrise, care le citim astăzi, adeveresc că niciodată n-au fost limba¹ latină aşe în floare precum în zisul veac.

Nepotu. - Săm (sânt) încredinţat cum linba română nu-i² stricată din linba latină. Tătuş, doresc să cuvinţi mai încolo în lucrul acest, ca să mă deştept întru aceaia, cum doaă linbi au fost la romanii cei vechi: una gramaticească sau a învăţaţilor şi alta a poporului.

Unchiu. - Linba latină cea gramaticească sau a învăţaţilor, care până azi este în carţile latine, chiar³ se vede că este linbă nu firească, ci meşteşugită şi care nu se poate⁴ învăţa fără numai cu ajutoriul gramaticei. Că aşe este ea⁵ ţesută, cât, macar⁶ cât o va auzi cineva, nu poate să o înveţe cu acea⁷ deplinire, cât să nu facă dese şi grele greşele asupra gramaticei, unde orice linbă firească şi, cum se zice, viă⁸, numai din auzit se poate învăţa deplin. Ştiu că la Blaj, în Transilvania, un prunc mic ci învăţa carte română _și

Scris chir. li%nba.
Altă lecțiune: e. Scris chir. ė.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Scris lat. pote. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. æ# (ia).
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.
Scris chir. a#cã. Altă lecțiune: ace. Scris lat. aque. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: vie. Scris chir. vĨ%e.

cỏtrả Spania, si cỏtrả Dacia? Cảr-

ţile din vécul’ aquelu scrise, qua-

re le citimu astảǳi, adeverescu,

che nėquė odatả n’au fostu limba

Latinả asiè in flóre precum in

ǳisul’ vécu.

Nepotu. Sủm (sủnt) incre-

dėntiatu, cum linba Romảnả, nu

ė stricatả din linba Latinả. Tả-

tuş dorescu, sỉ cuvėnti mai inco-

lo in lucrul’ aquestu, qua sỉ me

desceptu intru aquéa, cum doả

linbi au fostu la Romanii quei ve-

chi: una Gramaticéscả, séu a in-

vetiati lor, si alta a poporu lui.

Unchiu. Linba Latinả que

Gramaticéscả, séu a invetiati lor,

quare pỉnỏ aǳi este in Cartile La-

tine, chiaru se vede, che este

linbả nu firéscả, quì mesteşugitả,

si quare nu se pote invetià fỏrả

numai cu ajutoriul’ Gramaticei.

Che asiè este ea ţesutả, quảt ma-

car quảt o va auǳì quineva, nu

pote sỉ o invetie cu aque deplė-

nire, quảt sỉ nu facả dese, si gre-

le gresele asupra gramaticei, unde

ori que linbả firéscả, si cum se ǳi-

ce, viuả, numai din auǳitu se po-

te invetià deplėn. Sciu, che la

Blaş in Transilvania un pruncu

mic, qui invẻtiaua carte Romảnả; _si

lïa, kàtrà Spa%nïa, şi kàtrà

Da%cïa? Kà%rţile din vã%kul a#-

ce%lu skri%se, ka%re le citi%mu

ȧstàzí, a#devere%sku, kà ni%cí

w#da%tà nau fo%stu li%nba Lati%-

nà a#şã' î# flo%are preku%m î# zi%-

sul vã%ku.

Nepo%tu. Sàm (sànt) î#-

kredinţa%tu, kum li%nba Rw-

mà%nà nu ė strika%tà din li%n-

ba Lati%nà. Tà%tuş dore%sku,

sà kuvi%nţí maí î#kolw' î# lu%-

krul a#ce%stu, ka sà mà deśe%-

ptu î#tru a#cã%æ, kum do%aw

li%nbí a#u fo%stu la Rwma%nïí

ceí ve%kí: ù̇na Gramaticã%skà,

sau a# î#vàţa%ţilwr, şi' ȧlta

a# popo%ruluí.

Ù̆nkò. Li%nba Lati%nà cã

Gramaticã%skà, sau a# î#vàţa%-

ţilwr, ka%re pànà ȧzí ĕ̇ste î#

kà%rţile Lati%ne, kïa%ru se ve%de,

kà ĕ̇ste li%nbà nu firã%skà, ci'

meşteşuqi%tà, şi' ka%re nu se

po%ate î#vàţa' fàrà nu%maí ku a#-

juto%ròl Grama%ticeí. Kà a#şã'

ĕ̇ste æ# ţesu%tà, kàt màka%r kàt

w# va a#uzi' ci%neva, nu po%ate

sà w# î#ve%ţe ku a#cã' deplini%re,

kàt sà nu fa%kà de%se, şi' gre%le

greşe%le a#su%pra Grama%ticeí,

ù̇nde ẇrí ce li%nbà firã%skà,

şi', kum se zi%ce, vĨ%e, nu%maí

din a#uzi%tu se po%ate î#vàţa' de-

pli%n. ŚĨ%u, kà la Blaj î# Tran-

silva%nïa ù#n pru%nku mik, ci

î#vàţa' ka%rte Rwmà%nà, şi' La- _ti-

cătră Spania şi cătră Dacia? Cărţile din veacul acel scrise, care le citim astăzi, adeveresc că niciodată n-au fost limba¹ latină aşe în floare precum în zisul veac.

Scris chir. li%nba.
Altă lecțiune: e. Scris chir. ė.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Scris lat. pote. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. æ# (ia).
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.
Scris chir. a#cã. Altă lecțiune: ace. Scris lat. aque. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: vie. Scris chir. vĨ%e.

si Latinesce nėque a citire nu sci-

ea, custảnd intrả Clerici, quarii

invẻtiaua la scolả Latinả, si pen-

tru aquéa intrả sėne purure La-

tinesce vorbea, din auǳit atảntu

se procopsise in linba Latinả, quảt

tote quele cu lesnire le grảea in

linba Latinả; ma vorba lui totả

erà plėnả de grele greşele asupra

Gramaticei, quảt fảcea risu la

Clerici. Asiè va paţì ori quare

va cercà sỉ invetie linba Latinả

din auǳitu, si nu din Gramaticả,

nenumerate smėntele Gramati-

cesci va face in vorba sa; asiè pa-

ţescu toti si quarii invétiả la

scole Latine, pỉnỏ nu ajungu a

scire legile Gramaticesci deplėnu.

Asiè pảţea si tėnerii Roma-

nilor quelor vechi. Pentru aquéa

parėntiilor, si toti inţeleptii ma-

re cảştigả séu grişả purtaua, qua

sỉ se rảdice scole, la quare cu de-

dėnsu sỉ ảmble pruncii Romani, si

invẻtiảtorii bėne se plảtea. A-

multoru de aquest feliu de inve-

ţiảtori, qui se chiảmaua Grama-

tici, pỉnỏ aǳi vestit è prin carţi-

le Latine nume le loru. Nu mai

pucini ani petreceua tėnerii Ro-

manilor quelor vechi la scole La-

tine, pỉnỏ invetiaua deplėnu lin-

ba Latinả que mesteşugitả, séu _Gra-

tine%śe ni%cí a# citi%re nu śïæ',

kustà%nd î#trà Kleri%cí, ka%rïí

î#vàţa' la sko%alà Lati%nà, şi'

pentru a#cã%æ î#trà si%ne pu%ru-

rã Latine%śe vorbã', din a#u-

zi%t a#tà%ntu se prokopsi%se î#

li%nba Lati%nà, kàt to%ate ce%le

ku lesii%re le gràæ' î# li%nba La-

ti%nà; ma vo%rba luí to%atà ĕ#ra'

pli%nà de gre%le greşe%le a#su%pra

Grama%ticeí, kàt fàcã' rà%su la

Kleri%cí. A"şã' va pàţi' ẇrí ka%-

re va cerka' sà î#ve%ţe li%nba La-

ti%nà din a#uzi%tu, şi' nu din

Grama%tikà; nenumàra%te smin-

te%le Gramatice%śí va fa%ce î#

vo%rba sa'; a#şã' pàţe%sku to%ţí

şi' ka%rïí î#vã%ţà la sko%ale La-

ti%ne, pànà nu a#ju%ngu a# śi%re

le%qile Gramatice%śí de pli%nu.

A"şã' pàţã' şi' ti%nerïí Rw-

ma%nilwr ce%lwr ve%kí. Pentru

a#cã%æ pàri%nţïí lwr, şi' to%ţí

î#ţele%pţïí ma%re kàşti%gà sau

gri%jà purta', ka sà se ràdi%ce

sko%ale, la ka%re ku dedi%nsu sà

î#mble pru%ncïí Rwma%ní, şi'

î#vàţàto%rïí bi%ne se plàtã'. A"

mu%ltoru de a#ce%st fe%lò̍ de î#-

vàţàto%rí, ci se kïàma' Gra-

mati%cí, pànà ȧzí vesti%t

ė prin kà%rţile Lati%ne nu%me-

le lo%ru. Nu maí puţi%ní ȧní

petrecã' ti%nerïí Rwma%nilwr ce%-

lwr ve%kí la sko%ale Lati%ne,

pànà î#vàţa' de pli%nu li%mba

Lati%nà cã meşteşuqi%tà, sau _Gra-

și latineşte nice¹ a citire nu ştiia², custând întră clerici carii învăţa la școală latină, şi pentru aceaia întră sine pururea³ latineşte vorbea, din auzit atânt se procopsise în linba latină, cât toate cele cu lesnire le grăia în linba latină. Ma, vorba lui toată era plină de grele greşele asupra gramaticei, cât făcea râs⁴ la clerici. Aşe va păţi⁵ oricare va cerca să înveţe linba latină din auzit şi nu din gramatică. Nenumărate smintele gramaticeşti va face în vorba sa. Aşe păţesc⁶ toţi şi carii înveaţă la școale⁷ latine până nu ajung a ştire legile gramaticeşti deplin.

Aşe păţea şi tinerii romanilor celor vechi. Pentru aceaia, părinţii lor şi toţi înţelepţii mare câştigă sau grijă purta⁸ ca să se rădice școale, la care cu de-dinsu să îmble⁹ pruncii romani, şi învăţătorii bine se plătea. A multor de acest feliu de învăţători, ci se chiăma¹⁰ gramatici, până azi vestit e prin carţile latine numele lor. Numai puţini ani petrecea tinerii romanilor celor vechi la școale latine până învăţa deplin linba¹¹ latină cea meşteşugită sau _gra-

Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Scris lat. sciea. Se transcrie peste tot știia.
Scris lat. purure.
Scris chir. rà%su. Altă lecțiune: ris. Scris lat. risu.
Altă lecțiune: pați. Scris lat. paţì.
Altă lecțiune: pațesc. Scris lat. paţescu.
Altă lecțiune: scole, școle. Scris lat. scole. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: purtaa. Scris lat. purtaua. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. î#mble (îmmble).
Altă lecțiune: chiămaa. Scris lat. chiảmaua. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. li%mba.

si Latinesce nėque a citire nu sci-

ea, custảnd intrả Clerici, quarii

invẻtiaua la scolả Latinả, si pen-

tru aquéa intrả sėne purure La-

tinesce vorbea, din auǳit atảntu

se procopsise in linba Latinả, quảt

tote quele cu lesnire le grảea in

linba Latinả; ma vorba lui totả

erà plėnả de grele greşele asupra

Gramaticei, quảt fảcea risu la

Clerici. Asiè va paţì ori quare

va cercà sỉ invetie linba Latinả

din auǳitu, si nu din Gramaticả,

nenumerate smėntele Gramati-

cesci va face in vorba sa; asiè pa-

ţescu toti si quarii invétiả la

scole Latine, pỉnỏ nu ajungu a

scire legile Gramaticesci deplėnu.

Asiè pảţea si tėnerii Roma-

nilor quelor vechi. Pentru aquéa

parėntiilor, si toti inţeleptii ma-

re cảştigả séu grişả purtaua, qua

sỉ se rảdice scole, la quare cu de-

dėnsu sỉ ảmble pruncii Romani, si

invẻtiảtorii bėne se plảtea. A-

multoru de aquest feliu de inve-

ţiảtori, qui se chiảmaua Grama-

tici, pỉnỏ aǳi vestit è prin carţi-

le Latine nume le loru. Nu mai

pucini ani petreceua tėnerii Ro-

manilor quelor vechi la scole La-

tine, pỉnỏ invetiaua deplėnu lin-

ba Latinả que mesteşugitả, séu _Gra-

tine%śe ni%cí a# citi%re nu śïæ',

kustà%nd î#trà Kleri%cí, ka%rïí

î#vàţa' la sko%alà Lati%nà, şi'

pentru a#cã%æ î#trà si%ne pu%ru-

rã Latine%śe vorbã', din a#u-

zi%t a#tà%ntu se prokopsi%se î#

li%nba Lati%nà, kàt to%ate ce%le

ku lesii%re le gràæ' î# li%nba La-

ti%nà; ma vo%rba luí to%atà ĕ#ra'

pli%nà de gre%le greşe%le a#su%pra

Grama%ticeí, kàt fàcã' rà%su la

Kleri%cí. A"şã' va pàţi' ẇrí ka%-

re va cerka' sà î#ve%ţe li%nba La-

ti%nà din a#uzi%tu, şi' nu din

Grama%tikà; nenumàra%te smin-

te%le Gramatice%śí va fa%ce î#

vo%rba sa'; a#şã' pàţe%sku to%ţí

şi' ka%rïí î#vã%ţà la sko%ale La-

ti%ne, pànà nu a#ju%ngu a# śi%re

le%qile Gramatice%śí de pli%nu.

A"şã' pàţã' şi' ti%nerïí Rw-

ma%nilwr ce%lwr ve%kí. Pentru

a#cã%æ pàri%nţïí lwr, şi' to%ţí

î#ţele%pţïí ma%re kàşti%gà sau

gri%jà purta', ka sà se ràdi%ce

sko%ale, la ka%re ku dedi%nsu sà

î#mble pru%ncïí Rwma%ní, şi'

î#vàţàto%rïí bi%ne se plàtã'. A"

mu%ltoru de a#ce%st fe%lò̍ de î#-

vàţàto%rí, ci se kïàma' Gra-

mati%cí, pànà ȧzí vesti%t

ė prin kà%rţile Lati%ne nu%me-

le lo%ru. Nu maí puţi%ní ȧní

petrecã' ti%nerïí Rwma%nilwr ce%-

lwr ve%kí la sko%ale Lati%ne,

pànà î#vàţa' de pli%nu li%mba

Lati%nà cã meşteşuqi%tà, sau _Gra-

Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Scris lat. sciea. Se transcrie peste tot știia.
Scris lat. purure.
Scris chir. rà%su. Altă lecțiune: ris. Scris lat. risu.
Altă lecțiune: pați. Scris lat. paţì.
Altă lecțiune: pațesc. Scris lat. paţescu.
Altă lecțiune: scole, școle. Scris lat. scole. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: purtaa. Scris lat. purtaua. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. î#mble (îmmble).
Altă lecțiune: chiămaa. Scris lat. chiảmaua. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. li%mba.

Gramaticéscả, decum aǳi petrecu

fiii Romảnilor nostri. Chiar se

culege aquésta din cuvėntele aque-

le a lui Quintilianu la Institutiile

Oratorie carte 1. cap. 12. „Ma

linba Latinả in quảti ani stả cón-

„ trả invéţiảcei lor nostri.“ *) A-

quelas Quintilianu la disa Carte

cap. 6. ǳice „che alta è avorbì La-

„ tinesce, alta Gramaticesce.“ **)

Aquì chiar face Quintilianu de-

sclinire intrả linba Latinả, quare

o sugea pruncii Romani inpreunả

cu lapte le dela mumele sale, si

quare se ǳice a poporului, si in-

trả linba Latinả que mesteşugitả,

quare mai mulţi ani o invẻtiaua

din Gramaticả. Cicero anche ǳi-

ce in Cartea 5. de Oratore, che

„ Regulele de a vorbire Latinesce

„ invẻtiảtura que pruncescả le

„ dả.“ ***) Altả linbả darẻ vor-

bea pruncii Romani destinptả de

que mestesugitả inante de a ảm-

blà la scola Gramaticei linbei La-

tinả, adechẻ aquè linbả o vorbea

quare o invẻtiase dela mumele lor,

si quare o grảea de comun po-

poru quel neinvetiatu: quare lin-

bả nu avea opu (lipsả) de invetiả- _tura

Gramaticã%skà, deku%m ȧzí pe-

tre%ku fi%ïí Rwmà%nilwr no%stri.

Kïa%r se kule%qe a#cã%sta din ku-

vi%ntele a#ce%le a#lu%í Cintïlïa%nu

la ĩ"nstitu%ţïile W"rato%rïe ka%r-

tã 1. cap. 12. „Ma li%nba La-

„ ti%nà î# kà%ţí a#ní stà' koa%n-

„ trà î#vàţàce%ilwr no%stri.“

„ A"ce%laş Cintilïa%nu la zi%sa

„ Ka%rte kap. 6. zi%ce, kà ȧlta

„ ė a# vorbi' Latine%śe, ȧlta

„ Gramatice%śe.“ A"ci' kïa%r fa%-

ce Cintilïanu desklini%re î#trà

li%nba Lati%nà, ka%re w# suqã'

pru%ncïí Rwma%ní î#preu%nà ku

la%ptele dela mu%mele sa%le, şi

ka%re se zi%ce a# popo%ruluí, şi'

î#trà li%nba Lati%nà cã' meşte-

şuqi%tà, ka%re î# maí mu%lţí

ȧní w# î#vàţa' din Grama%tikà.

Ci%cero î̇kà zi%ce î# Ka%rtã 5. de

W"rato%re, kà „Re%gulele de a#

„ vorbi%re Latine%śe î#vàţàtu%ra

„ cã' pruncã%skà ledà'.“ Ăltà

li%nbà da%rà vorbã' pru%ncïí Rw-

ma%ní desti%nptà de cã' meşte-

şuqi%tà î#na%nte de a# î#mbla' la

sko%ala Grama%ticeí Lati%nà, ȧ-

dekà a#cã' li%nbà w# vorbã', ka%re

w# î#vàţa%se dela mu%mele lwr,

şi' ka%re w# gràæ' de komu%n po-

po%ru cel ne î#vàţa%tu: ka%re li%n-

bà nu a#vã' ẇpu (li%psà) de _î#và-

*) At novitiis nostris per quot annos sermo Latinus repu-

gnat?

**) Aliud esse Latine, aliud Grammatice loqui.

***) Praecepta latine loquendi puerilis doctrina tradit.

gramaticească, decum azi petrec fiii românilor nostri. Chiar¹ se culege aceasta din cuvintele acele a lui Cintilian la Instituţiile Oratorie, cartea 1, cap. 12: „Ma, linba latină în câţi ani stă coantră învăţăceilor nostri.“*²)

Acelaş Cintilian la zisa carte, cap. 6, zice că alta „e a vorbi latineşte, alta gramaticeşte.“**³) Aci chiar⁴ face Cintilian desclinire întră linba latină care o sugea pruncii romani împreună cu laptele de la mumele sale şi care se zice a poporului şi întră linba latină cea meşteşugită, care [în]⁵ mai mulţi ani o învăţa din gramatică.

Cicero încă zice în cartea 5⁶, De oratore, că „Regulele de a vorbire latineşte învăţătura cea pruncească⁷ le dă.“***⁸)

Altă linbă dară vorbea pruncii romani, destinptă de cea meşteşugită, înante de a îmbla⁹ la școala gramaticei linbei¹⁰ latină, adecă acea linbă o vorbea care o învăţase de la mumele lor şi care o grăia de comun poporu cel neînvăţat, care linbă nu avea op (lipsă) de învăță- _tura

*) At novitiis nostris, per quot annos sermo Latinus repugnat?

**) [Quare mihi non invenuste dici videtur], aliud esse Latine, aliud Grammatice loqui.

***) [Praetereamus igitur] praecepta Latine loquendi [quae] puerilis doctrina tradit, [et subtilior cognitio ac ratio litterarum alit, aut consuetudo sermonis quotidiani ac domestici, libri confirmant, et lectio veterum oratorum, et poëtarum].

Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Fabii Quinctiliani, Institutione Oratoria, Lib. I, cap. XII, p. 80, în vol. Marcii Fabii Quinctiliani, Opera, Tom. I, ad optimas editiones collata praemittitur notitia literaria, Studiis societatis bipontinae, editio accurata, Biponti, Ex. Typographia Societatis, [1784].
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Fabii Quinctiliani, Institutione Oratoria, Lib. I, cap. VI, p. 52, în vol. Marcii Fabii Quinctiliani, Opera, Tom. I, ad optimas editiones collata praemittitur notitia literaria, Studiis societatis bipontinae, editio accurata, Biponti, Ex. Typographia Societatis, [1784].
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Particulă absentă în textul redactat în grafie latinistă, prezentă doar în cel chirilic.
Trimitere eronată. E vorba de cartea a III-a.
Scris lat. pruncescả.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Tullii Ciceronis, De Oratore, Liber tertius, cap. XIII, p. 177, în vol. M. Tullii Ciceronis, De Oratore Libri III, Viennae, Sumptibus I.V. Degen Ex Officina, [1793].
Scris chir. î#mbla (îmmbla).
Cuvânt absent în textul redactat în grafie chirilică.

Gramaticéscả, decum aǳi petrecu

fiii Romảnilor nostri. Chiar se

culege aquésta din cuvėntele aque-

le a lui Quintilianu la Institutiile

Oratorie carte 1. cap. 12. „Ma

linba Latinả in quảti ani stả cón-

„ trả invéţiảcei lor nostri.“ *) A-

quelas Quintilianu la disa Carte

cap. 6. ǳice „che alta è avorbì La-

„ tinesce, alta Gramaticesce.“ **)

Aquì chiar face Quintilianu de-

sclinire intrả linba Latinả, quare

o sugea pruncii Romani inpreunả

cu lapte le dela mumele sale, si

quare se ǳice a poporului, si in-

trả linba Latinả que mesteşugitả,

quare mai mulţi ani o invẻtiaua

din Gramaticả. Cicero anche ǳi-

ce in Cartea 5. de Oratore, che

„ Regulele de a vorbire Latinesce

„ invẻtiảtura que pruncescả le

„ dả.“ ***) Altả linbả darẻ vor-

bea pruncii Romani destinptả de

que mestesugitả inante de a ảm-

blà la scola Gramaticei linbei La-

tinả, adechẻ aquè linbả o vorbea

quare o invẻtiase dela mumele lor,

si quare o grảea de comun po-

poru quel neinvetiatu: quare lin-

bả nu avea opu (lipsả) de invetiả- _tura

Gramaticã%skà, deku%m ȧzí pe-

tre%ku fi%ïí Rwmà%nilwr no%stri.

Kïa%r se kule%qe a#cã%sta din ku-

vi%ntele a#ce%le a#lu%í Cintïlïa%nu

la ĩ"nstitu%ţïile W"rato%rïe ka%r-

tã 1. cap. 12. „Ma li%nba La-

„ ti%nà î# kà%ţí a#ní stà' koa%n-

„ trà î#vàţàce%ilwr no%stri.“

„ A"ce%laş Cintilïa%nu la zi%sa

„ Ka%rte kap. 6. zi%ce, kà ȧlta

„ ė a# vorbi' Latine%śe, ȧlta

„ Gramatice%śe.“ A"ci' kïa%r fa%-

ce Cintilïanu desklini%re î#trà

li%nba Lati%nà, ka%re w# suqã'

pru%ncïí Rwma%ní î#preu%nà ku

la%ptele dela mu%mele sa%le, şi

ka%re se zi%ce a# popo%ruluí, şi'

î#trà li%nba Lati%nà cã' meşte-

şuqi%tà, ka%re î# maí mu%lţí

ȧní w# î#vàţa' din Grama%tikà.

Ci%cero î̇kà zi%ce î# Ka%rtã 5. de

W"rato%re, kà „Re%gulele de a#

„ vorbi%re Latine%śe î#vàţàtu%ra

„ cã' pruncã%skà ledà'.“ Ăltà

li%nbà da%rà vorbã' pru%ncïí Rw-

ma%ní desti%nptà de cã' meşte-

şuqi%tà î#na%nte de a# î#mbla' la

sko%ala Grama%ticeí Lati%nà, ȧ-

dekà a#cã' li%nbà w# vorbã', ka%re

w# î#vàţa%se dela mu%mele lwr,

şi' ka%re w# gràæ' de komu%n po-

po%ru cel ne î#vàţa%tu: ka%re li%n-

bà nu a#vã' ẇpu (li%psà) de _î#và-

*) At novitiis nostris per quot annos sermo Latinus repu-

gnat?

**) Aliud esse Latine, aliud Grammatice loqui.

***) Praecepta latine loquendi puerilis doctrina tradit.

Cicero încă zice în cartea 5⁶, De oratore, că „Regulele de a vorbire latineşte învăţătura cea pruncească⁷ le dă.“***⁸)

*) At novitiis nostris, per quot annos sermo Latinus repugnat?

**) [Quare mihi non invenuste dici videtur], aliud esse Latine, aliud Grammatice loqui.

Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Fabii Quinctiliani, Institutione Oratoria, Lib. I, cap. XII, p. 80, în vol. Marcii Fabii Quinctiliani, Opera, Tom. I, ad optimas editiones collata praemittitur notitia literaria, Studiis societatis bipontinae, editio accurata, Biponti, Ex. Typographia Societatis, [1784].
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Fabii Quinctiliani, Institutione Oratoria, Lib. I, cap. VI, p. 52, în vol. Marcii Fabii Quinctiliani, Opera, Tom. I, ad optimas editiones collata praemittitur notitia literaria, Studiis societatis bipontinae, editio accurata, Biponti, Ex. Typographia Societatis, [1784].
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Particulă absentă în textul redactat în grafie latinistă, prezentă doar în cel chirilic.
Trimitere eronată. E vorba de cartea a III-a.
Scris lat. pruncescả.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Tullii Ciceronis, De Oratore, Liber tertius, cap. XIII, p. 177, în vol. M. Tullii Ciceronis, De Oratore Libri III, Viennae, Sumptibus I.V. Degen Ex Officina, [1793].
Scris chir. î#mbla (îmmbla).
Cuvânt absent în textul redactat în grafie chirilică.

tura Gramaticei la scolả, fiėndu

linbả firescả, nu mestesugitả; pre-

cum linba Romảnả, dachẻ è fire-

scả, nu è de lipsả sỉ o invetie

pruncii Romảni la scolả din Gra-

maticả; quì fie quare Romảnu o

sci. Precum Filosoful’ Romản,

asiè si purcariul’, vacariul, si pẻcu-

rariul’ vorbėndu, nėque odatả nu

va face smėntélả asupra Gramaticei

quei din lontru a linbei sale.

Nepotu. Dachẻ linba Latinả,

quare aǳi se vede in carţile Lati-

ne, o au sciutu numai quei qui o

invetiaua la scolả cu ajutoriul'

Gramaticei mai in mulţi ani; ro-

gu te, quảnd cuvẻntaua Julius

Cesar, si alţi Capitani la ostile

sale, cum putea sỉi intelégả solda-

tii? au dorả toţi soldatii Romani

pỉnỏ si quei mai de josu sciea lin-

ba Gramaticésca?

Unchiu. Macar che forte mul-

ţi dintrả Romani sciea linba La-

tinả que Gramaticéscả, mai vir-

tos in Roma, si pre la cetaţile

quele mai insemnate; tảtuş mul-

ţimea nu sciea fỏrả numai linba

poporului, quare o au invetiatu

dela mumele sale. Aquéstả lin-

bả o sciea si lảudatii Capitani din

pruncia lor; si intru aquéstả lin- _bả

î#vàţàtu%ra Grama%ticeí la sko%a-

là, fïi%ndu li%nbà firã%skà,

nu meşteşuqi%tà; preku%m li%n-

ba Rwmà%nà, da%kà ė firã%skà,

nu ė de li%psà sà w# î#ve%ţe pru%n-

cïí Rwmà%ní la sko%alà din Gra-

ma%tikà; ci' fĨ%e ka%re Rwmà%nu

w# śi'. Preku%m filo%soful Rw-

mà%n, a#şã' şi' purka%ròl, şi'

vàka%ròl, şi' pàkura%ròl vor-

bi%ndu, ni%ce w#da%tà nu va fa%ce

smintã%là a#su%pra Grama%ticeí

ceí din lo%ntru a# li%nbeí sa%le.

Nepo%tu. Da%kà li%nba La-

ti%nà, ka%re ȧzí se ve%de î# kà%r-

ţile Lati%ne, w# ȧu śïu%tu nu%-

maí ce%í ci w# î#vàţa' la sko%a-

là ku a#juto%ròl Grama%ticeí

maí î# mu%lţí ȧní; ro%gute,

kànd kuvànta' ĩ"u%lïus Ce%sar, şi'

ȧlţí Kapita%ní la ẇştile sa%-

le, kum putã' sà%í î#ţàlã%gà

solda%ţïí? a#u do%arà to%ţí sol-

da%ţïí Rwma%ní pànà şi' ce%í

maí de jo%su śïæ' li%nba Grama-

ticã%skà?

Ù̆nkò. Màka%r kà fo%arte

mu%lţí di%ntrà Rwma%ní śïæ'

li%nba Lati%nà cã' Gramaticã%-

skà, maí vàrto%s î# Rw%ma, şi'

pre la Cetà%ţile ce%le maí î#-

semna%te; tàtuş mulţi%mã nu

śïæ' fàrà nu%maí li%nba popo%-

ruluí, ka%re ẇau î#vàţa%tu de%la

mu%mele sa%le. A"cã%stà li%nbà w#

śïæ' şi' làuda%ţïí Kàpita%ní din

pru%ncïa lwr; şi' î#tru a#cã%stà _li%n-

tura gramaticei la școală, fiind linbă firească¹, nu meşteşugită. Precum linba română, dacă e firească², nu e de lipsă să o înveţe pruncii români la școală din gramatică, ci fiecare român o şti. Precum filosoful român, așe şi purcariul [și]³ văcariul şi păcurariul vorbind niceodată nu va face sminteală asupra gramaticei cei din lontru a linbei sale.

Nepotu. - Dacă linba latină, care azi se vede în carţile latine, o au ştiut numai cei ci o învăţa la școală cu ajutoriul gramaticei mai în mulţi ani, rogu-te, când cuvânta⁴ Iulius Cesar şi alţi capitani la oştile sale, cum putea să-i înţeleagă⁵ soldaţii? Au doară⁶ toţi soldaţii romani până şi cei mai de jos ştiia linba gramaticească?

Unchiu. - Macar⁷ că foarte mulţi dintră romani ştiia linba latină cea gramaticească, mai vârtos în Roma şi pre la cetăţile cele mai însemnate, tătuş, mulţimea nu ştiia fără numai linba poporului care o au învăţat de la mumele sale. Această linbă o ştiia şi lăudaţii capitani⁸ din pruncia lor şi întru această lin- _bă

Scris lat. firescả.
Idem.
Particulă absentă în textul redactat în grafie latinistă, prezentă doar în cel chirilic.
Altă lecțiune: cuvântaa. Scris lat.: cuvẻntaua. Se transcrie peste tot: cuvânta.
Altă lecțiune: înțăleagă. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. dorả. Se transcrie peste tot doară.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. Màka%r.
Altă lecțiune: căpitani. Scris chir. Kàpita%ní. Se citește peste tot în același fel.

tura Gramaticei la scolả, fiėndu

linbả firescả, nu mestesugitả; pre-

cum linba Romảnả, dachẻ è fire-

scả, nu è de lipsả sỉ o invetie

pruncii Romảni la scolả din Gra-

maticả; quì fie quare Romảnu o

sci. Precum Filosoful’ Romản,

asiè si purcariul’, vacariul, si pẻcu-

rariul’ vorbėndu, nėque odatả nu

va face smėntélả asupra Gramaticei

quei din lontru a linbei sale.

Nepotu. Dachẻ linba Latinả,

quare aǳi se vede in carţile Lati-

ne, o au sciutu numai quei qui o

invetiaua la scolả cu ajutoriul'

Gramaticei mai in mulţi ani; ro-

gu te, quảnd cuvẻntaua Julius

Cesar, si alţi Capitani la ostile

sale, cum putea sỉi intelégả solda-

tii? au dorả toţi soldatii Romani

pỉnỏ si quei mai de josu sciea lin-

ba Gramaticésca?

Unchiu. Macar che forte mul-

ţi dintrả Romani sciea linba La-

tinả que Gramaticéscả, mai vir-

tos in Roma, si pre la cetaţile

quele mai insemnate; tảtuş mul-

ţimea nu sciea fỏrả numai linba

poporului, quare o au invetiatu

dela mumele sale. Aquéstả lin-

bả o sciea si lảudatii Capitani din

pruncia lor; si intru aquéstả lin- _bả

î#vàţàtu%ra Grama%ticeí la sko%a-

là, fïi%ndu li%nbà firã%skà,

nu meşteşuqi%tà; preku%m li%n-

ba Rwmà%nà, da%kà ė firã%skà,

nu ė de li%psà sà w# î#ve%ţe pru%n-

cïí Rwmà%ní la sko%alà din Gra-

ma%tikà; ci' fĨ%e ka%re Rwmà%nu

w# śi'. Preku%m filo%soful Rw-

mà%n, a#şã' şi' purka%ròl, şi'

vàka%ròl, şi' pàkura%ròl vor-

bi%ndu, ni%ce w#da%tà nu va fa%ce

smintã%là a#su%pra Grama%ticeí

ceí din lo%ntru a# li%nbeí sa%le.

Nepo%tu. Da%kà li%nba La-

ti%nà, ka%re ȧzí se ve%de î# kà%r-

ţile Lati%ne, w# ȧu śïu%tu nu%-

maí ce%í ci w# î#vàţa' la sko%a-

là ku a#juto%ròl Grama%ticeí

maí î# mu%lţí ȧní; ro%gute,

kànd kuvànta' ĩ"u%lïus Ce%sar, şi'

ȧlţí Kapita%ní la ẇştile sa%-

le, kum putã' sà%í î#ţàlã%gà

solda%ţïí? a#u do%arà to%ţí sol-

da%ţïí Rwma%ní pànà şi' ce%í

maí de jo%su śïæ' li%nba Grama-

ticã%skà?

Ù̆nkò. Màka%r kà fo%arte

mu%lţí di%ntrà Rwma%ní śïæ'

li%nba Lati%nà cã' Gramaticã%-

skà, maí vàrto%s î# Rw%ma, şi'

pre la Cetà%ţile ce%le maí î#-

semna%te; tàtuş mulţi%mã nu

śïæ' fàrà nu%maí li%nba popo%-

ruluí, ka%re ẇau î#vàţa%tu de%la

mu%mele sa%le. A"cã%stà li%nbà w#

śïæ' şi' làuda%ţïí Kàpita%ní din

pru%ncïa lwr; şi' î#tru a#cã%stà _li%n-

Scris lat. firescả.
Idem.
Particulă absentă în textul redactat în grafie latinistă, prezentă doar în cel chirilic.
Altă lecțiune: cuvântaa. Scris lat.: cuvẻntaua. Se transcrie peste tot: cuvânta.
Altă lecțiune: înțăleagă. Se citește peste tot în același fel.
Scris lat. dorả. Se transcrie peste tot doară.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. Màka%r.
Altă lecțiune: căpitani. Scris chir. Kàpita%ní. Se citește peste tot în același fel.

bả cuvẻntaua cỏtrả osti, pentru

aquéa toţi soldatii Romani pre

bėne o intelegea.

Nepotu. Ma Cuvėntele Ca-

pitanilor quele cỏtrả oşti ǳise le

aflảm in linba Latinả que Grama-

ticescả scrise. Asiè darả intru

aquéstả linbả au grảitu ǳisii Ca-

pitani cỏtrả ostile sale, nu intru

alta.

Unchiu. Am spusu mai sus,

si precunoscut lucru este, che

Romanii quei vechi tote Cartile in

linba Latinả que Gramaticescả le

scriea, nimene nu scriea in linba

poporului: quare datinả mai mul-

te vécuri si dupỏ incetarea Impẻ-

rảtiei quei dela Roma vechiả fù ţė-

nutả; ba si alte ghėnte, cum sunt

Galii, Nemtii, Africanii etc. numai

in linba Latinả que Gramaticéscả

scriea Cảrţi. Dequi scriėnduse

istoriile in linba Latinả que Gra-

maticéscả; si cuvėntele ǳisilor Ca-

pitani, macar che de dẻnsii au fo-

stu ǳise cỏtrả Soldati in linba La-

tinả poporanả, se scriserỏ in lin-

ba Latinả que Gramaticéscả: Al-

ta este a cuvẻntà, alta a scriuere.

De va cuvẻntà un Basả Turcescu

cỏtrả Soldatii sủi Turci in linba

Turcescả, si órequare Istoricu va

scrie Cuvẻntul’ lui in linba Nem- _ţéscả

li%nbà kuvànta' kàtrà ẇştí,

pentru a#cã%æ to%ţí solda%ţïí

Rwma%ní pre' bi%ne w# î#ţàleqã'.

Nepo%tu. Ma kuvi%ntele Kà-

pita%nilwr ce%le kàtrà ẇştí

zi%se le a#flà%m î# li%nba Lati%-

nà cã' Gramaticã%skà skri%se.

A"şã' da%rà î#tru a#cã%stà li%nbà

a#u grài%tu zi%şïí Kapita%ní kà-

trà ẇştile sa%le, nu% î#tru

ȧlta.

Ù̆nkò. A"m spu%su maí sus,

şi' prekunosku%t lu%kru ĕ̇ste,

kà Rwma%nïí ceí ve%kí to%ate

Kà%rţile î# li%nba Lati%nà cã

Gramaticã%skà le skrïæ', ni%me-

ne nu skrïæ' î# li%nba popo%ruluí

ka%re da%tinà maí mu%lte vã%-

kurí şi' dupà î#ceta%rã î#pàrà-

ţĨ%eí ce%í dela Rw%ma ve%kïà fu'

ţinu%tà; ba şi' ȧlte gi%nte,

kum sànt Ga%lïí, Ne%mţïí, A"

frika%nïí, ş. c. nu%maí î# li%n-

ba Lati%nà cã' Gramaticã%skà

skrïæ' Kà%rţí. De%cí skrïi%nduse

i#sto%rïile î# li%nba Lati%nà cã

Gramaticã%skà; şi' kuvi%ntele

zi%şilwr Kapita%ní, ma%kar kà

de dà%nşïí a#u fo%stu zi%se kà-

trà solda%ţí î# li%nba Lati%nà

popora%nà, se skri%serà î# li%n-

ba Lati%nà cã' Gramaticã%-

skà: Ălta ĕ̇ste a# kuvànta',

ȧlta a# skrĨ%ere. De va ku-

vànta' ù#n Ba%şà Turce%sku kà-

trà solda%ţïí sàí Tu%rcí î#

li%nba Turcã%skà, şi' ẇare ka%re

i#sto%riku va skrĨ%e Kuvà%ntul _luí

bă cuvânta cătră oşti. Pentru aceaia, toţi soldaţii romani pre bine o înţelegea¹.

Nepotu. - Ma, cuvintele capitanilor² cele cătră oşti zise le aflăm în linba latină cea gramaticească scrise. Aşe dară, întru această linbă au grăit zişii capitani cătră oştile sale, nu întru alta.

Unchiu. - Am spus mai sus şi precunoscut lucru este că romanii cei vechi toate carţile în linba latină cea gramaticească le scriia. Nimene nu scriia în linba poporului care datină mai multe veacuri şi după încetarea Împărăţiei cei de la Roma vechiă fu ţinută. Ba, şi alte ghinte, cum sânt galii, nemţii, africanii etc.³, numai în linba latină cea gramaticească scriia cărţi. Deci, scriindu-se istoriile în linba latină cea gramaticească şi cuvintele zişilor capitani, macar că de dânşii au fost zise cătră soldaţi în linba latină poporană, se scriseră în linba latină cea gramaticească. Alta este a cuvânta, alta a scriere. De va cuvânta un başă turcesc cătră soldaţii săi turci în linba turcească şi oarecare istoric va scrie cuvântul⁴ lui în linba nem- _țescă

Altă lecțiune: înțălegea. Scris chir. î#ţàleqã. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: căpitanilor. Scris chir. Kàpita%nilwr. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. ş. c. (ș. ce.).
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 63.

bả cuvẻntaua cỏtrả osti, pentru

aquéa toţi soldatii Romani pre

bėne o intelegea.

Nepotu. Ma Cuvėntele Ca-

pitanilor quele cỏtrả oşti ǳise le

aflảm in linba Latinả que Grama-

ticescả scrise. Asiè darả intru

aquéstả linbả au grảitu ǳisii Ca-

pitani cỏtrả ostile sale, nu intru

alta.

Unchiu. Am spusu mai sus,

si precunoscut lucru este, che

Romanii quei vechi tote Cartile in

linba Latinả que Gramaticescả le

scriea, nimene nu scriea in linba

poporului: quare datinả mai mul-

te vécuri si dupỏ incetarea Impẻ-

rảtiei quei dela Roma vechiả fù ţė-

nutả; ba si alte ghėnte, cum sunt

Galii, Nemtii, Africanii etc. numai

in linba Latinả que Gramaticéscả

scriea Cảrţi. Dequi scriėnduse

istoriile in linba Latinả que Gra-

maticéscả; si cuvėntele ǳisilor Ca-

pitani, macar che de dẻnsii au fo-

stu ǳise cỏtrả Soldati in linba La-

tinả poporanả, se scriserỏ in lin-

ba Latinả que Gramaticéscả: Al-

ta este a cuvẻntà, alta a scriuere.

De va cuvẻntà un Basả Turcescu

cỏtrả Soldatii sủi Turci in linba

Turcescả, si órequare Istoricu va

scrie Cuvẻntul’ lui in linba Nem- _ţéscả

li%nbà kuvànta' kàtrà ẇştí,

pentru a#cã%æ to%ţí solda%ţïí

Rwma%ní pre' bi%ne w# î#ţàleqã'.

Nepo%tu. Ma kuvi%ntele Kà-

pita%nilwr ce%le kàtrà ẇştí

zi%se le a#flà%m î# li%nba Lati%-

nà cã' Gramaticã%skà skri%se.

A"şã' da%rà î#tru a#cã%stà li%nbà

a#u grài%tu zi%şïí Kapita%ní kà-

trà ẇştile sa%le, nu% î#tru

ȧlta.

Ù̆nkò. A"m spu%su maí sus,

şi' prekunosku%t lu%kru ĕ̇ste,

kà Rwma%nïí ceí ve%kí to%ate

Kà%rţile î# li%nba Lati%nà cã

Gramaticã%skà le skrïæ', ni%me-

ne nu skrïæ' î# li%nba popo%ruluí

ka%re da%tinà maí mu%lte vã%-

kurí şi' dupà î#ceta%rã î#pàrà-

ţĨ%eí ce%í dela Rw%ma ve%kïà fu'

ţinu%tà; ba şi' ȧlte gi%nte,

kum sànt Ga%lïí, Ne%mţïí, A"

frika%nïí, ş. c. nu%maí î# li%n-

ba Lati%nà cã' Gramaticã%skà

skrïæ' Kà%rţí. De%cí skrïi%nduse

i#sto%rïile î# li%nba Lati%nà cã

Gramaticã%skà; şi' kuvi%ntele

zi%şilwr Kapita%ní, ma%kar kà

de dà%nşïí a#u fo%stu zi%se kà-

trà solda%ţí î# li%nba Lati%nà

popora%nà, se skri%serà î# li%n-

ba Lati%nà cã' Gramaticã%-

skà: Ălta ĕ̇ste a# kuvànta',

ȧlta a# skrĨ%ere. De va ku-

vànta' ù#n Ba%şà Turce%sku kà-

trà solda%ţïí sàí Tu%rcí î#

li%nba Turcã%skà, şi' ẇare ka%re

i#sto%riku va skrĨ%e Kuvà%ntul _luí

bă cuvânta cătră oşti. Pentru aceaia, toţi soldaţii romani pre bine o înţelegea¹.

Altă lecțiune: înțălegea. Scris chir. î#ţàleqã. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: căpitanilor. Scris chir. Kàpita%nilwr. Se citește peste tot în același fel.
Scris chir. ş. c. (ș. ce.).
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 63.

ţéscả; au ǳicevi, che Başa aquelu

au grảitu cỏtrả Turcii sủi Nem-

ţesce?

Nepotu. Nu pote fì indoélả

nėquė quảt è mai micả, che doả

linbi au avutu Romanii quei de-

demultu, una Gramaticescả, alta

poporanả. Ma rogu te, unde è

aǳi linba que poporanả a Romani

lor quelor vechi? au dórả au pe-

rit?

Unchiu. Linba poporului Ro-

manilor quelor de demultu vecue-

sce pỉnỏ astảǳi in gura Romảnilor

nostri. Che cu aquéstả linbả au

venit strảmosii Romảnilor dela Ro-

ma in ǳile le Imperatului Tra-

ianu, quarele batẻndu pe Deceba-

lu Domnul’ Dacilor, si desrảdỉci-

nảndu viţea Dacilor din Dacia,

dupỏ cum s’au aretat in Istoria:

pentru inceputul’ Romảnilor in

Dacia, si asiè despoiảndu Dacia

de lỏcuitorii quei vechi, nemảrgini-

tả mulţime de Romani, din totả

Impẻrảtia Romanả, adeche din to-

tả Italia au adusu in Dacia, qua

ei tote oraşele, si tote satele Da-

ciei sỉ le ţėnả, si sỉ le domnéseả.

Nepotu. Dachẻ linba Romả-

néscả è linba poporu lui Romani-

lor quelor de demultu; pentru que

Romảnii puçin se pot inţelege in _vor-

luí î# li%nba Nemţã%skà; a#u zi%-

cevi, kà Ba%şa a#ce%lu a#u grài%-

tu kàtrà Tu%rcïí sàí Nemţe%śe?

Nepo%tu. Nu po%ate fi' î#-

doæ%là ni%cí kàt ė maí mi%kà,

kà do%aw li%nbí a#u a#vu%tu Rw-

ma%nïí ce%í de demu%ltu, %ù̇na

Gramaticã%skà, ȧlta popora%-

nà. Ma ro%gute, ù̇nde ė ȧzí

li%nba cã popora%nà a# Rwma%ni-

lwr? a#u do%arà a#u peri%t?

Ù̆nkò. Li%nba popo%ruluí

Rwma%nilwr ce%lwr de demu%ltu

vekue%śe pànà ȧstàzí î# gu%ra

Rwmà%nilwr no%stri. Kà ku a#-

cã%stà li%nbà a#u veni%t stràmo%-

şïí Rwmà%nilor dela Rw%ma î#

zi%lele î#pàra%tuluí Traïa%nu,

ka%rele bàtà%ndu pe Deceba%lu

Do%mnul Da%cilwr, şi' desrà-

dàcinà%ndu vi%ţã Da%cilwr din

Da%cïa, dupà kum sau a#ràta%t

î# i#storïa: pe%ntru î#cepu%tul

Rwmà%nilwr î# Da%cïa, şi' a#şã'

despoi%ndu Da%cïa de làkuito%rïí

ce%í ve%kí, nemàrqini%tà mulţi%-

me de Rwma%ní, din to%atà î#-

pàràţĨ%a Rwma%nà, ȧdekà, din

to%atà ĩ"ta%lïa a#u a#du%su î# Da%-

cïa, ka ĕ#í to%ate w#ra%şele, şi

to%ate sa%tele Da%cïeí sà le ţi%-

nà, şi' sà le domnã%skà.

Nepo%tu. Da%kà li%nba Rw-

mànã%skà ė li%nba popo%ruluí

Rwma%nilwr ce%lwr de demu%ltu;

pentru ce Rwmà%nïí puţi%n se _pot

ţească, au zice-vi că başa acel au grăit cătră turcii săi nemţeşte?

Nepotu. - Nu poate fi îndoială nici cât e mai mică că doaă linbi au avut romanii cei de demult: una gramaticească, alta poporană. Ma, rogu-te, unde e azi linba cea poporană a romanilor celor vechi¹? Au doară au perit?

Unchiu. - Linba poporului romanilor celor de demult vecuieşte până astăzi în gura românilor nostri. Că cu această linbă au venit strămoşii românilor de la Roma în zilele Împăratului Traian, carele bătând pe Decebal, Domnul dacilor, şi desrădăcinând viţea dacilor din Dacia, după cum s-au arătat în Istoria pentru începutul românilor în Dacia, şi aşe despoind² Dacia de lăcuitorii cei vechi, nemărginită mulţime de romani din toată Împărăţia Romană, adecă din toată Italia, au adus în Dacia ca ei toate oraşele şi toate satele Daciei să le ţină şi să le domnească.

Nepotu. - Dacă linba românească e linba poporului romanilor celor de demult, pentru ce românii puţin se³ pot înțelege în _vor-

Sintagmă prezentă doar în textul redactat în grafie latină.
Scris chir. despoi%ndu. Altă lecțiune: despoiând. Scris lat. despoiảndu.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 64.

ţéscả; au ǳicevi, che Başa aquelu

au grảitu cỏtrả Turcii sủi Nem-

ţesce?

Nepotu. Nu pote fì indoélả

nėquė quảt è mai micả, che doả

linbi au avutu Romanii quei de-

demultu, una Gramaticescả, alta

poporanả. Ma rogu te, unde è

aǳi linba que poporanả a Romani

lor quelor vechi? au dórả au pe-

rit?

Unchiu. Linba poporului Ro-

manilor quelor de demultu vecue-

sce pỉnỏ astảǳi in gura Romảnilor

nostri. Che cu aquéstả linbả au

venit strảmosii Romảnilor dela Ro-

ma in ǳile le Imperatului Tra-

ianu, quarele batẻndu pe Deceba-

lu Domnul’ Dacilor, si desrảdỉci-

nảndu viţea Dacilor din Dacia,

dupỏ cum s’au aretat in Istoria:

pentru inceputul’ Romảnilor in

Dacia, si asiè despoiảndu Dacia

de lỏcuitorii quei vechi, nemảrgini-

tả mulţime de Romani, din totả

Impẻrảtia Romanả, adeche din to-

tả Italia au adusu in Dacia, qua

ei tote oraşele, si tote satele Da-

ciei sỉ le ţėnả, si sỉ le domnéseả.

Nepotu. Dachẻ linba Romả-

néscả è linba poporu lui Romani-

lor quelor de demultu; pentru que

Romảnii puçin se pot inţelege in _vor-

luí î# li%nba Nemţã%skà; a#u zi%-

cevi, kà Ba%şa a#ce%lu a#u grài%-

tu kàtrà Tu%rcïí sàí Nemţe%śe?

Nepo%tu. Nu po%ate fi' î#-

doæ%là ni%cí kàt ė maí mi%kà,

kà do%aw li%nbí a#u a#vu%tu Rw-

ma%nïí ce%í de demu%ltu, %ù̇na

Gramaticã%skà, ȧlta popora%-

nà. Ma ro%gute, ù̇nde ė ȧzí

li%nba cã popora%nà a# Rwma%ni-

lwr? a#u do%arà a#u peri%t?

Ù̆nkò. Li%nba popo%ruluí

Rwma%nilwr ce%lwr de demu%ltu

vekue%śe pànà ȧstàzí î# gu%ra

Rwmà%nilwr no%stri. Kà ku a#-

cã%stà li%nbà a#u veni%t stràmo%-

şïí Rwmà%nilor dela Rw%ma î#

zi%lele î#pàra%tuluí Traïa%nu,

ka%rele bàtà%ndu pe Deceba%lu

Do%mnul Da%cilwr, şi' desrà-

dàcinà%ndu vi%ţã Da%cilwr din

Da%cïa, dupà kum sau a#ràta%t

î# i#storïa: pe%ntru î#cepu%tul

Rwmà%nilwr î# Da%cïa, şi' a#şã'

despoi%ndu Da%cïa de làkuito%rïí

ce%í ve%kí, nemàrqini%tà mulţi%-

me de Rwma%ní, din to%atà î#-

pàràţĨ%a Rwma%nà, ȧdekà, din

to%atà ĩ"ta%lïa a#u a#du%su î# Da%-

cïa, ka ĕ#í to%ate w#ra%şele, şi

to%ate sa%tele Da%cïeí sà le ţi%-

nà, şi' sà le domnã%skà.

Nepo%tu. Da%kà li%nba Rw-

mànã%skà ė li%nba popo%ruluí

Rwma%nilwr ce%lwr de demu%ltu;

pentru ce Rwmà%nïí puţi%n se _pot

ţească, au zice-vi că başa acel au grăit cătră turcii săi nemţeşte?

Nepotu. - Dacă linba românească e linba poporului romanilor celor de demult, pentru ce românii puţin se³ pot înțelege în _vor-

Sintagmă prezentă doar în textul redactat în grafie latină.
Scris chir. despoi%ndu. Altă lecțiune: despoiând. Scris lat. despoiảndu.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 64.

vorbả cu Francii, cu Spaniolii,

ba si cu Italianii, unde a-

farả de indoélả lucru mi se pare a

fì, che si coloniile Romane, quare

furỏ duse la Galia, si la Spania, cu

linba poporanả in gurả au mersu

acolo?

Unchiu. Quảnd s’au dus Ro-

manii a lỏcuire in Spania, si in

Galia séu Francia, ţerile aquele

erà plėne de lỏcuitorii quei vechi

ai ţerilor aquelora; pentru aquéa

linba Romanả, séu Latinả que po-

poranả nu dupỏ lung tėmpu s’au

amestecat cu linba lỏcuitorilor

quelor vechi, si au scảǳutu in-

tru alsủüirile sale quele vechi.

Érỏ, dupỏ que au intrat ghėnte

Nemţesci in Spania, si in Galia

séu Francia, si s’au aseǳatu acolo

cu lỏcuėntia, cu multu mai tare

s’au strảmutat linba Romanả prin

linba aquelor ghėnte Nemţesci.

Linba Italianả ảnchẻ mult s’au

amestecat cu cuvėnte de a Lan-

gobardilor, dupỏ que aquesti au

cuprėnsu pre Italiani, si s’au aşe-

ǳatu in Italia, unde pỉnỏ aǳi sub

nume de Italiani lỏcuescu. Cu to-

te aqueste nu s’au fost stramutat

asiè tare. Qui linba Italianả mai

tảrǳiu vỉrtos o au schimbat inve-

tiatii Italianilor, si mai ales Poe- _tele

pot î#ţele%qe î# vo%rbà ku Frà%n-

cïí, ku Spanïo%lïí, ba şi' ku

ĩ"talïa%nïí, ù̇nde a#fa%rà de

î#doæ%là lu%kru mi se pa%re a#

fi', kà şi' kolo%nïile Rwma%ne,

ka%re fu%rà du%se la Ga%lïa, şi'

la Spa%nïa, ku li%nba popora%nà

î# gu%rà a#u me%rsu a#kolw'?

Ù̆nkò. Kànd sau dus Rw-

ma%nïí a# làkui%re î# Spa%nïa, şi'

î# Ga%lïa sau Fra%ncïa, ţe%rile a#-

ce%le ĕ#ra' pli%ne de làkuito%rïí

ceí ve%kí a#í ţe%rilwr a#ce%lora; pen-

tru a#cã%æ li%nba Rwma%nà, sau

Lati%nà cã popora%nà nu dupà

lu%ng ti%mpu sau a#mesteka%t ku

li%nba làkuito%rilwr ce%lwr ve%kí,

şi' a#u skàzu%tu î#tru a#lsàui%-

rile sa%le ce%le ve%kí. Ê̆rà dupà

ce a#u î#tra%t gi%nte Nemţe%śí î#

Spa%nïa, şi' î# Ga%lïa sau Fra%n-

cïa, şi' sau a#şeza%tu a#kolw' ku

làkui%nţa, ku mu%ltu maí ta%re

sau stràmuta%t li%nba Rwma%nà

prin li%nba a#ce%lwr gi%nte Nem-

ţe%śí. Li%nba ĩ"talïa%nà î̇kà

mu%lt sau a#mesteka%t ku kuvi%n-

te de a# Langoba%rdilwr, du-

pà ce a#ce%şti a#u kupri%nsu pre

ĩ"talïa%ní, şi sau a#şeza%tu î#

ĩ"ta%lïa, ù̇nde pànà ȧzí sub

nu%me de ĩ"talïa%ní làkue%sku. Ku

to%ate a#ce%ste nu sau fo%st strà-

muta%t a#şã' ta%re. Ci' li%nba

ĩ"talïa%nà maí tàrzĨ%u vàrto%s

ẇau skimba%t î#vàţa%ţïí ĩ"talïa%-

nilwr, şi' maí a#le%s Poe%tele, _kàt

vorbă cu frâncii¹, cu spaniolii, ba şi cu italianii, unde afară de îndoială lucru mi se pare a fi că şi coloniile romane care fură duse la Galia şi la Spania cu linba poporană în gură au mers acolo?

Unchiu. - Când s-au dus romanii a lăcuire în Spania şi în Galia sau Francia, ţerile acele era pline de lăcuitorii cei vechi ai ţerilor acelora. Pentru aceaia, linba romană sau latină cea poporană nu după lung timp s-au amestecat cu linba lăcuitorilor celor vechi şi au scăzut întru alsăuirile sale cele vechi. Iară, după ce au întrat ghinte nemţeşti în Spania şi în Galia sau Francia şi s-au aşezat acolo cu lăcuinţa, cu mult mai tare s-au strămutat linba romană prin linba acelor ghinte nemţeşti. Linba italiană încă mult s-au amestecat cu cuvinte de a langobardilor, după ce aceşti au cuprins pre italiani şi s-au aşezat în Italia, unde până azi sub nume de italiani lăcuiesc. Cu toate aceste, nu s-au fost strămutat² aşe tare. Ci, linba italiană mai târziu vârtos o au schimbat învăţaţii italianilor şi mai ales poe- _tele

Scris lat. Francii.
Scris lat. stramutat.

vorbả cu Francii, cu Spaniolii,

ba si cu Italianii, unde a-

farả de indoélả lucru mi se pare a

fì, che si coloniile Romane, quare

furỏ duse la Galia, si la Spania, cu

linba poporanả in gurả au mersu

acolo?

Unchiu. Quảnd s’au dus Ro-

manii a lỏcuire in Spania, si in

Galia séu Francia, ţerile aquele

erà plėne de lỏcuitorii quei vechi

ai ţerilor aquelora; pentru aquéa

linba Romanả, séu Latinả que po-

poranả nu dupỏ lung tėmpu s’au

amestecat cu linba lỏcuitorilor

quelor vechi, si au scảǳutu in-

tru alsủüirile sale quele vechi.

Érỏ, dupỏ que au intrat ghėnte

Nemţesci in Spania, si in Galia

séu Francia, si s’au aseǳatu acolo

cu lỏcuėntia, cu multu mai tare

s’au strảmutat linba Romanả prin

linba aquelor ghėnte Nemţesci.

Linba Italianả ảnchẻ mult s’au

amestecat cu cuvėnte de a Lan-

gobardilor, dupỏ que aquesti au

cuprėnsu pre Italiani, si s’au aşe-

ǳatu in Italia, unde pỉnỏ aǳi sub

nume de Italiani lỏcuescu. Cu to-

te aqueste nu s’au fost stramutat

asiè tare. Qui linba Italianả mai

tảrǳiu vỉrtos o au schimbat inve-

tiatii Italianilor, si mai ales Poe- _tele

pot î#ţele%qe î# vo%rbà ku Frà%n-

cïí, ku Spanïo%lïí, ba şi' ku

ĩ"talïa%nïí, ù̇nde a#fa%rà de

î#doæ%là lu%kru mi se pa%re a#

fi', kà şi' kolo%nïile Rwma%ne,

ka%re fu%rà du%se la Ga%lïa, şi'

la Spa%nïa, ku li%nba popora%nà

î# gu%rà a#u me%rsu a#kolw'?

Ù̆nkò. Kànd sau dus Rw-

ma%nïí a# làkui%re î# Spa%nïa, şi'

î# Ga%lïa sau Fra%ncïa, ţe%rile a#-

ce%le ĕ#ra' pli%ne de làkuito%rïí

ceí ve%kí a#í ţe%rilwr a#ce%lora; pen-

tru a#cã%æ li%nba Rwma%nà, sau

Lati%nà cã popora%nà nu dupà

lu%ng ti%mpu sau a#mesteka%t ku

li%nba làkuito%rilwr ce%lwr ve%kí,

şi' a#u skàzu%tu î#tru a#lsàui%-

rile sa%le ce%le ve%kí. Ê̆rà dupà

ce a#u î#tra%t gi%nte Nemţe%śí î#

Spa%nïa, şi' î# Ga%lïa sau Fra%n-

cïa, şi' sau a#şeza%tu a#kolw' ku

làkui%nţa, ku mu%ltu maí ta%re

sau stràmuta%t li%nba Rwma%nà

prin li%nba a#ce%lwr gi%nte Nem-

ţe%śí. Li%nba ĩ"talïa%nà î̇kà

mu%lt sau a#mesteka%t ku kuvi%n-

te de a# Langoba%rdilwr, du-

pà ce a#ce%şti a#u kupri%nsu pre

ĩ"talïa%ní, şi sau a#şeza%tu î#

ĩ"ta%lïa, ù̇nde pànà ȧzí sub

nu%me de ĩ"talïa%ní làkue%sku. Ku

to%ate a#ce%ste nu sau fo%st strà-

muta%t a#şã' ta%re. Ci' li%nba

ĩ"talïa%nà maí tàrzĨ%u vàrto%s

ẇau skimba%t î#vàţa%ţïí ĩ"talïa%-

nilwr, şi' maí a#le%s Poe%tele, _kàt

Scris lat. Francii.
Scris lat. stramutat.

tele, quảt mai se pote ǳice, che

au facutu linbả nóuả Italianả; ba

si pỉnỏ aǳi pảşescu a o schimba-

re, mai vỉrtos Toscanii. Roma-

nii strảmosii Romảnilor, quảnd

au venit in Dacia, au aflat aqué-

stả ţérả cu totu desértả de lỏcui-

tori, asiè mai cu lesnire au po-

tutu sỉ se ţėnả intregimea linbei

Romanả, si cu atảntu mai vỉrtos

che strảmosii Romảnilor n'au fostu

qua alte colonii Romane pre aire

trảmise, qui mulţime ne nume-

ratả; si a poporului quelui pre-

mulţitu cu anevoiả este a i se

schimba linba. Drept che prin Da-

cia, dupỏ que au descảlecat Ro-

manii acolo, multe ghėnte var-

vare au trecut, ba au si lỏcuit aco-

lo, quare mai mult, quare mai

pucinu, precum Gotii si Gepede

popóre Nemţesci, si Hunii cu A-

varii viţẻ Schitéscả. Qui, numẻ-

rul’ quel cumplėtu al Romảnilor,

precum si inima que boerescả

alor, a nu se mestecà in Cảsả-

torie cu muieri de soiu strảin au

impedecat, qua sỉ nu se schimo-

séscả linba Romanả prin linbi var-

vare. Nėque nu si au batutu Romả-

nii capu nėque odatả spre aquéa,

qua sả si schimbe linba que vechiả,

cu quare au venit Romanii strả- _mo-

kàt maí se po%ate zi%ce, kà a#u

fàku%tu li%nbà no%aw ĩ"talïa%nà;

ba şi' pànà ȧzí pàşe%sku a# w#

skimba%re, maí vàrto%s Toşka%-

nïí: Rwma%nïí stràmo%şïí Rw-

mà%nilwr, kànd a#u veni%t î#

Da%cïa, a#u a#fla%t a#cã%stà ţã%rà

ku to%tu deşã%rtà de làkui-

to%rí; a#şã' maí ku lesni%re a#u

potu%tu sà se ţi%nà î#tràqi%mã

li%nbeí Rwma%nà, şi' ku a#tà%n-

tu maí vàrto%s, kà stràmo%şïí

Rwmà%nilwr nau fo%stu ka ȧlte

kolo%nïí Rwma%ne pre a#i%re trà-

mi%se, ci' mulţi%me nenumàra%-

tà; şi' a# popo%ruluí ce%luí pre

mulţi%tu ku a#nevo%e ĕ̇ste a# i# se

skimba' li%nba. Drept kà prin

Da%cïa dupà ce a#u deskàleka%t

Rwma%nïí a#kolw', mu%lte gi%nte

varva%re a#u treku%t, ba a#u şi'

làkui%t a#kolw', ka%re maí mu%lt,

ka%re maí puţi%nu, preku%m Go%-

tïí şi' Qe%pede popo%arà Nem-

ţe%śí, şi' Hu%nïí ku Ăvarïí vi%-

ţà Skitã%skà. Ci' nu%màrul

ce%l kumpli%tu a#l Rwmà%nilwr,

preku%m şi' i̇nima cã boerã%skà

a# lwr, a# nu' se mesteka' î# kàsà-

torĨ%e ku mue%rí de so%ò strài%n

a#u î#pedeka%t, ka sà nu se ski-

mosã%skà li%nba Rwma%nà prin

li%nbí varva%re. Ni%ce nu şa%u

bàtu%tu Rwmà%%nïí ka%pu ni%cí w

#da%tà spre a#cã%æ, ka sà%şí ski%m-

be li%nba cã ve%kïe, ku ka%re a#u

veni%t Rwma%nïí stràmo%şïí lwr _î#

tele cât mai se poate zice că au făcut linbă noaă¹ italiană. Ba, şi până azi, păşesc a o schimbare mai vârtos toscanii².

Romanii, strămoşii românilor, când au venit în Dacia, au aflat această ţară³ cu totu deşartă⁴ de lăcuitori. Aşe, mai cu lesnire au potut să se ţină întregimea⁵ linbei romană şi cu atânt mai vârtos că strămoşii românilor n-au fost ca alte colonii romane pre aire trămise, ci mulţime nenumărată, şi a poporului celui premulţit cu anevoie⁶ este a i se schimba linba. Drept că prin Dacia, după ce au descălecat romanii acolo, multe ghinte varvare au trecut, ba au şi lăcuit acolo, care mai mult, care mai puţin, precum gotii⁷ şi gepede, popoare⁸ nemţeşti, şi hunii cu avarii, viţă schitească. Ci, numărul cel cumplit al românilor, precum şi inima cea boierească a lor a nu se mesteca în căsătorie cu muieri de soiu străin au împedecat ca să nu se schimosească linba romană prin linbi varvare. Nice nu ş-au bătut românii capu niceodată⁹ spre aceaia ca să-şi schimbe linba cea vechiă¹⁰ cu care au venit romanii, stră- _mo-

Scris lat. nóuả. Altă lecțiune: noao. Scris chir. no%aw. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: toșcanii.
Altă lecțiune: țeară.
Altă lecțiune: deșeartă.
Altă lecțiune: întrăgimea. Scris chir. î#tràqi%mã.
Scris chir. a#nevo%e. Altă lecțiune: anevoiă. Scris lat. anevoiả.
Altă lecțiune: goții.
Altă lecțiune: popoară. Scris chir. popo%arà. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: niciodată. Scris chir. ni%cí w#da%tà.
Scris lat. vechiả. Altă lecțiune: vechie. Scris chir. ve%kïe. Se citește peste tot în același fel.

tele, quảt mai se pote ǳice, che

au facutu linbả nóuả Italianả; ba

si pỉnỏ aǳi pảşescu a o schimba-

re, mai vỉrtos Toscanii. Roma-

nii strảmosii Romảnilor, quảnd

au venit in Dacia, au aflat aqué-

stả ţérả cu totu desértả de lỏcui-

tori, asiè mai cu lesnire au po-

tutu sỉ se ţėnả intregimea linbei

Romanả, si cu atảntu mai vỉrtos

che strảmosii Romảnilor n'au fostu

qua alte colonii Romane pre aire

trảmise, qui mulţime ne nume-

ratả; si a poporului quelui pre-

mulţitu cu anevoiả este a i se

schimba linba. Drept che prin Da-

cia, dupỏ que au descảlecat Ro-

manii acolo, multe ghėnte var-

vare au trecut, ba au si lỏcuit aco-

lo, quare mai mult, quare mai

pucinu, precum Gotii si Gepede

popóre Nemţesci, si Hunii cu A-

varii viţẻ Schitéscả. Qui, numẻ-

rul’ quel cumplėtu al Romảnilor,

precum si inima que boerescả

alor, a nu se mestecà in Cảsả-

torie cu muieri de soiu strảin au

impedecat, qua sỉ nu se schimo-

séscả linba Romanả prin linbi var-

vare. Nėque nu si au batutu Romả-

nii capu nėque odatả spre aquéa,

qua sả si schimbe linba que vechiả,

cu quare au venit Romanii strả- _mo-

kàt maí se po%ate zi%ce, kà a#u

fàku%tu li%nbà no%aw ĩ"talïa%nà;

ba şi' pànà ȧzí pàşe%sku a# w#

skimba%re, maí vàrto%s Toşka%-

nïí: Rwma%nïí stràmo%şïí Rw-

mà%nilwr, kànd a#u veni%t î#

Da%cïa, a#u a#fla%t a#cã%stà ţã%rà

ku to%tu deşã%rtà de làkui-

to%rí; a#şã' maí ku lesni%re a#u

potu%tu sà se ţi%nà î#tràqi%mã

li%nbeí Rwma%nà, şi' ku a#tà%n-

tu maí vàrto%s, kà stràmo%şïí

Rwmà%nilwr nau fo%stu ka ȧlte

kolo%nïí Rwma%ne pre a#i%re trà-

mi%se, ci' mulţi%me nenumàra%-

tà; şi' a# popo%ruluí ce%luí pre

mulţi%tu ku a#nevo%e ĕ̇ste a# i# se

skimba' li%nba. Drept kà prin

Da%cïa dupà ce a#u deskàleka%t

Rwma%nïí a#kolw', mu%lte gi%nte

varva%re a#u treku%t, ba a#u şi'

làkui%t a#kolw', ka%re maí mu%lt,

ka%re maí puţi%nu, preku%m Go%-

tïí şi' Qe%pede popo%arà Nem-

ţe%śí, şi' Hu%nïí ku Ăvarïí vi%-

ţà Skitã%skà. Ci' nu%màrul

ce%l kumpli%tu a#l Rwmà%nilwr,

preku%m şi' i̇nima cã boerã%skà

a# lwr, a# nu' se mesteka' î# kàsà-

torĨ%e ku mue%rí de so%ò strài%n

a#u î#pedeka%t, ka sà nu se ski-

mosã%skà li%nba Rwma%nà prin

li%nbí varva%re. Ni%ce nu şa%u

bàtu%tu Rwmà%%nïí ka%pu ni%cí w

#da%tà spre a#cã%æ, ka sà%şí ski%m-

be li%nba cã ve%kïe, ku ka%re a#u

veni%t Rwma%nïí stràmo%şïí lwr _î#

tele cât mai se poate zice că au făcut linbă noaă¹ italiană. Ba, şi până azi, păşesc a o schimbare mai vârtos toscanii².

Scris lat. nóuả. Altă lecțiune: noao. Scris chir. no%aw. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: toșcanii.
Altă lecțiune: țeară.
Altă lecțiune: deșeartă.
Altă lecțiune: întrăgimea. Scris chir. î#tràqi%mã.
Scris chir. a#nevo%e. Altă lecțiune: anevoiă. Scris lat. anevoiả.
Altă lecțiune: goții.
Altă lecțiune: popoară. Scris chir. popo%arà. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: niciodată. Scris chir. ni%cí w#da%tà.
Scris lat. vechiả. Altă lecțiune: vechie. Scris chir. ve%kïe. Se citește peste tot în același fel.

mosii lor in Dacia, dupỏ cum au

fảcut Italianii quei de aquum,

qui o au lảsatu in fiėntia sa pỉ-

nả astảǳi.

Laurentie Topeltinu Sasu din

Transilvania in Cartea sa, que se

numesce Origines et occasus

Transylvanorum la cap. 9. alả-

turảndu linba Italianả cu que Ro-

mảnescả asiè grảesce: „ Socotesc,

„ che inante de a alquỏtuì Dantes,

„ Bocatius si Petrarca din barba-

„ rimile Longobardilor, si a Ga-

„ liloru, si din rẻmảsitie le do-

„ mesticei vorbả quei Latinả,

„ aquéstả nóuả a Italianilor, fru-

„ mósả, si mai dumneǳeéscả linbả

„ linba Romảnilor intru tote ase-

mene au fostu cu linba Italia-

„ nả.“ *) Veǳi, cum linba Ita-

lianilor quelor de aquum prin ai

sủi ómeni s’au strảmutat din fiėn-

tia ei que vechiả. Acoloş adu-

ce inante Topeltin parerea lui

Covacius intru aquestu chip: „ Si

„ Covacius au luat amėnte, che

„ linba Romảnilor questor de

„ aquum mai mai mult are in

„ sėne din vorba Romanả si La- _{„ tinả}

î# Da%cïa, dupà kum a#u fàku%t

ĩ"talïa%nïí ce%í de a#ku%m, ci' ẇau

làsa%tu î# fïi%nţa sa pànà ȧ-

stàzí.

Laure%nţïe Topelti%nu Sa%su

din Transilva%nïa î# Ka%rtã sa,

ce se nume%śe: „W"ri%qines ĕ#t

„ w#kka%sus Transilvano%rum“ la

kap. 9. a#làturà%ndu li%nba ĩ"-

talïa%nà ku cã' Rwmànã%skà

„ a#şã' gràe%śe: „Sokote%sk, kà

„ î#a%nte de a# a#lkàtui' Da%ntes,

„ Boka%ţïus şi' Petra%rka din

„ barbari%mile Longoba%rdilwr,

„ şi a# Ga%liloru, şi' din rà-

„ màşi%ţele dome%sticeí vo%rbà

„ ce%í Lati%nà, a#cã%stà no%aw a#

„ ĩ"talïa%nilwr, frumo%asà, şi

„ maí dumnezeæ%skà li%nbà, li%n-

„ ba Rwmà%nilwr î#tru to%ate

„ a#se%mene a#u fo%stu ku li%nba

„ ĩ"talïa%nà.“ Ve%zí, ku%m li%nba

ĩ"talïa%nilwr ce%lwr de a#ku%m prin

ȧí sà%í ẇamení sau stràmuta%t

din fïi%nţa ĕ#í cã' ve%kïe. A"kolo%ş

a#du%ce î#a%nte Topelti%nu şi

pàre%rã luí Kova%cïus î#tru a#ce%-

stu kip: „Şi' Kova%cïus a#u lu-

„ a%t a#mi%nte, kà li%nba Rwmà%-

„ nilwr ce%stor de a#ku%m maí

„ maí mu%lt ȧre î# si%ne din vo%r-

ba Rwma%nà şi Lati%nà de kàt _li%n-

*) Existimo, antequam Dantes, Boccatius et Petrarcha ex Bar-

birismis Longobardorum, Gallorumve, et familiaris Lati-

ni sermonis reliquiis, novam hanc Italorum, elegantem et

pene divinam, composuissent, Valachicam Italicae linguae,

per omnia similem fuisse.

moșii lor în Dacia, după cum au făcut italianii cei de acum, ci o au lăsat în fiinţa sa până astăzi.

Laurenţie Topeltin¹, sas din Transilvania, în cartea sa ce se numeşte „Origines et occasus Transilvanorum²“, la cap. 9, alăturând linba italiană cu cea românească aşe grăieşte: „Socotesc că înante de a alcătui Dantes, Bocaţius şi Petrarca din barbarimile longobardilor şi a galilor şi din rămăşiţele domesticei vorbă cei latină această noaă a italianilor, frumoasă şi mai dumnezeiască linbă, linba românilor întru toate asemene au fost cu linba italiană.“ *³)

Vezi cum linba italianilor celor de acum prin ai săi oameni s-au strămutat din fiinţa ei cea vechiă. Acolo-ş aduce înante Topeltin⁴ şi părerea lui Covacius întru acest chip: „Şi Covacius au luat aminte că linba românilor cestor de acum mai mai mult are în sine din vorba romană şi la- _tină

*) Existimo, antequam Dante, Boccatius et Petrarcha ex Barbirismis Longobardorum, Gallorúmve, et familiaris Latini sermonis reliquiis, novam hanc Italorum, elegantem et pene Divinam, composuissent, Valachicam Italicae linguae, per omnia similem fuisse.

Recte: Toppeltin.
Recte: Transsylvanorum.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Laurentio Toppeltino de Medgyes, Origines et occasus Transsylvanorum; seu Erutae Nationes Transsylvaniae, earúmque ultimi temporis Revolutiones, Historicâ narratione breviter comprehensae, Caput IX. „De lingua Valachorum & Literis”, LUGDUNI, Sump. Hor. Boissat, & Georg. Remeus, Anno MDCLXVII, p. 72.
Recte: Toppeltin.

mosii lor in Dacia, dupỏ cum au

fảcut Italianii quei de aquum,

qui o au lảsatu in fiėntia sa pỉ-

nả astảǳi.

Laurentie Topeltinu Sasu din

Transilvania in Cartea sa, que se

numesce Origines et occasus

Transylvanorum la cap. 9. alả-

turảndu linba Italianả cu que Ro-

mảnescả asiè grảesce: „ Socotesc,

„ che inante de a alquỏtuì Dantes,

„ Bocatius si Petrarca din barba-

„ rimile Longobardilor, si a Ga-

„ liloru, si din rẻmảsitie le do-

„ mesticei vorbả quei Latinả,

„ aquéstả nóuả a Italianilor, fru-

„ mósả, si mai dumneǳeéscả linbả

„ linba Romảnilor intru tote ase-

mene au fostu cu linba Italia-

„ nả.“ *) Veǳi, cum linba Ita-

lianilor quelor de aquum prin ai

sủi ómeni s’au strảmutat din fiėn-

tia ei que vechiả. Acoloş adu-

ce inante Topeltin parerea lui

Covacius intru aquestu chip: „ Si

„ Covacius au luat amėnte, che

„ linba Romảnilor questor de

„ aquum mai mai mult are in

„ sėne din vorba Romanả si La- _{„ tinả}

î# Da%cïa, dupà kum a#u fàku%t

ĩ"talïa%nïí ce%í de a#ku%m, ci' ẇau

làsa%tu î# fïi%nţa sa pànà ȧ-

stàzí.

Laure%nţïe Topelti%nu Sa%su

din Transilva%nïa î# Ka%rtã sa,

ce se nume%śe: „W"ri%qines ĕ#t

„ w#kka%sus Transilvano%rum“ la

kap. 9. a#làturà%ndu li%nba ĩ"-

talïa%nà ku cã' Rwmànã%skà

„ a#şã' gràe%śe: „Sokote%sk, kà

„ î#a%nte de a# a#lkàtui' Da%ntes,

„ Boka%ţïus şi' Petra%rka din

„ barbari%mile Longoba%rdilwr,

„ şi a# Ga%liloru, şi' din rà-

„ màşi%ţele dome%sticeí vo%rbà

„ ce%í Lati%nà, a#cã%stà no%aw a#

„ ĩ"talïa%nilwr, frumo%asà, şi

„ maí dumnezeæ%skà li%nbà, li%n-

„ ba Rwmà%nilwr î#tru to%ate

„ a#se%mene a#u fo%stu ku li%nba

„ ĩ"talïa%nà.“ Ve%zí, ku%m li%nba

ĩ"talïa%nilwr ce%lwr de a#ku%m prin

ȧí sà%í ẇamení sau stràmuta%t

din fïi%nţa ĕ#í cã' ve%kïe. A"kolo%ş

a#du%ce î#a%nte Topelti%nu şi

pàre%rã luí Kova%cïus î#tru a#ce%-

stu kip: „Şi' Kova%cïus a#u lu-

„ a%t a#mi%nte, kà li%nba Rwmà%-

„ nilwr ce%stor de a#ku%m maí

„ maí mu%lt ȧre î# si%ne din vo%r-

ba Rwma%nà şi Lati%nà de kàt _li%n-

*) Existimo, antequam Dantes, Boccatius et Petrarcha ex Bar-

birismis Longobardorum, Gallorumve, et familiaris Lati-

ni sermonis reliquiis, novam hanc Italorum, elegantem et

pene divinam, composuissent, Valachicam Italicae linguae,

per omnia similem fuisse.

moșii lor în Dacia, după cum au făcut italianii cei de acum, ci o au lăsat în fiinţa sa până astăzi.

Recte: Toppeltin.
Recte: Transsylvanorum.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Laurentio Toppeltino de Medgyes, Origines et occasus Transsylvanorum; seu Erutae Nationes Transsylvaniae, earúmque ultimi temporis Revolutiones, Historicâ narratione breviter comprehensae, Caput IX. „De lingua Valachorum & Literis”, LUGDUNI, Sump. Hor. Boissat, & Georg. Remeus, Anno MDCLXVII, p. 72.
Recte: Toppeltin.

„ tinả, de quảt linba que de a-

„ quum a Italianilor.“ *).

Nepotu. Calcocondila, unul’

dintrả Scriptorii Bizantini in Car-

tea 2. ǳice, che linba Romảnả

este asemene linbei Italianả, ma

asiè è de stricatả, si desclinitả,

quảt cu greu pot Italianii sỉ o in-

ţelegả. De unde urmả, che nu

linba Italianả, ma que Romảnả

s’au abatutu dela linba poporu

lui Romanu que vechiả.

Unchiu. Calcocondila au scris

aqueste la 1500. de ani dupỏ in-

truparea Domnu lui Cristos. Qui

schimbarea linbei Italianả, qua-

rea mai sus am descoperito, cu

mult mai nante s’au intemplat.

De unde drept are Calcocondila,

che Italianii nu lesne se pot in-

ţelege in vorbả cu Romảnii. Érỏ

ne sciėndu Grecu Calcocondila,

che schimbarea linbei s’au in-

templat de partea Italianilor, cum

mai sus am desvẻlitu, si nu de

partea Romảnilor; ne inţelegerea

Italianilor in vorbả cu Romảnii

o imputỏ stricảciunei linbei Ro-

mảnả: intru quare gresì Grecul’. _Che,

„ li%nba cã de a#ku%m a# ĩ"talïa%-

„ nilwr.“

Nepo%tu. Kalkoko%ndila,

ù̇nul di%ntrà Skripto%rïí Bi-

zanti%ní î# Ka%rtã 2. zi%ce, kà

li%nba Rwmà%nà ĕ̇ste a#se%mene

li%nbeí ĩ"talïa%nà, ma a#şã' ė de

strika%tà, şi' desklini%tà, kàt

ku gre%u pot ĩ"talïa%nïí sà w# î#-

ţàlã%gà. De ù̇nde ù̇rmà, kà

nu li%nba ĩ"talïa%nà, ma cã' Rw-

mà%nà% sau a#bàtu%tu de%la li%nba

popo%ruluí Rwma%nu cã' ve%kïe.

Ù̆nkò. Kalkoko%ndila a#u

skris a#ce%ste la 1500 de ȧní

dupà î#trupa%rã Do%mnuluí Hrï-

sto%s, Ci' skimba%rã li%nbeí ĩ"-

talïa%nà, ka%rã maí sus a#m de-

skoperi%tw, ku mu%lt maí na%n-

te sau î#tàmpla%t. De ù̇nde

dre%pt ȧre Kalkoko%ndila, kà

ĩ"talïa%nïí nu le%sne se pot î#ţe-

le%qe î# vo%rbà ku Rwmà%nïí. Ê̆rà

neśïi%ndu Gre%ku Kalkoko%ndila,

kà skimba%rã li%nbeí sau î#tàm-

pla%t de pa%rtã ĩ"talïa%nilwr,

ku%m maí su%s a#m desvàli%tu,

şi' nu de pa%rtã Rwmà%nilwr;

ne î#ţele%qerã ĩ"talïa%nilwr î#

vo%rbà ku Rwmà%nïí w# î#mputà'

strikàcu%neí li%nbeí Rwmà%nà:

î#tru ka%re greşi' Gre%kul. Kà _pre-

*) Covacius quoque in Dial. de administr. Regn. Transylv. ob-

servavit, vernaculum istorum Valachorum sermonem — plus

fere in se habere Romani et Latini sermonis, quam prae-

sens Italorum lingua.

tină decât linba cea de acum a italianilor.“ *¹)

Nepotu. - Calcocondila, unul dintră scriptorii bizantini, în cartea 2², zice că linba română este asemene linbei italiană, ma, aşe e de stricată şi desclinită, cât cu greu pot italianii să o înţeleagă. De unde urmă că nu linba italiană, ma cea română s-au abătut de la linba poporului roman cea vechiă.

Unchiu. - Calcocondila au scris aceste la 1500 de ani după Întruparea Domnului Hristos³. Ci schimbarea linbei italiană, carea mai sus am descoperit-o, cu mult mai nante s-au întâmplat. De unde drept are Calcocondila că italianii nu lesne se pot înţelege în vorbă cu românii. Iară, neştiind grecu Calcocondila că schimbarea linbei s-au întâmplat de partea italianilor, cum mai sus am desvălit, şi nu de partea românilor, neînţelegerea italianilor în vorbă cu românii o împută⁴ stricăciunei linbei română. Întru care greşi grecul. _Că

*) Covacius⁵ quoque in Dial. de Administr. Regn[i] Tran[s]sylv. observavit, vernaculum istorum Valachorum⁶ sermonem, plus ferè in se habere Romani et Latini sermonis, quam praesens Italorum lingua.

Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Laurentio Toppeltino de Medgyes, Origines et occasus Transsylvanorum; seu Erutae Nationes Transsylvaniae, earúmque ultimi temporis Revolutiones, Historicâ narratione breviter comprehensae, Caput IX. „De lingua Valachorum & Literis”, LUGDUNI, Sump. Hor. Boissat, & Georg. Remeus, Anno MDCLXVII, p. 71.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Laonici Chalcocondyle, Atheniensis Historiarum. Libri Decem, Interprete Conrado Clausero Tigorino, cum annalibus sultanorum, Ex interpretatione Joannis Leunclavii, în Liber II, „De origine ac rebus gestis turcorum”, Venetiis, ex Typographia Bartholomaei Javarina, MDCCXXIX, p. 32, afirmă: „Dacorum lingua similis est Italorum linguae: adeo tamen corrupta & differens, ut difficulter Itali queant intelligere, quae istorum verbis pronunciatur. Unde autem lingua moribusque Romanis usi, in istam regionem accesserint ibique fedes fixerint, a nullo mortalium accepi: nec aliquem audivi, qui ista liquido commemoraret. Dicuntur tamen homines undique confluentes in istam regionem penetrasse: haud interim extante aliquo memorabili istius gentis exemplo, quod operaepretium sit ut praesenti historiae intexatur. Nihil disserunt ab Italis caetera etiam victus ratione, armorumque & supellectilis apparatu etiamnum eodem utentes.”.
Altă lecțiune: Cristos. Scris lat. Cristos.
Scris chir. î#mputà (îmmpută).
Recte: Covacciocius.
Cuvânt inexistent în textul original al lui Toppeltin; vezi lucr. cit..

„ tinả, de quảt linba que de a-

„ quum a Italianilor.“ *).

Nepotu. Calcocondila, unul’

dintrả Scriptorii Bizantini in Car-

tea 2. ǳice, che linba Romảnả

este asemene linbei Italianả, ma

asiè è de stricatả, si desclinitả,

quảt cu greu pot Italianii sỉ o in-

ţelegả. De unde urmả, che nu

linba Italianả, ma que Romảnả

s’au abatutu dela linba poporu

lui Romanu que vechiả.

Unchiu. Calcocondila au scris

aqueste la 1500. de ani dupỏ in-

truparea Domnu lui Cristos. Qui

schimbarea linbei Italianả, qua-

rea mai sus am descoperito, cu

mult mai nante s’au intemplat.

De unde drept are Calcocondila,

che Italianii nu lesne se pot in-

ţelege in vorbả cu Romảnii. Érỏ

ne sciėndu Grecu Calcocondila,

che schimbarea linbei s’au in-

templat de partea Italianilor, cum

mai sus am desvẻlitu, si nu de

partea Romảnilor; ne inţelegerea

Italianilor in vorbả cu Romảnii

o imputỏ stricảciunei linbei Ro-

mảnả: intru quare gresì Grecul’. _Che,

„ li%nba cã de a#ku%m a# ĩ"talïa%-

„ nilwr.“

Nepo%tu. Kalkoko%ndila,

ù̇nul di%ntrà Skripto%rïí Bi-

zanti%ní î# Ka%rtã 2. zi%ce, kà

li%nba Rwmà%nà ĕ̇ste a#se%mene

li%nbeí ĩ"talïa%nà, ma a#şã' ė de

strika%tà, şi' desklini%tà, kàt

ku gre%u pot ĩ"talïa%nïí sà w# î#-

ţàlã%gà. De ù̇nde ù̇rmà, kà

nu li%nba ĩ"talïa%nà, ma cã' Rw-

mà%nà% sau a#bàtu%tu de%la li%nba

popo%ruluí Rwma%nu cã' ve%kïe.

Ù̆nkò. Kalkoko%ndila a#u

skris a#ce%ste la 1500 de ȧní

dupà î#trupa%rã Do%mnuluí Hrï-

sto%s, Ci' skimba%rã li%nbeí ĩ"-

talïa%nà, ka%rã maí sus a#m de-

skoperi%tw, ku mu%lt maí na%n-

te sau î#tàmpla%t. De ù̇nde

dre%pt ȧre Kalkoko%ndila, kà

ĩ"talïa%nïí nu le%sne se pot î#ţe-

le%qe î# vo%rbà ku Rwmà%nïí. Ê̆rà

neśïi%ndu Gre%ku Kalkoko%ndila,

kà skimba%rã li%nbeí sau î#tàm-

pla%t de pa%rtã ĩ"talïa%nilwr,

ku%m maí su%s a#m desvàli%tu,

şi' nu de pa%rtã Rwmà%nilwr;

ne î#ţele%qerã ĩ"talïa%nilwr î#

vo%rbà ku Rwmà%nïí w# î#mputà'

strikàcu%neí li%nbeí Rwmà%nà:

î#tru ka%re greşi' Gre%kul. Kà _pre-

*) Covacius quoque in Dial. de administr. Regn. Transylv. ob-

servavit, vernaculum istorum Valachorum sermonem — plus

fere in se habere Romani et Latini sermonis, quam prae-

sens Italorum lingua.

tină decât linba cea de acum a italianilor.“ *¹)

Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Laurentio Toppeltino de Medgyes, Origines et occasus Transsylvanorum; seu Erutae Nationes Transsylvaniae, earúmque ultimi temporis Revolutiones, Historicâ narratione breviter comprehensae, Caput IX. „De lingua Valachorum & Literis”, LUGDUNI, Sump. Hor. Boissat, & Georg. Remeus, Anno MDCLXVII, p. 71.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Laonici Chalcocondyle, Atheniensis Historiarum. Libri Decem, Interprete Conrado Clausero Tigorino, cum annalibus sultanorum, Ex interpretatione Joannis Leunclavii, în Liber II, „De origine ac rebus gestis turcorum”, Venetiis, ex Typographia Bartholomaei Javarina, MDCCXXIX, p. 32, afirmă: „Dacorum lingua similis est Italorum linguae: adeo tamen corrupta & differens, ut difficulter Itali queant intelligere, quae istorum verbis pronunciatur. Unde autem lingua moribusque Romanis usi, in istam regionem accesserint ibique fedes fixerint, a nullo mortalium accepi: nec aliquem audivi, qui ista liquido commemoraret. Dicuntur tamen homines undique confluentes in istam regionem penetrasse: haud interim extante aliquo memorabili istius gentis exemplo, quod operaepretium sit ut praesenti historiae intexatur. Nihil disserunt ab Italis caetera etiam victus ratione, armorumque & supellectilis apparatu etiamnum eodem utentes.”.
Altă lecțiune: Cristos. Scris lat. Cristos.
Scris chir. î#mputà (îmmpută).
Recte: Covacciocius.
Cuvânt inexistent în textul original al lui Toppeltin; vezi lucr. cit..

Che, precum am aretatu, nu lin-

ba Romảnả, ma que Italianả,

prin Langobardi, si prin ai sủi

invetiati s’au abảtut dela linba

poporului Romanu que vechiả.

Nepotu. In linbile Italianả,

Galicả séu Frảncésca, si in que

Spaniolả, pare, che mai multe

cuvėnte se aflả Latine, de quảt

in linba Romảnả. Asiè darẻ lin-

ba Romảnả è stricatả, si pentru a-

que stricảciune cu anevoie se pot

inţelege Italianii cu Romảnii in

vorbả.

Unchiu. In linba Italianả,

si in quele lalte cu adeveratu se

aflả unele cuvėnte, quare la Ro-

mảni nu se audu. Qui tribue sỉ-

ţi aduci amėnte, che Italianii, Spa-

niolii, si Frảncii, de quand au

inbrảçiosatu credėntia Crestinả,

tot deuna au fostu supusi Patri-

arcului dela Roma; in Besericile

lor tot deuna s’au ţenutu linba

Latinả que Gramaticescả; nu se

auǳea in Besericile lor, in ru-

gảciunile lor altả linbả, fỏrả linba

Latinả que Gramaticéscả; ghėn-

tėle aqueste pretutindene avea

scole Latine, in quare tėnerimea

lor se invetiaua linba Latinả que

Gramaticéscả de plėnu; intru a-

quéstả linbả invetiaua Retorica,

Filosofia, Teologia, Legile poli- _ti-

preku%m a#m a#ràta%tu, nu li%nba

Rwmà%nà, ma cã' ĩ"talïa%nà prin

Langoba%rdí, şi' prin a#í sàí

î#vàţa%ţí sau a#bàtu%t de%la li%n-

ba popo%ruluí Rwma%nu cã' ve%kïe.

Nepo%tu. Î" li%nbile ĩ"ta-

lïa%nà, Ga%likà sau Fràncã%skà,

şi' î# cã Spanïw%là, pa%re, kà

maí mu%lte kuvi%nte se ȧflà

Lati%ne, de kàt î# li%nba Rw-

mà%nà. A"şã' da%rà li%nba Rw-

mà%nà ė strika%tà, şi' pe%ntru

a#cã' strikàcu%ne ku a#nevo%e se

pot î#ţele%qe ĩ"talïa%nïí ku Rw-

mà%nïí î# vo%rbà.

Ù̆nkò. Î" li%nba ĩ"talïa%nà,

şi' î# ce%le la%lte ku a#devàra%tu

se ȧflà ù̇nele kuvi%nte, ka%re

la Rwmà%ní nu se a#u%du. Ci'

tri%bue sà%ţí a#du%cí a#mi%nte,

kà Ïtalïa%nïí, Spanïw%lïí, şi'

Frà%ncïí, de kànd a#u î#bràţo-

şa%tu kredi%nţa Kreşti%nà, tot

de ù̇na a#u fo%stu supu%şí Pa-

trïa%rkuluí dela Rw%ma; î#

Bese%rici le lwr tot de ù̇na

sau ţinu%tu li%nba Lati%nà cã'

Gramaticã%skà; nu se a#uzã' î#

Bese%ricile lwr, î# rugàcu%nile

lwr ȧltà li%nbà, fàrà li%nba

Lati%nà cã' Gramaticã%skà; gi%n-

tele a#ce%ste pretuti%ndine a#vã'

sko%ale Lati%ne, î# ka%re tineri%-

mã lwr se î#vàţa' li%nba Lati%-

nà cã Gramaticã%skà de pli%-

nu; î#tru a#cã%stà li%nbà î#và-

ţa' Reto%rika, FilosofĨ%a, Teo- _lo-

Că, precum am arătat, nu linba română, ma cea italiană prin langobardi şi prin ai săi învăţaţi s-au abătut de la linba poporului roman cea vechiă.

Nepotu. - În linbile italiană, galică sau frâncească şi în cea spaniolă pare că mai multe cuvinte se află latine decât în linba română. Aşe dară, linba română e stricată şi pentru acea stricăciune cu anevoie se pot înţelege italianii cu românii în vorbă.

Unchiu. - În linba italiană şi în celelalte cu adevărat se află unele cuvinte care la români nu se aud. Ci tribuie să-ţi aduci aminte că italianii, spaniolii şi frâncii, de când au îmbrăţoşat credinţa creştină, totdeuna au fost supuşi Patriarcului de la Roma. În besericile lor totdeuna s-au ţinut linba latină cea gramaticească. Nu se auzea în besericile lor, în rugăciunile lor altă linbă, fără linba latină cea gramaticească. Ghintele aceste pretutindine avea școale latine, în care tinerimea lor se învăţa linba latină cea gramaticească deplin. Întru această linbă învăţa retorica, filosofia, teologhia, legile poli- _ti-

Che, precum am aretatu, nu lin-

ba Romảnả, ma que Italianả,

prin Langobardi, si prin ai sủi

invetiati s’au abảtut dela linba

poporului Romanu que vechiả.

Nepotu. In linbile Italianả,

Galicả séu Frảncésca, si in que

Spaniolả, pare, che mai multe

cuvėnte se aflả Latine, de quảt

in linba Romảnả. Asiè darẻ lin-

ba Romảnả è stricatả, si pentru a-

que stricảciune cu anevoie se pot

inţelege Italianii cu Romảnii in

vorbả.

Unchiu. In linba Italianả,

si in quele lalte cu adeveratu se

aflả unele cuvėnte, quare la Ro-

mảni nu se audu. Qui tribue sỉ-

ţi aduci amėnte, che Italianii, Spa-

niolii, si Frảncii, de quand au

inbrảçiosatu credėntia Crestinả,

tot deuna au fostu supusi Patri-

arcului dela Roma; in Besericile

lor tot deuna s’au ţenutu linba

Latinả que Gramaticescả; nu se

auǳea in Besericile lor, in ru-

gảciunile lor altả linbả, fỏrả linba

Latinả que Gramaticéscả; ghėn-

tėle aqueste pretutindene avea

scole Latine, in quare tėnerimea

lor se invetiaua linba Latinả que

Gramaticéscả de plėnu; intru a-

quéstả linbả invetiaua Retorica,

Filosofia, Teologia, Legile poli- _ti-

preku%m a#m a#ràta%tu, nu li%nba

Rwmà%nà, ma cã' ĩ"talïa%nà prin

Langoba%rdí, şi' prin a#í sàí

î#vàţa%ţí sau a#bàtu%t de%la li%n-

ba popo%ruluí Rwma%nu cã' ve%kïe.

Nepo%tu. Î" li%nbile ĩ"ta-

lïa%nà, Ga%likà sau Fràncã%skà,

şi' î# cã Spanïw%là, pa%re, kà

maí mu%lte kuvi%nte se ȧflà

Lati%ne, de kàt î# li%nba Rw-

mà%nà. A"şã' da%rà li%nba Rw-

mà%nà ė strika%tà, şi' pe%ntru

a#cã' strikàcu%ne ku a#nevo%e se

pot î#ţele%qe ĩ"talïa%nïí ku Rw-

mà%nïí î# vo%rbà.

Ù̆nkò. Î" li%nba ĩ"talïa%nà,

şi' î# ce%le la%lte ku a#devàra%tu

se ȧflà ù̇nele kuvi%nte, ka%re

la Rwmà%ní nu se a#u%du. Ci'

tri%bue sà%ţí a#du%cí a#mi%nte,

kà Ïtalïa%nïí, Spanïw%lïí, şi'

Frà%ncïí, de kànd a#u î#bràţo-

şa%tu kredi%nţa Kreşti%nà, tot

de ù̇na a#u fo%stu supu%şí Pa-

trïa%rkuluí dela Rw%ma; î#

Bese%rici le lwr tot de ù̇na

sau ţinu%tu li%nba Lati%nà cã'

Gramaticã%skà; nu se a#uzã' î#

Bese%ricile lwr, î# rugàcu%nile

lwr ȧltà li%nbà, fàrà li%nba

Lati%nà cã' Gramaticã%skà; gi%n-

tele a#ce%ste pretuti%ndine a#vã'

sko%ale Lati%ne, î# ka%re tineri%-

mã lwr se î#vàţa' li%nba Lati%-

nà cã Gramaticã%skà de pli%-

nu; î#tru a#cã%stà li%nbà î#và-

ţa' Reto%rika, FilosofĨ%a, Teo- _lo-

Că, precum am arătat, nu linba română, ma cea italiană prin langobardi şi prin ai săi învăţaţi s-au abătut de la linba poporului roman cea vechiă.

ticesci, si altele. Ba mai sus de

o mie de ani intrả popórele a-

queste nu se scriea Cảrţi, fỏrả

numai in linba Latinả que Gra-

maticescả. Que mirare darẻ este,

dachẻ in ǳisele linbi se aflả cu-

vėnte Latine, cu ǳisul prėlegiu

vỏrite, quare in linba Romảnả

nu se audu. Cu neputėntiả erà

pre calea, quare o desvẻlii, sỉ nu

se bage multime de cuvėnte in ǳise

le linbi din linba Latinả. Si chiar

lucru este, che tóte aquele cuvėn-

te Latine din ǳisele linbi, quare

nu se audu in linba Romảnả,

sunt din linba Latinả que Grama-

ticéscả, si cu mai sus arẻtate le

mẻǳlociri bảgate.

Érỏ Romảnii din vécuri le

quele de ảntea, neque o impảr-

tảsire n’au avutu cu Romanii,

neque au invetiatu linba Latinả

que Gramaticéscả pỉnỏ mai in ǳi-

le le nostre, si aquum ảnche nu-

mai in ţerile quele supuse Impera-

tu lui Austriei. Pentru aquéa in

linba lor nu se aflả alte cuvėnte

Latine, fórả aquele, cu quare ve-

nirỏ strảmosii lor dela Roma in

Dacia, adechẻ quele que erà ale

linbei poporului Romanu mai de

demultu. Linba Romảnả totả è

linba Romanả, quare fù alquỏtui- _tả

logĨ%a, Le%qile politice%śí, şi

ȧltele. Ba maí su%s de w#mĨ%e

de ȧní î#trà popo%arà le a#ce%ste

nu se skrïæ' Kà%rţí, fàrà nu%-

maí î# li%nba Lati%nà cã' Gra-

maticã%skà. Ce mira%re da%rà ĕ̇-

ste, da%kà î# zi%sele li%nbí se

ȧflà kuvi%nte Lati%ne, ku zi%-

sul prile%qu vàri%te, ka%re î#

li%nba Rwmà%nà nu se a#u%du. Ku

neputi%nţà ĕ#ra' pre ka%lã, ka%re

w# desvàlĨ%í, sà nu se ba%qe

mulţi%me de kuvi%nte î# zi%sele

li%nbí din li%nba Lati%nà. Şi

kïa%r lu%kru ĕ̇ste, kà to%ate a#-

ce%le kuvi%nte Lati%ne din zi%-

sele li%nbí, ka%re nu se a#u%du î#

li%nba Rwmà%nà, sànt din li%n-

ba Lati%nà cã Gramaticã%skà,

şi' ku maí sus a#ràta%tele mij-

loci%rí bàga%te.

Ê̆rà Rwmà%nïí din vã%kurile

ce%le din î#te%a, ni%cí w# î#pàr-

tàşi%re nau a#vu%tu ku Rwma%-

nïí, ni%ce a#u î#vàţa%tu li%nba

Lati%nà cã Gramaticã%skà pànà

maí î# zi%lele no%astre, şi' a#ku%m

î̇kà nu%maí î# ţe%rile ce%le supu%-

se Î"pàra%tuluí Ăustrïeí. Pen-

tru a#cã%æ î# li%nba lwr nu se

ȧflà ȧlte kuvi%nte Lati%ne,

fàrà% a#ce%le, ku ka%re veni%rà strà-

mo%şïí lwr de%la Rw%ma î# Da%cïa,

ȧdekà ce%le ce ĕ#ra' a#le li%nbeí

popo%ruluí Rwma%nu maí de de-

mu%ltu. Li%nba Rwmà%nà to%atà

ė li%nba Rwma%nà, ka%re fu' a#l- _kà-

ticeşti şi altele. Ba, mai sus de o mie de ani, întră popoarele¹ aceste nu se scriia cărţi, fără numai în linba latină cea gramaticească. Ce mirare dară este dacă în zisele linbi se află cuvinte latine, cu zisul prilegiu vârite, care în linba română nu se aud. Cu neputinţă era pre calea care o desvălii să nu se bage mulţime de cuvinte în zisele linbi din linba latină. Şi chiar² lucru este că toate acele cuvinte latine din zisele linbi, care nu se aud în linba română, sânt din linba latină cea gramaticească şi cu mai sus arătatele mijlociri³ băgate.

Iară românii din veacurile cele din întea nece⁴ o împărtăşire n-au avut cu romanii, nece⁵ au învăţat linba latină cea gramaticească până mai în zilele noastre şi acum încă numai în ţerile cele supuse Împăratului Austriei. Pentru aceaia, în linba lor nu se află alte cuvinte latine, fără acele cu care veniră strămoşii lor de la Roma în Dacia, adecă cele ce era ale linbei poporului roman mai de demult. Linba română toată e linba romană, care fu alcătui- _tă

Altă lecțiune: popoarăle. Scris chir. popo%arà le. Se citește peste tot în același fel.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Scris chir. mijloci%rí. Altă lecțiune: mâjlociri. Scris lat. mẻǳlociri.
Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecțiune: nice. Scris chir. ni%ce.

ticesci, si altele. Ba mai sus de

o mie de ani intrả popórele a-

queste nu se scriea Cảrţi, fỏrả

numai in linba Latinả que Gra-

maticescả. Que mirare darẻ este,

dachẻ in ǳisele linbi se aflả cu-

vėnte Latine, cu ǳisul prėlegiu

vỏrite, quare in linba Romảnả

nu se audu. Cu neputėntiả erà

pre calea, quare o desvẻlii, sỉ nu

se bage multime de cuvėnte in ǳise

le linbi din linba Latinả. Si chiar

lucru este, che tóte aquele cuvėn-

te Latine din ǳisele linbi, quare

nu se audu in linba Romảnả,

sunt din linba Latinả que Grama-

ticéscả, si cu mai sus arẻtate le

mẻǳlociri bảgate.

Érỏ Romảnii din vécuri le

quele de ảntea, neque o impảr-

tảsire n’au avutu cu Romanii,

neque au invetiatu linba Latinả

que Gramaticéscả pỉnỏ mai in ǳi-

le le nostre, si aquum ảnche nu-

mai in ţerile quele supuse Impera-

tu lui Austriei. Pentru aquéa in

linba lor nu se aflả alte cuvėnte

Latine, fórả aquele, cu quare ve-

nirỏ strảmosii lor dela Roma in

Dacia, adechẻ quele que erà ale

linbei poporului Romanu mai de

demultu. Linba Romảnả totả è

linba Romanả, quare fù alquỏtui- _tả

logĨ%a, Le%qile politice%śí, şi

ȧltele. Ba maí su%s de w#mĨ%e

de ȧní î#trà popo%arà le a#ce%ste

nu se skrïæ' Kà%rţí, fàrà nu%-

maí î# li%nba Lati%nà cã' Gra-

maticã%skà. Ce mira%re da%rà ĕ̇-

ste, da%kà î# zi%sele li%nbí se

ȧflà kuvi%nte Lati%ne, ku zi%-

sul prile%qu vàri%te, ka%re î#

li%nba Rwmà%nà nu se a#u%du. Ku

neputi%nţà ĕ#ra' pre ka%lã, ka%re

w# desvàlĨ%í, sà nu se ba%qe

mulţi%me de kuvi%nte î# zi%sele

li%nbí din li%nba Lati%nà. Şi

kïa%r lu%kru ĕ̇ste, kà to%ate a#-

ce%le kuvi%nte Lati%ne din zi%-

sele li%nbí, ka%re nu se a#u%du î#

li%nba Rwmà%nà, sànt din li%n-

ba Lati%nà cã Gramaticã%skà,

şi' ku maí sus a#ràta%tele mij-

loci%rí bàga%te.

Ê̆rà Rwmà%nïí din vã%kurile

ce%le din î#te%a, ni%cí w# î#pàr-

tàşi%re nau a#vu%tu ku Rwma%-

nïí, ni%ce a#u î#vàţa%tu li%nba

Lati%nà cã Gramaticã%skà pànà

maí î# zi%lele no%astre, şi' a#ku%m

î̇kà nu%maí î# ţe%rile ce%le supu%-

se Î"pàra%tuluí Ăustrïeí. Pen-

tru a#cã%æ î# li%nba lwr nu se

ȧflà ȧlte kuvi%nte Lati%ne,

fàrà% a#ce%le, ku ka%re veni%rà strà-

mo%şïí lwr de%la Rw%ma î# Da%cïa,

ȧdekà ce%le ce ĕ#ra' a#le li%nbeí

popo%ruluí Rwma%nu maí de de-

mu%ltu. Li%nba Rwmà%nà to%atà

ė li%nba Rwma%nà, ka%re fu' a#l- _kà-

Altă lecțiune: popoarăle. Scris chir. popo%arà le. Se citește peste tot în același fel.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Scris chir. mijloci%rí. Altă lecțiune: mâjlociri. Scris lat. mẻǳlociri.
Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecțiune: nice. Scris chir. ni%ce.

tả din linba Latinả poporanả, si

din tote alte destinpte linbi ale

popórelor Italiei, quare furỏ in-

vinse de Romani, si se fecerỏ un

nationu cu Romanii. De aqui se

prėcepe prėcina, pentru que in

Italia tot deuna linba Romanả au-

fost inpảrtitả in multe Dialete;

che mestecảnduse nouii Romani,

adechẻ poporele quele invinse,

si adunate la un nation cu Roma-

nii invingỉtori, n’au putut sỉ nu

ţėnả unele cuvėnte, si chipuri de

graiu de a linbilor sale quelor

vechi. De unde se intemplaua,

de linba Romanả capỉtảndu in-

trun ţėnutu a Italiei cuvėnte nouả

séu pronuntiả nouả, si quele lal-

te, dupỏ plasa poporului aquestui;

aqueleş cuvėnte intru alt tėnut

al Italiei nu le avea; qui acolò

altele érỏ nouả intribuėntiaua,

dupỏ plasa linbei, quare mai in

ante avuse poporul’ aquelu. Si

aquéstả desclinire de Dialete si

astảǳi vecuesce in Italia, quảt

quei mult depảrtati de altii ane-

voie pot se intẻlegả vorba questo-

ra. Din Italia darẻ au venit si

aice in Dacia multimea destinpte-

lor Dialete in vorbả, macar che

in Carţile quele Besericesci nu-

mai o Dialetả este la toţi. _Din

kàtui%tà din Lati%nà popo-

ra%nà, şi' din to%ate ȧlte de-

sti%npte li%nbí ȧle popo%arà lwr

ĩ"ta%lïeí, ka%re fu%rà î#vi%nse de

Rwma%ní, şi' se fe%cerà ù#n na-

ţïw%n ku Rwma%nïí. De a#ci' se

price%pe pri%cina, pentru ce

î# ĩ"ta%lïa tot de ù̇na li%nba

Rwma%nà a#u fo%st î#pàrţi%tà î#

mu%lte Dïale%te, kà mestekà%n-

duse no%ïí Roma%ní, ȧdekà po-

po%aràle ce%le î#vi%nse, şi' a#du-

na%te la ù#n naţïw%n ku Rw-

ma%nïí î#vingàto%rí, nau putu%t

sà nu ţi%nà ù̇nele kuvi%nte,

şi' ki%purí de gra%ò̍ de a# li%n-

bilwr sa%le ce%lwr ve%kí. De ù#n-

de se î#tàmpla', de li%nba Rw-

ma%nà kàpàtà%nd î#tru%n ţinu%-

tu a# ĩ"ta%lïeí kuvi%nte no%aw,

sau pronu%nţïe no%aw, şi' ce%le

la%lte, dupà pla%sa popo%ruluí

a#ce%stuí; a#ce%leş kuvi%nte î#-

tru ȧlt ţinu%t a#l ĩ"ta%lïeí nu

le a#vã''; ci' a#kolw' ȧltele ê̇rà

no%aw î#tribuinţa', dupà pla%-

sa li%nbeí, ka%re maí î#a%nte a#-

vu%se popo%rul a#ce%lu. Şi' a#cã%-

stà desklini%re de Dïale%te şi

ȧstàzí vekue%śe î# ĩ"ta%lïa, kàt

ceí mu%lt depàrta%ţí de ȧlţïí

a#nevo%e pot sà î#ţàlã%gà vo%rba

ce%stora. Din ĩ"ta%lïa da%rà a#u

veni%t şi' a#i%cí î# Da%cïa mul-

ţi%mã desti%ntelwr Dïale%te î#

vo%rbà, màka%r kà î# Kà%rţile ce%le

Beserice%śí nu%maí w# Dïale%tà

ĕ̇ste la to%ţí. _Din

tă din linba¹ latină poporană şi din toate alte destinpte linbi ale popoarelor² Italiei, care fură învinse de romani şi se feceră un naţion cu romanii. De aci se pricepe pricina pentru ce în Italia totdeuna linba romană au fost împărţită în multe dialete. Că, mestecându-se noii romani, adecă popoarele cele învinse şi adunate la un naţion cu romanii învingători, n-au putut să nu ţină unele cuvinte şi chipuri de graiu de a linbilor sale celor vechi. De unde se întâmpla³ de linba romană, căpătând într-un ţinut a Italiei cuvinte noaă sau pronunţie noaă şi celelalte după plasa poporului acestui, aceleş cuvinte întru alt ţinut al Italiei nu le avea, ci acolo altele iară noaă întribuinţa⁴ după plasa linbei care mai înante avuse poporul acel. Şi această desclinire de dialete şi astăzi vecuieşte în Italia, cât cei mult depărtaţi de alţii anevoie pot să înţăleagă vorba cestora. Din Italia, dară, au venit şi aice⁵ în Dacia mulţimea destintelor dialete în vorbă, macar⁶ că în carţile cele besericeşti numai o dialetă este la toţi. _Din

Cuvânt absent din textul redactat în grafie chirilică.
Altă lecțiune: popoarălor. Scris chir. popo%arà lwr. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: întâmplaa. Scris lat. intemplaua. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: întribuințaa. Scris lat. intribuėntiaua. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: aici. Scris chir. a#i%cí.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.

tả din linba Latinả poporanả, si

din tote alte destinpte linbi ale

popórelor Italiei, quare furỏ in-

vinse de Romani, si se fecerỏ un

nationu cu Romanii. De aqui se

prėcepe prėcina, pentru que in

Italia tot deuna linba Romanả au-

fost inpảrtitả in multe Dialete;

che mestecảnduse nouii Romani,

adechẻ poporele quele invinse,

si adunate la un nation cu Roma-

nii invingỉtori, n’au putut sỉ nu

ţėnả unele cuvėnte, si chipuri de

graiu de a linbilor sale quelor

vechi. De unde se intemplaua,

de linba Romanả capỉtảndu in-

trun ţėnutu a Italiei cuvėnte nouả

séu pronuntiả nouả, si quele lal-

te, dupỏ plasa poporului aquestui;

aqueleş cuvėnte intru alt tėnut

al Italiei nu le avea; qui acolò

altele érỏ nouả intribuėntiaua,

dupỏ plasa linbei, quare mai in

ante avuse poporul’ aquelu. Si

aquéstả desclinire de Dialete si

astảǳi vecuesce in Italia, quảt

quei mult depảrtati de altii ane-

voie pot se intẻlegả vorba questo-

ra. Din Italia darẻ au venit si

aice in Dacia multimea destinpte-

lor Dialete in vorbả, macar che

in Carţile quele Besericesci nu-

mai o Dialetả este la toţi. _Din

kàtui%tà din Lati%nà popo-

ra%nà, şi' din to%ate ȧlte de-

sti%npte li%nbí ȧle popo%arà lwr

ĩ"ta%lïeí, ka%re fu%rà î#vi%nse de

Rwma%ní, şi' se fe%cerà ù#n na-

ţïw%n ku Rwma%nïí. De a#ci' se

price%pe pri%cina, pentru ce

î# ĩ"ta%lïa tot de ù̇na li%nba

Rwma%nà a#u fo%st î#pàrţi%tà î#

mu%lte Dïale%te, kà mestekà%n-

duse no%ïí Roma%ní, ȧdekà po-

po%aràle ce%le î#vi%nse, şi' a#du-

na%te la ù#n naţïw%n ku Rw-

ma%nïí î#vingàto%rí, nau putu%t

sà nu ţi%nà ù̇nele kuvi%nte,

şi' ki%purí de gra%ò̍ de a# li%n-

bilwr sa%le ce%lwr ve%kí. De ù#n-

de se î#tàmpla', de li%nba Rw-

ma%nà kàpàtà%nd î#tru%n ţinu%-

tu a# ĩ"ta%lïeí kuvi%nte no%aw,

sau pronu%nţïe no%aw, şi' ce%le

la%lte, dupà pla%sa popo%ruluí

a#ce%stuí; a#ce%leş kuvi%nte î#-

tru ȧlt ţinu%t a#l ĩ"ta%lïeí nu

le a#vã''; ci' a#kolw' ȧltele ê̇rà

no%aw î#tribuinţa', dupà pla%-

sa li%nbeí, ka%re maí î#a%nte a#-

vu%se popo%rul a#ce%lu. Şi' a#cã%-

stà desklini%re de Dïale%te şi

ȧstàzí vekue%śe î# ĩ"ta%lïa, kàt

ceí mu%lt depàrta%ţí de ȧlţïí

a#nevo%e pot sà î#ţàlã%gà vo%rba

ce%stora. Din ĩ"ta%lïa da%rà a#u

veni%t şi' a#i%cí î# Da%cïa mul-

ţi%mã desti%ntelwr Dïale%te î#

vo%rbà, màka%r kà î# Kà%rţile ce%le

Beserice%śí nu%maí w# Dïale%tà

ĕ̇ste la to%ţí. _Din

Cuvânt absent din textul redactat în grafie chirilică.
Altă lecțiune: popoarălor. Scris chir. popo%arà lwr. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: întâmplaa. Scris lat. intemplaua. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: întribuințaa. Scris lat. intribuėntiaua. Se citește peste tot în același fel.
Altă lecțiune: aici. Scris chir. a#i%cí.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.

Din quele mai sus ǳise lim-

pede se vede, che nu linba Ro-

mảnả, ma que Italianả, si quele

lalte au patimitu schimbare, si

pentru aquéa aquum Italianii,

Spaniolii, si Francii puçin se

pot intelege cu Romảnii in vorbả.

Precum si aquéa nu mai puçin

chiaru este, chẻ quel que va vre

sỉ judece drept despre linba que

de demult a poporu lui Romanu,

tribue sỉ quérả ajutoriu dela lin-

ba Romảnả. Mulţi barbati inve-

tiati dintru aquè scadere, che

n’au sciutu linba Romảnả, strảmbả

judecatả au facut despre linba

que vechiả a poporului Romanu.

Nepotu. Pucine cuvėnte La-

tine, mi se pare, a fì in linba Ro-

mảnả; quele multe darẻ vor sỉ fie

din linbile poporelor Italiei, qua-

re furỏ invinse de puternicii Ro-

mani, si apoi inpreunate intrun na-

tion cu Romanii?

Unchiu. Sunt si de a ǳiselor

popóre ale Italiei multe cuvėnte

in linba Romảnả, ma quele mai

multe sunt din linba Latinả. Nu-

mai aquelora li se pare a nu fì

multe cuvėnte Latine in linba Ro-

mảnả, quarii alảturả linba Ro-

mảnả cu linba Latinả que Gra-

maticéscả, si nu socotescu, de _lin-

Din ce%le maí sus zi%se

li%mpede se ve%de, kà nu li%n-

ba Rwmà%nà, ma cã' ĩ"talïa%nà,

şi' ce%le la%lte a#u pàtimi%tu

skimba%re, şi' peitru a#cã%æ a#-

ku%m ĩ"talïa%nïí, Spanïw%lïí, şi

Frà%ncïí puţi%n se pot î#ţàle%-

qe ku Rwmà%nïí î# vo%rbà. Pre-

ku%m şi' a#cã%æ nu maí puţi%n

kïa%ru ĕ̇ste, kà ce%l ce va vre'

sà ju%dece drept de%spre li%n-

ba cã' de demu%lt a# popo%ru-

luí Rwma%nu, tri%bue sà cã%rà

a#juto%rò̍ dela li%nba Rwmà%nà.

Mu%lţí bàrba%ţí î#vàţa%ţí di%n-

tru a#cã' skàde%re, kà na%u śïu%-

tu li%nba Rwmà%nà, strà%mbà

judeka%tà a#u fàku%t de%spre

li%mba ve%kïe a# popo%ruluí Rw-

ma%nu.

Nepo%tu. Puţi%ne kuvi%n-

te Lati%ne, mi' se pa%re, a# fi'

î# li%nba Rwmà%nà; ce%le mu%lte

da%rà vwr sà fĨ%e din li%nbi-

le popo%aràlwr ĩ"ta%lïeí, ka%re

fu%rà î#vi%nse de pute%rnicïí Rw-

ma%ní, şi' a#po%í î#preuna%te î#-

tru%n naţïw%n ku Rwma%nïí?

Ù̆nkò. Sànt şi' de a#

zi%selwr popo%arà a#le ĩ"ta%lïeí

mu%lte kuvi%nte î# li%nba Rw-

mà%nà, ma ce%le maí mu%lte

sànt din li%nba Lati%nà. Nu%-

maí a#ce%lora li se pa%re a# nu

fi' mu%lte kuvi%nte Lati%ne

î# li%mba Rwmà%nà, ka%rïí

a#là%turà li%nba Rwmà%nà ku

li%nba Lati%nà cã' Gramaticã%- _skà

Din cele mai sus zise, limpede se vede că nu linba română, ma cea italiană şi celelalte au pătimit schimbare şi pentru aceaia acum italianii, spaniolii şi frâncii puţin se pot înţelege¹ cu românii în vorbă. Precum şi aceaia, nu mai puţin chiar² este că cel ce va vre să judece drept despre linba cea de demult a poporului roman tribuie să ceară ajutoriu de la linba română. Mulţi bărbaţi³ învăţaţi, dintru acea scădere, că n-au ştiut linba română, strâmbă judecată au făcut despre linba⁴ vechiă a poporului roman.

Nepotu. - Puţine cuvinte latine mi se pare a fi în linba română. Cele multe, dară, vor să fie din linbile popoarelor Italiei care fură învinse de puternicii romani şi apoi împreunate într-un naţion cu romanii?

Unchiu. - Sânt şi de a ziselor popoare ale Italiei multe cuvinte în linba română, ma cele mai multe sânt din linba latină. Numai acelora li se pare a nu fi multe cuvinte latine în linba⁵ română, carii alătură linba română cu linba latină cea gramaticea⁶scă și nu socotesc de _lin-

Altă lecțiune: înțălege. Scris chir. î#ţàle%qe. Se citește peste tot în același fel.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Altă lecțiune: barbați. Scris lat. barbati.
Scris chir. li%mba.
Scris chir. li%mba.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 72.

Din quele mai sus ǳise lim-

pede se vede, che nu linba Ro-

mảnả, ma que Italianả, si quele

lalte au patimitu schimbare, si

pentru aquéa aquum Italianii,

Spaniolii, si Francii puçin se

pot intelege cu Romảnii in vorbả.

Precum si aquéa nu mai puçin

chiaru este, chẻ quel que va vre

sỉ judece drept despre linba que

de demult a poporu lui Romanu,

tribue sỉ quérả ajutoriu dela lin-

ba Romảnả. Mulţi barbati inve-

tiati dintru aquè scadere, che

n’au sciutu linba Romảnả, strảmbả

judecatả au facut despre linba

que vechiả a poporului Romanu.

Nepotu. Pucine cuvėnte La-

tine, mi se pare, a fì in linba Ro-

mảnả; quele multe darẻ vor sỉ fie

din linbile poporelor Italiei, qua-

re furỏ invinse de puternicii Ro-

mani, si apoi inpreunate intrun na-

tion cu Romanii?

Unchiu. Sunt si de a ǳiselor

popóre ale Italiei multe cuvėnte

in linba Romảnả, ma quele mai

multe sunt din linba Latinả. Nu-

mai aquelora li se pare a nu fì

multe cuvėnte Latine in linba Ro-

mảnả, quarii alảturả linba Ro-

mảnả cu linba Latinả que Gra-

maticéscả, si nu socotescu, de _lin-

Din ce%le maí sus zi%se

li%mpede se ve%de, kà nu li%n-

ba Rwmà%nà, ma cã' ĩ"talïa%nà,

şi' ce%le la%lte a#u pàtimi%tu

skimba%re, şi' peitru a#cã%æ a#-

ku%m ĩ"talïa%nïí, Spanïw%lïí, şi

Frà%ncïí puţi%n se pot î#ţàle%-

qe ku Rwmà%nïí î# vo%rbà. Pre-

ku%m şi' a#cã%æ nu maí puţi%n

kïa%ru ĕ̇ste, kà ce%l ce va vre'

sà ju%dece drept de%spre li%n-

ba cã' de demu%lt a# popo%ru-

luí Rwma%nu, tri%bue sà cã%rà

a#juto%rò̍ dela li%nba Rwmà%nà.

Mu%lţí bàrba%ţí î#vàţa%ţí di%n-

tru a#cã' skàde%re, kà na%u śïu%-

tu li%nba Rwmà%nà, strà%mbà

judeka%tà a#u fàku%t de%spre

li%mba ve%kïe a# popo%ruluí Rw-

ma%nu.

Nepo%tu. Puţi%ne kuvi%n-

te Lati%ne, mi' se pa%re, a# fi'

î# li%nba Rwmà%nà; ce%le mu%lte

da%rà vwr sà fĨ%e din li%nbi-

le popo%aràlwr ĩ"ta%lïeí, ka%re

fu%rà î#vi%nse de pute%rnicïí Rw-

ma%ní, şi' a#po%í î#preuna%te î#-

tru%n naţïw%n ku Rwma%nïí?

Ù̆nkò. Sànt şi' de a#

zi%selwr popo%arà a#le ĩ"ta%lïeí

mu%lte kuvi%nte î# li%nba Rw-

mà%nà, ma ce%le maí mu%lte

sànt din li%nba Lati%nà. Nu%-

maí a#ce%lora li se pa%re a# nu

fi' mu%lte kuvi%nte Lati%ne

î# li%mba Rwmà%nà, ka%rïí

a#là%turà li%nba Rwmà%nà ku

li%nba Lati%nà cã' Gramaticã%- _skà

Altă lecțiune: înțălege. Scris chir. î#ţàle%qe. Se citește peste tot în același fel.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Altă lecțiune: barbați. Scris lat. barbati.
Scris chir. li%mba.
Scris chir. li%mba.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 72.

linba Latinả que poporanả. Mul-

te cuvėnte, a le linbei Latinả po-

poranả, quare sunt in linba Ro-

mảnả, linba Latinả que Grama-

ticéscả le au prefảcut altmėntre

si le au dat altả formả; pentru

aquéa cu vederea din ảntea se

paru a nu fì Latine. Ma de vi

cercà cu chiauea què de mėne in

Ortografie intribuėntiatả incepu-

tul’ séu radỉcina lor, quare in ẻn-

sele este incuibatả; vi aflà, che

sunt Latine qua si quele, que se

citescu in Carţile quele in linba

Latinả Gramaticéscả. Drept, che

pỉnỏ vor scriue Romảnii cu slove

Cirilicesci, quare le intribuėntiả

Sẻrbii cu Rusli, si quare cu aque

viclenie sunt bảgate intrả Romả-

ni, qua cu totu sỉ se stingả lin-

ba Romảnả, neque odatả nu vor

fì vederóse cuvėntele Latine in

linba Romảnả: cu atảnta funingine

au acoperit boerésca lor façiẻ, si

qua intru o négrả capsả fỏrả spe-

ranţiả (nảdesde) de scapare a-

mar le tėnu inchise! De quảte

ori mi s’au intemplatu mie, de

indoiėndume de vrun cuvẻntu,

óre Latinesc este; quảt l’am scri-

su cu slove séu litere Latine, in

datả cu strảlucire i se veǳù La-

tina lui façie, si parea, che ride _asu-

skà, şi' nu sokote%sku de li%n-

ba Lati%nà cã popora%nà. Mu%l-

te kuvi%nte a# le li%nbeí Lati%-

nà popora%nà, ka%re sànt î#

li%nba Rwmà%nà, li%nba Lati%-

nà cã' Gramaticã%skà le a#u pre-

fàku%t a#ltmi%ntre, şi' lã%u

da%t ȧltà fo%rmà; pentru a#cã%æ

ku vede%rã din î#te%a se pa%ru

a# nu fi Lati%ne. Ma de vi' cer-

ka' ku kïæ%æ cã' de mi%ne î# w#r-

tografĨ%e î#tribuinţa%tà î#cepu%-

tul sau ràdàci%na lwr, ka%re

î# î̇sele ėste î#kuíba%tà; vi a#-

fla', kà sànt Lati%ne, ka şi

ce%le, ce se cite%sku î# kà%rţile

ce%le î# li%nba Lati%nà Gramati-

cã%skà. Drept, kà pànà vwr

skrĨ%e Rwmà%nïí ku slo%ve Ciri-

lice%śí, ka%re le î#tribui%nţà

Sà%rbïí ku Ru%şïí, şi' ka%re ku

a#cã' viklenĨ%e sànt bàga%te î#trà

Rwmà%ní, ka ku to%tu sà se

sti%ngà li%nba Rwmà%nà, ni%cí

w#da%tà nu vwr fi' vedero%ase

kuvi%ntele Lati%ne î# li%nba Rw-

mà%nà: ku a#tà%nta funi%nqine

a#u a#koperi%t boerã%ska lwr fa%-

ţà, şi' ka î#tru w# nã%grà ka%-

psà fàrà spera%nţà (nàde%şde)

de skàpa%re a#ma%r le ţi%nu î#ki%-

se! De kà%te ẇrí mi' sau î#-

tàmpla%tu mĨ%e, de î#doi%ndumà

de vru%n kuvà%ntu, ẇare Lati-

ne%sk ĕ̇ste; kàt lam skri%su ku

slo%ve sau li%tere Lati%ne, î#-

da%tà ku stràluci%re i# se và- _zu_'

linba latină cea poporană. Multe cuvinte ale linbei latină poporană care sânt în linba română, linba latină cea gramaticească le-au prefăcut altmintre şi le-au dat altă formă. Pentru aceaia, cu vederea din întea se par a nu fi latine. Ma, de vi cerca cu chiiaia¹ cea de mine în Ortografie întribuinţată, începutul sau rădăcina lor, care în însele este încuibată, vi afla că sânt latine ca şi cele ce se citesc în carţile cele în linba latină gramaticească. Drept că, până vor scrie românii cu slove ciriliceşti, care le întribuinţă sârbii cu ruşii şi care cu acea viclenie sânt băgate întră români ca cu tot să se stingă linba română, neceodată² nu vor fi vederoase cuvintele latine în linba română. Cu atânta funingine au acoperit boiereasca lor faţă şi ca întru o neagră capsă fără speranţă (nădeşde) de scăpare amar le ţin închise! De câte ori mi s-au întâmplat mie de îndoindu-mă³ de vrun cuvânt oare latinesc este, cât l-am scris cu slove sau litere latine, îndată cu strălucire i se văzu latina lui față⁴ și părea că râde⁵ _asu-

Altă lecțiune: chiaia. Scris lat. chiauea.
Altă lecțiune: niciodată. Scris lat. ni%cíw#da%tà.
Altă lecțiune: îndoiindu-mă. Scris lat. indoiėndume.
Scris lat. façie.
Altă lecțiune: ride. Scris lat. ride.

linba Latinả que poporanả. Mul-

te cuvėnte, a le linbei Latinả po-

poranả, quare sunt in linba Ro-

mảnả, linba Latinả que Grama-

ticéscả le au prefảcut altmėntre

si le au dat altả formả; pentru

aquéa cu vederea din ảntea se

paru a nu fì Latine. Ma de vi

cercà cu chiauea què de mėne in

Ortografie intribuėntiatả incepu-

tul’ séu radỉcina lor, quare in ẻn-

sele este incuibatả; vi aflà, che

sunt Latine qua si quele, que se

citescu in Carţile quele in linba

Latinả Gramaticéscả. Drept, che

pỉnỏ vor scriue Romảnii cu slove

Cirilicesci, quare le intribuėntiả

Sẻrbii cu Rusli, si quare cu aque

viclenie sunt bảgate intrả Romả-

ni, qua cu totu sỉ se stingả lin-

ba Romảnả, neque odatả nu vor

fì vederóse cuvėntele Latine in

linba Romảnả: cu atảnta funingine

au acoperit boerésca lor façiẻ, si

qua intru o négrả capsả fỏrả spe-

ranţiả (nảdesde) de scapare a-

mar le tėnu inchise! De quảte

ori mi s’au intemplatu mie, de

indoiėndume de vrun cuvẻntu,

óre Latinesc este; quảt l’am scri-

su cu slove séu litere Latine, in

datả cu strảlucire i se veǳù La-

tina lui façie, si parea, che ride _asu-

skà, şi' nu sokote%sku de li%n-

ba Lati%nà cã popora%nà. Mu%l-

te kuvi%nte a# le li%nbeí Lati%-

nà popora%nà, ka%re sànt î#

li%nba Rwmà%nà, li%nba Lati%-

nà cã' Gramaticã%skà le a#u pre-

fàku%t a#ltmi%ntre, şi' lã%u

da%t ȧltà fo%rmà; pentru a#cã%æ

ku vede%rã din î#te%a se pa%ru

a# nu fi Lati%ne. Ma de vi' cer-

ka' ku kïæ%æ cã' de mi%ne î# w#r-

tografĨ%e î#tribuinţa%tà î#cepu%-

tul sau ràdàci%na lwr, ka%re

î# î̇sele ėste î#kuíba%tà; vi a#-

fla', kà sànt Lati%ne, ka şi

ce%le, ce se cite%sku î# kà%rţile

ce%le î# li%nba Lati%nà Gramati-

cã%skà. Drept, kà pànà vwr

skrĨ%e Rwmà%nïí ku slo%ve Ciri-

lice%śí, ka%re le î#tribui%nţà

Sà%rbïí ku Ru%şïí, şi' ka%re ku

a#cã' viklenĨ%e sànt bàga%te î#trà

Rwmà%ní, ka ku to%tu sà se

sti%ngà li%nba Rwmà%nà, ni%cí

w#da%tà nu vwr fi' vedero%ase

kuvi%ntele Lati%ne î# li%nba Rw-

mà%nà: ku a#tà%nta funi%nqine

a#u a#koperi%t boerã%ska lwr fa%-

ţà, şi' ka î#tru w# nã%grà ka%-

psà fàrà spera%nţà (nàde%şde)

de skàpa%re a#ma%r le ţi%nu î#ki%-

se! De kà%te ẇrí mi' sau î#-

tàmpla%tu mĨ%e, de î#doi%ndumà

de vru%n kuvà%ntu, ẇare Lati-

ne%sk ĕ̇ste; kàt lam skri%su ku

slo%ve sau li%tere Lati%ne, î#-

da%tà ku stràluci%re i# se và- _zu_'

Altă lecțiune: chiaia. Scris lat. chiauea.
Altă lecțiune: niciodată. Scris lat. ni%cíw#da%tà.
Altă lecțiune: îndoiindu-mă. Scris lat. indoiėndume.
Scris lat. façie.
Altă lecțiune: ride. Scris lat. ride.

asupra mea de bucurie, che l’am

scapatu din sclavie, si de calice-

le Cirilicesci petece!

Nepotu. Sunt unele cuvėnte in

linba Romảnescả, quare aǳi nu

se aflả nėquė in linba Latinả que

Gramaticescả, nėquė in que Ita-

lianả, nėquė in que Spaniolả, ne-

que in que Francicả, nėquė in-

tru alte linbi nóuỉ cunoscute; a-

quele, mi se pare, apriat lucru

a fi, che strảmosii Romảnilor le

au imprumutatu dela ghėnte var-

vare, quare mai de mult ảmbla-

ua prin Dacia, si aquum sunt

stinse.

Unchiu. Gỏcituri desvẻnate,

si quare nu ajungu o cépả dege-

ratả, sunt aquele, a cercà cuvėn-

tele Romảne in linbi de aquelor

ghėnte stinse, quare nu se sci,

que linbả au avutu in gura lor.

Am ǳisu mai sus, che in Italia

multe Dialete au fostu, si pỉnỏ

astảǳi sunt. Dequi se cade a ǳi-

ce, che cuvėntele de tėne pome-

nite, din unele ţėnuturi ale Ita-

liei furỏ de strảmosii Romảnilor

in Dacia aduse; aquele, cum se

intẻmplả, in Italia s’au dat ui-

tảrei, la Romảni pỉnỏ aǳi vecu-

escu. Au nu si Romảnilor aici _s’au

zu' Lati%na luí fa%ţà, şí pà-

rã', kà rà%de a#su%pra mã' de bu-

kurĨ%e, kà lam skàpa%tu din

sklavĨ%e, şi' de kali%cele Ciri-

lice%śí pe%tece.

Nepo%tu. Sànt ù̇nele

kuvi%nte î# li%nba Rwmànã%skà,

ka%re ȧzí nu se ȧflà ni%cí î#

li%nba Lati%nà cã Gramaticã%-

skà, ni%cí î# cã' ĩ"talïa%nà, ni%cí

î# cã Spanïw%là, ni%cí î# cã'

Fra%ncikà, ni%cí î#ntru ȧlte

li%nbí no%aw kunosku%te; a#ce%le,

mi se pa%re, a#prïa%t lu%kru a#

fi', kà stràmo%şïí Rwmà%ni-

lwr lã%u î#prumuta%tu de%la

gi%nte varva%re, ka%re maí de-

mu%lt î#mbla' prin Da%cïa, şi'

a#ku%m sànt sti%nse.

Ù̆nkò. Gàcitu%rí desvà-

na%te, şi' ka%re nu a#ju%ngu w#

cã%pà deqera%tà, sànt a#ce%le, a#

cerka% kuvi%ntele Rwmà%ne î#

li%nbí de a#ce%lwr gi%nte sti%n-

se, ka%re nu se śi', ce li%nbà

a#u a#vu%tu î# gu%ra lwr. A"m zi%-

su maí sus, kà î# ĩ"ta%lïa mu%l-

te Dïale%te a#u fo%stu, şi' pà-

nà ȧstàzí sànt. De%cí se ka-

de a# zi%ce, kà kuvi%ntele de ti%-

ne pomeni%te, din ùnele ţi-

nu%turí ȧle ĩ"ta%lïeí fu%rà de

stràmo%şïí Rwmà%nilwr î# Da%-

cïa a#du%se; a#ce%le, kum se î#-

tà%mplà, î# ĩ"ta%lïa sau da%t

ù#ítà%reí, la Rwmà%ní pànà

ȧzí vekue%sku A"u nu şi' Rw- _mà%-

asupra mea de bucurie, că l-am scăpat din sclavie şi de calicele ciriliceşti petece.

Nepotu. - Sânt unele cuvinte în linba românească care azi nu se află nici în linba latină cea gramaticească, nici în cea italiană, nici în cea spaniolă, nece¹ în cea francică, nici întru alte linbi noaă cunoscute. Acele mi se pare apriat lucru a fi că strămoşii românilor le-au împrumutat de la ghinte varvare care mai demult îmbla² prin Dacia, şi acum sânt stinse.

Unchiu. - Gâcituri desvânate şi care nu ajung o ceapă degerată sânt acele a cerca cuvintele române în linbi de acelor ghinte stinse care nu se şti ce linbă au avut în gura lor. Am zis mai sus că în Italia multe dialete au fost şi până astăzi sânt. Deci, se cade a zice că cuvintele de tine pomenite din unele ţinuturi ale Italiei fură de strămoşii românilor în Dacia aduse. Acele, cum se întâmplă, în Italia s-au dat uitărei, la români până azi vecuiesc. Au nu şi ro³mânilor aici _s-au

Scris lat. neque. Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecțiune: îmblaa. Scris chir. î#mbla (îmmbla).
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 74.

asupra mea de bucurie, che l’am

scapatu din sclavie, si de calice-

le Cirilicesci petece!

Nepotu. Sunt unele cuvėnte in

linba Romảnescả, quare aǳi nu

se aflả nėquė in linba Latinả que

Gramaticescả, nėquė in que Ita-

lianả, nėquė in que Spaniolả, ne-

que in que Francicả, nėquė in-

tru alte linbi nóuỉ cunoscute; a-

quele, mi se pare, apriat lucru

a fi, che strảmosii Romảnilor le

au imprumutatu dela ghėnte var-

vare, quare mai de mult ảmbla-

ua prin Dacia, si aquum sunt

stinse.

Unchiu. Gỏcituri desvẻnate,

si quare nu ajungu o cépả dege-

ratả, sunt aquele, a cercà cuvėn-

tele Romảne in linbi de aquelor

ghėnte stinse, quare nu se sci,

que linbả au avutu in gura lor.

Am ǳisu mai sus, che in Italia

multe Dialete au fostu, si pỉnỏ

astảǳi sunt. Dequi se cade a ǳi-

ce, che cuvėntele de tėne pome-

nite, din unele ţėnuturi ale Ita-

liei furỏ de strảmosii Romảnilor

in Dacia aduse; aquele, cum se

intẻmplả, in Italia s’au dat ui-

tảrei, la Romảni pỉnỏ aǳi vecu-

escu. Au nu si Romảnilor aici _s’au

zu' Lati%na luí fa%ţà, şí pà-

rã', kà rà%de a#su%pra mã' de bu-

kurĨ%e, kà lam skàpa%tu din

sklavĨ%e, şi' de kali%cele Ciri-

lice%śí pe%tece.

Nepo%tu. Sànt ù̇nele

kuvi%nte î# li%nba Rwmànã%skà,

ka%re ȧzí nu se ȧflà ni%cí î#

li%nba Lati%nà cã Gramaticã%-

skà, ni%cí î# cã' ĩ"talïa%nà, ni%cí

î# cã Spanïw%là, ni%cí î# cã'

Fra%ncikà, ni%cí î#ntru ȧlte

li%nbí no%aw kunosku%te; a#ce%le,

mi se pa%re, a#prïa%t lu%kru a#

fi', kà stràmo%şïí Rwmà%ni-

lwr lã%u î#prumuta%tu de%la

gi%nte varva%re, ka%re maí de-

mu%lt î#mbla' prin Da%cïa, şi'

a#ku%m sànt sti%nse.

Ù̆nkò. Gàcitu%rí desvà-

na%te, şi' ka%re nu a#ju%ngu w#

cã%pà deqera%tà, sànt a#ce%le, a#

cerka% kuvi%ntele Rwmà%ne î#

li%nbí de a#ce%lwr gi%nte sti%n-

se, ka%re nu se śi', ce li%nbà

a#u a#vu%tu î# gu%ra lwr. A"m zi%-

su maí sus, kà î# ĩ"ta%lïa mu%l-

te Dïale%te a#u fo%stu, şi' pà-

nà ȧstàzí sànt. De%cí se ka-

de a# zi%ce, kà kuvi%ntele de ti%-

ne pomeni%te, din ùnele ţi-

nu%turí ȧle ĩ"ta%lïeí fu%rà de

stràmo%şïí Rwmà%nilwr î# Da%-

cïa a#du%se; a#ce%le, kum se î#-

tà%mplà, î# ĩ"ta%lïa sau da%t

ù#ítà%reí, la Rwmà%ní pànà

ȧzí vekue%sku A"u nu şi' Rw- _mà%-

asupra mea de bucurie, că l-am scăpat din sclavie şi de calicele ciriliceşti petece.

Scris lat. neque. Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecțiune: îmblaa. Scris chir. î#mbla (îmmbla).
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 74.

s’au intemplat aquéa? Unele cu-

vėnte Latine intrả Romảnii quei

din Dacia lui Aurelianu pỉnỏ a-

stảǳi sunt in gura lor, la Romả-

nii quei din Dacia lui Traianu nė-

que cum nu se audu; si in con-

trả, unele remảnu in Dacia lui

Traianu, quare in Dacia lui Au-

relianu indeşertu le vi cảutà. Ba

si in Dacia lui Traianu sunt u-

nele cuvėnte Latine intrun tėnu-

tu, séu intru o Dialetả, quare

intru alte Dialete ale Daciei lui

Traianu nu se aflả; asemene este

lucru si in Dacia lui Aurelianu.

Si la Sloveni quảte cuvėnte slo-

venesci sunt intru unele Dialete,

quare intru alte Dialete sunt ne-

cunoscute!

Nu numai cuvėntelor quelor,

que sunt numai a linbei Romanả,

qui si quelor, que sunt comune

(de obşce) ei cu linba Latinả

que Gramaticescả au acảǳut aqué-

stả intemplare. Pentru esempru:

in quele prevechi 12. Table ale

Romanilor se aflả intru atrea per-

sonả vorba: escit, escint, in loc

de sit, sint. Adóả, si ảntea

personả nėquẻiri nu se aflả in car-

ţili Latine, este peritả din linba

Latinả que Gramaticéscả; érỏ la _Ro-

mà%nilwr a#i%ci̍ sau î#tàmpla%t

a#cã%æ? Ù̇nele kuvi%nte Lati%-

ne î#trà Rwmà%nïí ce%í din Da%-

cïa luí A"urelïa%nu pànà ȧstàzí

sànt î# gu%ra lwr, la Romà%-

nïí ce%í din Da%cĨ%a luí Traïa%-

nu ni%ce kum nu se a#u%du; şi

î#koa%ntrà, ù̇nele ràmà%nu î#

Da%cïa luí Traïa%nu, ka%re î# Da%-

cïa luí A"urelïa%nu î#deşe%rtu le

vi' kàuta'. Ba şi' î# Da%cïa

luí Traïa%nu sànt ù̇nele

kuvi%nte Lati%ne î#tru%n ţi-

nu%tu, sau î#tru w# Dïale%tà,

ka%re î#tru ȧlte Dïale%te a#le Da%-

cïeí luí Traïa%nu nu se ȧflà;

a#se%mene ĕ̇ste lu%kru şi' î# Da%cïa

luí A"urelïa%nu. Şi' la Slo-

ve%ní kà%te kuvi%nte slovene%śí

sànt î#tru ù̇nele Dïale%te, ka%-

re î#tru ȧlte Dïale%te sànt ne-

kunosku%te!

Nu nu%maí kuvi%ntelwr ce%-

lwr ce sànt nu%maí a# li%mbeí

Rwma%nà, ci' şi' ce%lwr, ce sànt

komu%ne (de ẇbśe) e#í ku li%n-

ba Lati%nà cã'' Gramaticã%skà

a#u a#kàzu%t a#cã%stà î#tàmpla%re.

Pentru ĕ#se%mpru: î# ce%le preve%kí

12. Ta%ble a#le Rwma%nilwr se

a#flà î#tru a#tre%a perso%nà vor-

ba: ĕ̇sţi%t, ĕ̇sţi%nt î# lok de:

sit, sint. A"doa%wa, şi' î#-

tà%a perso%nà nikài%rí nu se ȧ-

flà î# kà%rţile Lati%ne, ĕ̇ste

peri%tà din li%nba Lati%nà cã'

Gramaticã%skà; ê̇rà la Rwmà%- _nïí

s-au întâmplat aceaia? Unele cuvinte latine întră românii cei din Dacia lui Aurelian până astăzi sânt în gura lor, la românii cei din Dacia lui Traian nicecum nu se aud. Şi, în coantră, unele rămân în Dacia lui Traian, care în Dacia lui Aurelian în deşert le vi căuta. Ba, şi în Dacia lui Traian sânt unele cuvinte latine într-un ţinut sau întru o dialetă, care întru alte dialete ale Daciei lui Traian nu se află. Asemene este lucru şi în Dacia lui Aurelian. Şi la sloveni câte cuvinte sloveneşti sânt întru unele dialete, care întru alte dialete sânt necunoscute!

Nu numai cuvintelor celor ce sânt numai a linbei¹ romană, ci şi celor ce sânt comune (de obşte) ei cu linba latină cea gramaticească au acăzut această întâmplare. Pentru esempru, în cele prevechi 12 Table ale romanilor se află întru a tre[i]a² personă vorba esţit, esţint³ în loc de sit, sint. A doaă⁴ şi întâ[i]a personă nicăiri nu se află în cărţile⁵ latine. Este perită din linba latină cea gramaticească. Iară la _ro-

Scris chir. li%mbeí.
Scris lat. atrea. Scris chir. a#tre%a.
Scrise lat. escit, escint.
Altă lecțiune: doaoa. Scris chir. doa%wa.
Altă lecțiune: carțili. Scris lat.: carțili.

s’au intemplat aquéa? Unele cu-

vėnte Latine intrả Romảnii quei

din Dacia lui Aurelianu pỉnỏ a-

stảǳi sunt in gura lor, la Romả-

nii quei din Dacia lui Traianu nė-

que cum nu se audu; si in con-

trả, unele remảnu in Dacia lui

Traianu, quare in Dacia lui Au-

relianu indeşertu le vi cảutà. Ba

si in Dacia lui Traianu sunt u-

nele cuvėnte Latine intrun tėnu-

tu, séu intru o Dialetả, quare

intru alte Dialete ale Daciei lui

Traianu nu se aflả; asemene este

lucru si in Dacia lui Aurelianu.

Si la Sloveni quảte cuvėnte slo-

venesci sunt intru unele Dialete,

quare intru alte Dialete sunt ne-

cunoscute!

Nu numai cuvėntelor quelor,

que sunt numai a linbei Romanả,

qui si quelor, que sunt comune

(de obşce) ei cu linba Latinả

que Gramaticescả au acảǳut aqué-

stả intemplare. Pentru esempru:

in quele prevechi 12. Table ale

Romanilor se aflả intru atrea per-

sonả vorba: escit, escint, in loc

de sit, sint. Adóả, si ảntea

personả nėquẻiri nu se aflả in car-

ţili Latine, este peritả din linba

Latinả que Gramaticéscả; érỏ la _Ro-

mà%nilwr a#i%ci̍ sau î#tàmpla%t

a#cã%æ? Ù̇nele kuvi%nte Lati%-

ne î#trà Rwmà%nïí ce%í din Da%-

cïa luí A"urelïa%nu pànà ȧstàzí

sànt î# gu%ra lwr, la Romà%-

nïí ce%í din Da%cĨ%a luí Traïa%-

nu ni%ce kum nu se a#u%du; şi

î#koa%ntrà, ù̇nele ràmà%nu î#

Da%cïa luí Traïa%nu, ka%re î# Da%-

cïa luí A"urelïa%nu î#deşe%rtu le

vi' kàuta'. Ba şi' î# Da%cïa

luí Traïa%nu sànt ù̇nele

kuvi%nte Lati%ne î#tru%n ţi-

nu%tu, sau î#tru w# Dïale%tà,

ka%re î#tru ȧlte Dïale%te a#le Da%-

cïeí luí Traïa%nu nu se ȧflà;

a#se%mene ĕ̇ste lu%kru şi' î# Da%cïa

luí A"urelïa%nu. Şi' la Slo-

ve%ní kà%te kuvi%nte slovene%śí

sànt î#tru ù̇nele Dïale%te, ka%-

re î#tru ȧlte Dïale%te sànt ne-

kunosku%te!

Nu nu%maí kuvi%ntelwr ce%-

lwr ce sànt nu%maí a# li%mbeí

Rwma%nà, ci' şi' ce%lwr, ce sànt

komu%ne (de ẇbśe) e#í ku li%n-

ba Lati%nà cã'' Gramaticã%skà

a#u a#kàzu%t a#cã%stà î#tàmpla%re.

Pentru ĕ#se%mpru: î# ce%le preve%kí

12. Ta%ble a#le Rwma%nilwr se

a#flà î#tru a#tre%a perso%nà vor-

ba: ĕ̇sţi%t, ĕ̇sţi%nt î# lok de:

sit, sint. A"doa%wa, şi' î#-

tà%a perso%nà nikài%rí nu se ȧ-

flà î# kà%rţile Lati%ne, ĕ̇ste

peri%tà din li%nba Lati%nà cã'

Gramaticã%skà; ê̇rà la Rwmà%- _nïí

Scris chir. li%mbeí.
Scris lat. atrea. Scris chir. a#tre%a.
Scrise lat. escit, escint.
Altă lecțiune: doaoa. Scris chir. doa%wa.
Altă lecțiune: carțili. Scris lat.: carțili.

Romảnii quei din Dacia lui Tra-

ianu se aflả adoả personả esci

(ĕ̇śí) es; la Romảnii din Dacia

lui Aurelianu se aflả si ảntea per-

sonả: scu: sum. Dachẻ cuvėn-

tele quele din cảrţi, adechẻ a

linbei Latinả quei Gramaticescả,

in quare se scriuea carţile, ảnchẻ

nu au remasu unele statornice,

qui au perit; cu quảt mai vỉrtos

prin atảnte, dupỏ venirea strả-

mosilor nostri in quóque, schim-

bảri a le fraţi lor nostri Italiani

au potutu unele cuvėnte fórả in-

tórquere sỉ sbóre din gurile lor,

quare la Romảni s’au póstratu,

si vecuescu pỉnỏ astảǳi?

Nepotu. Tote cu aquè tảrie,

reschiảrat, si lỉmurit le ai spusu,

quảt numai aquelu póte prėmire

indoélả de aqueste, quare in lu-

mina sórelui de a méǳiả ǳi s’au

deprėnsu a orbecare. Io sunt in

credėntiat, chẻ linba Romảnả e-

ste linba poporu lui Romanu que

vechiả. Qui doresc a scire si a-

quéa: De quảnd au inceput aqué

stả linbả a poporu lui Romanu,

séu linba Latinả, quare o grảea

poporul?

Unchiu. Mai vechiả este linba

poporului que Latinả, de quảt si

putemu scire urǳirea ei; atảntu _se

nïí ce%í din Da%cïa luí Traïa%-

nu se ȧflà a#do%aw perso%nà:

ĕ#śí (ĕ#şcí) es; la Rwmà%nïí

din Da%cïa lui% A"urelïa%nu se

ȧflà şi' î#tà%a perso%nà: ĕ̇sku,

sum. Da%kà kuvi%ntele ce%le din

kà%rţí, ȧdekà a# li%nbeí Lati%-

nà ce%í Gramaticã%skà, î# ka%re

se skrïæ' kà%rţile, î̇kà nu a#u

ràma%su ù̇nele stato%rnice, ci'

a#u peri%t; ku kàt maí vàrto%s

prin a#tà%nte, dupà veni%rã

stràmo%şilor no%stri î#ko%ace,

ski%mbàrí a#le fra%ţilwr no%stri

ĩ"talïa%ní, a#u potu%tu ù̇nele ku-

vi%nte fàrà î#to%arcere sà sbo%a-

re din gu%rile lwr, ka%re la

Rwmà%ní sau pàstra%tu, şi'

vekue%sku pànà ȧstàzí.

Nepotu. To%ate ku a#cã'

tàrĨ%e, ràskira%t, şi' làmuri%t

lã%í spu%su, kàt nu%maí a#ce%lu

po%ate primi%re î#doæ%là de a#-

ce%ste, ka%re î# lumi%na so%areluí

de a#mã%zà zi' sau depri%nsu a#

w#rbeka%re. ĩ"w sànt î#kredin-

ţa%t, kà li%nba Rwmà%nà ĕ̇ste

li%nba popo%ruluí Rwma%nu cã'

ve%kïe. Ci' dore%sk a# śi%re şi' a#-

cã%æ: kànd a#u î#cepu%t a#cã%stà

li%nbà a# popo%ruluí Rwma%nu,

sau li%nba Lati%nà, ka%re w#

gràæ' popo%rul.

Ù̆nkò. Maí ve%kïe ĕ̇ste

li%nba popo%ruluí cã' Lati%nà,

de kàt sà pute%mu śi%re ù#r-

zi%rã ĕ̇í; a#tà%ntu se śi', kà _li%n-

românii cei din Dacia lui Traian se află a doaă personă: eşti (eşti)¹, es; la românii din Dacia lui Aurelian se află şi întâ[i]a personă: escu, sum. Dacă cuvintele cele din cărţi, adecă a linbei latină cei gramaticească, în care se scriia carţile, încă nu au rămas unele statornice, ci au perit, cu cât mai vârtos prin atânte, după venirea strămoşilor nostri încoace, schimbări ale fraţilor nostri italiani au potut unele cuvinte fără întoarcere să sboare din gurile lor, care la români s-au păstrat² şi vecuiesc până astăzi.

Nepotu. - Toate cu acea tărie răschirat³ şi lămurit le-ai spus, cât numai acel poate primire îndoială de aceste care în lumina soarelui de amează-zi⁴ s-au deprins a orbecare. Io sânt încredinţat că linba română este linba poporului roman cea vechiă. Ci doresc a ştire şi aceaia: de⁵ când au început această linbă a poporului roman sau linba latină care o grăia poporul.

Unchiu. - Mai vechiă este linba poporului cea latină decât să putem ştire urzirea ei. Atânt _se

În textul redactat în grafie chirilică, cele două forme verbale sunt inversate: ĕ#śí (ĕ#şcí).
Scris lat. póstratu.
Scris lat. reschiảrat (răschiărat).
Altă lecțiune: amiază-zi.
Particulă absentă din textul redactat în grafie chirilică.

Romảnii quei din Dacia lui Tra-

ianu se aflả adoả personả esci

(ĕ̇śí) es; la Romảnii din Dacia

lui Aurelianu se aflả si ảntea per-

sonả: scu: sum. Dachẻ cuvėn-

tele quele din cảrţi, adechẻ a

linbei Latinả quei Gramaticescả,

in quare se scriuea carţile, ảnchẻ

nu au remasu unele statornice,

qui au perit; cu quảt mai vỉrtos

prin atảnte, dupỏ venirea strả-

mosilor nostri in quóque, schim-

bảri a le fraţi lor nostri Italiani

au potutu unele cuvėnte fórả in-

tórquere sỉ sbóre din gurile lor,

quare la Romảni s’au póstratu,

si vecuescu pỉnỏ astảǳi?

Nepotu. Tote cu aquè tảrie,

reschiảrat, si lỉmurit le ai spusu,

quảt numai aquelu póte prėmire

indoélả de aqueste, quare in lu-

mina sórelui de a méǳiả ǳi s’au

deprėnsu a orbecare. Io sunt in

credėntiat, chẻ linba Romảnả e-

ste linba poporu lui Romanu que

vechiả. Qui doresc a scire si a-

quéa: De quảnd au inceput aqué

stả linbả a poporu lui Romanu,

séu linba Latinả, quare o grảea

poporul?

Unchiu. Mai vechiả este linba

poporului que Latinả, de quảt si

putemu scire urǳirea ei; atảntu _se

nïí ce%í din Da%cïa luí Traïa%-

nu se ȧflà a#do%aw perso%nà:

ĕ#śí (ĕ#şcí) es; la Rwmà%nïí

din Da%cïa lui% A"urelïa%nu se

ȧflà şi' î#tà%a perso%nà: ĕ̇sku,

sum. Da%kà kuvi%ntele ce%le din

kà%rţí, ȧdekà a# li%nbeí Lati%-

nà ce%í Gramaticã%skà, î# ka%re

se skrïæ' kà%rţile, î̇kà nu a#u

ràma%su ù̇nele stato%rnice, ci'

a#u peri%t; ku kàt maí vàrto%s

prin a#tà%nte, dupà veni%rã

stràmo%şilor no%stri î#ko%ace,

ski%mbàrí a#le fra%ţilwr no%stri

ĩ"talïa%ní, a#u potu%tu ù̇nele ku-

vi%nte fàrà î#to%arcere sà sbo%a-

re din gu%rile lwr, ka%re la

Rwmà%ní sau pàstra%tu, şi'

vekue%sku pànà ȧstàzí.

Nepotu. To%ate ku a#cã'

tàrĨ%e, ràskira%t, şi' làmuri%t

lã%í spu%su, kàt nu%maí a#ce%lu

po%ate primi%re î#doæ%là de a#-

ce%ste, ka%re î# lumi%na so%areluí

de a#mã%zà zi' sau depri%nsu a#

w#rbeka%re. ĩ"w sànt î#kredin-

ţa%t, kà li%nba Rwmà%nà ĕ̇ste

li%nba popo%ruluí Rwma%nu cã'

ve%kïe. Ci' dore%sk a# śi%re şi' a#-

cã%æ: kànd a#u î#cepu%t a#cã%stà

li%nbà a# popo%ruluí Rwma%nu,

sau li%nba Lati%nà, ka%re w#

gràæ' popo%rul.

Ù̆nkò. Maí ve%kïe ĕ̇ste

li%nba popo%ruluí cã' Lati%nà,

de kàt sà pute%mu śi%re ù#r-

zi%rã ĕ̇í; a#tà%ntu se śi', kà _li%n-

Unchiu. - Mai vechiă este linba poporului cea latină decât să putem ştire urzirea ei. Atânt _se

În textul redactat în grafie chirilică, cele două forme verbale sunt inversate: ĕ#śí (ĕ#şcí).
Scris lat. póstratu.
Scris lat. reschiảrat (răschiărat).
Altă lecțiune: amiază-zi.
Particulă absentă din textul redactat în grafie chirilică.

se sci, che linba Latinả que din

gura poporului cu mai multe vé-

curi in ante de facerea Romei

au fostu in ţéra, que se dice La-

tium, unde è fảcutả Roma. Du-

pỏ que facẻnduse Roma, Roma-

nii pre inquietu au invinsu tote

popórele Italiei; multe cuvėnte,

si ẻnsusiri de a le linbilor aque-

lor popóre s’au adaus la linba

poporanả Latinả, si asiè s’au in-

togmit linba Romanả poporanả,

dupỏ cum mai sus am spusu,

quare dupỏ aquéa au fost in gu-

ra tuturor popórelor din Italia.

Aquéstả linbả preste totả Italia

lảţitả, s’au numitu Latinả, Ro-

manả, si pre urmả Italianả.

Nepotu. Nu me indoescu, che

linba Latinả que din cảrţi va fì

mai vechiả de quảt linba Latinả

que din gura poporului Latinu.

Unchiu. Ba nu. Che linba La-

tinả que din Cảrţi este mesteşu-

gitả, Gramaticescả, nu firéscả,

precum au fost linba Latinả que

poporanả. Si cunoscut lucru este,

che mai vechiả è firea, de quảt

mảestria. Linba Latinả que din

cảrţi è nảscutả din linba Latinả

poporanả, adeche din linba po-

porului fù prefảcutả, precum ori

que linbả cultivitả din linba po- _poru-

li%nba Lati%nà cã' din gu%ra

popo%ruluí ku maí mu%lte vã%-

kurí î#a%nte de fa%cerã Rw%meí

a#u fo%stu î# ţã%ra, ce se zi%ce

La%ţïum, ù̇nde ė fàku%tà Rw%-

ma. Dupà ce, fekà%nduse Rw%-

ma, Rwma%nïí pre î#ce%tu a#u î#-

vi%nsu to%ate popo%aràle ĩ"ta%-

lïeí; mu%lte kuvi%nte, şi' î#su-

şi%rí de a#le li%nbilwr a#ce%lwr

popo%arà sau a#da%ws la li%nba

popora%nà Lati%nà, şi' a#şã' sau

î#togmi%t li%nba Rwma%nà popo-

ra%nà, dupà kum maí sus a#m

spu%su, ka%re dupà a#cã%æ a#u

fo%st î#gu%ra tuturw%r popo%arà-

lwr din ĩ"ta%lïa. A"cã%stà li%n-

bà pre%ste to%atà ĩ"ta%lïa làţi%tà

sau numi%tu Lati%nà, Rwma%nà,

şi' pre ù̇rmà ĩ"talïa%nà.

Nepo%tu. Nu mà î#doe%-

sku, kà li%nba Lati%nà cã' din

kà%rţí va fi' maí ve%kïe de kàt

li%nba Lati%nà cã' din gu%ra po-

po%ruluí Lati%nu.

Ù̆nkò. Ba nu. Kà li%nba

Lati%nà cã' din kà%rţí ĕ̇ste me-

şteşuqi%tà, Gramaticã%skà,

nu firã%skà, preku%m a#u fo%st

li%nba Lati%nà popora%nà. Şi'

kunosku%t lu%kru ĕ̇ste, kà maí

ve%kïe ė fi%rã, de kà%t màe-

strĨ%a. Li%nba Lati%nà cã din

kà%rţí ė nàsku%tà din li%nba

Lati%nà popora%nà, ȧdekà din

li%nba popo%ruluí fu' prefà-

ku%tà, preku%m ẇrí ce li%nbà _kul-

se ști că linba latină cea din gura poporului cu mai multe veacuri înante de facerea Romei au fost în ţara¹ ce se zice Laţium, unde e făcută Roma. După ce făcându-se Roma, romanii pre încet² au învins toate popoarele Italiei. Multe cuvinte şi însuşiri de ale linbilor acelor popoare s-au adaus³ la linba poporană latină şi aşe s-au întogmit linba romană poporană, după cum mai sus am spus, care după aceaia au fost în gura tuturor popoarălor din Italia. Această linbă preste toată Italia lăţită s-au numit latină, romană şi pre urmă italiană.

Nepotu. - Nu mă îndoiesc că linba latină cea din cărţi va fi mai vechiă decât linba latină cea din gura poporului latin.

Unchiu. - Ba nu. Că linba latină cea din cărţi este meşteşugită, gramaticească, nu firească, precum au fost linba latină ce[a]⁴ poporană. Şi cunoscut lucru este că mai vechiă e firea decât măiestria. Linba latină cea din cărţi e născută din linba latină poporană, adecă din linba poporului fu prefăcută, precum orice linbă cultivită din linba po _poru-

Altă lecțiune: țeara.
Altă lecțiune: înciet. Scris lat. inquietu. Se transcrie peste tot încet.
Altă lecțiune: adaos. Scris chir. a#da%ws.
Particulă absentă din textul redactat în grafie chirilică. Scris lat. que.

se sci, che linba Latinả que din

gura poporului cu mai multe vé-

curi in ante de facerea Romei

au fostu in ţéra, que se dice La-

tium, unde è fảcutả Roma. Du-

pỏ que facẻnduse Roma, Roma-

nii pre inquietu au invinsu tote

popórele Italiei; multe cuvėnte,

si ẻnsusiri de a le linbilor aque-

lor popóre s’au adaus la linba

poporanả Latinả, si asiè s’au in-

togmit linba Romanả poporanả,

dupỏ cum mai sus am spusu,

quare dupỏ aquéa au fost in gu-

ra tuturor popórelor din Italia.

Aquéstả linbả preste totả Italia

lảţitả, s’au numitu Latinả, Ro-

manả, si pre urmả Italianả.

Nepotu. Nu me indoescu, che

linba Latinả que din cảrţi va fì

mai vechiả de quảt linba Latinả

que din gura poporului Latinu.

Unchiu. Ba nu. Che linba La-

tinả que din Cảrţi este mesteşu-

gitả, Gramaticescả, nu firéscả,

precum au fost linba Latinả que

poporanả. Si cunoscut lucru este,

che mai vechiả è firea, de quảt

mảestria. Linba Latinả que din

cảrţi è nảscutả din linba Latinả

poporanả, adeche din linba po-

porului fù prefảcutả, precum ori

que linbả cultivitả din linba po- _poru-

li%nba Lati%nà cã' din gu%ra

popo%ruluí ku maí mu%lte vã%-

kurí î#a%nte de fa%cerã Rw%meí

a#u fo%stu î# ţã%ra, ce se zi%ce

La%ţïum, ù̇nde ė fàku%tà Rw%-

ma. Dupà ce, fekà%nduse Rw%-

ma, Rwma%nïí pre î#ce%tu a#u î#-

vi%nsu to%ate popo%aràle ĩ"ta%-

lïeí; mu%lte kuvi%nte, şi' î#su-

şi%rí de a#le li%nbilwr a#ce%lwr

popo%arà sau a#da%ws la li%nba

popora%nà Lati%nà, şi' a#şã' sau

î#togmi%t li%nba Rwma%nà popo-

ra%nà, dupà kum maí sus a#m

spu%su, ka%re dupà a#cã%æ a#u

fo%st î#gu%ra tuturw%r popo%arà-

lwr din ĩ"ta%lïa. A"cã%stà li%n-

bà pre%ste to%atà ĩ"ta%lïa làţi%tà

sau numi%tu Lati%nà, Rwma%nà,

şi' pre ù̇rmà ĩ"talïa%nà.

Nepo%tu. Nu mà î#doe%-

sku, kà li%nba Lati%nà cã' din

kà%rţí va fi' maí ve%kïe de kàt

li%nba Lati%nà cã' din gu%ra po-

po%ruluí Lati%nu.

Ù̆nkò. Ba nu. Kà li%nba

Lati%nà cã' din kà%rţí ĕ̇ste me-

şteşuqi%tà, Gramaticã%skà,

nu firã%skà, preku%m a#u fo%st

li%nba Lati%nà popora%nà. Şi'

kunosku%t lu%kru ĕ̇ste, kà maí

ve%kïe ė fi%rã, de kà%t màe-

strĨ%a. Li%nba Lati%nà cã din

kà%rţí ė nàsku%tà din li%nba

Lati%nà popora%nà, ȧdekà din

li%nba popo%ruluí fu' prefà-

ku%tà, preku%m ẇrí ce li%nbà _kul-

Nepotu. - Nu mă îndoiesc că linba latină cea din cărţi va fi mai vechiă decât linba latină cea din gura poporului latin.

Altă lecțiune: țeara.
Altă lecțiune: înciet. Scris lat. inquietu. Se transcrie peste tot încet.
Altă lecțiune: adaos. Scris chir. a#da%ws.
Particulă absentă din textul redactat în grafie chirilică. Scris lat. que.

porului au luat inceputul’ sủu;

dupỏ aquéa fù pre inquietu mult

avuţitả, frumseţiatả, si cu nóuả

si nóuả strảluciri dirésả pỉnỏ in

ǳile le aquelui mare Orator al

Romanilor Cicero: quare tėmpu

s’au ǳisu eta, séu vécul’ quel de

auru a linbei Latinả quei Grama-

ticéscả. In vécul’ aquest de auru

au incetat a se mai face queva

semnatả adaugere la linba Latinả

que Gramaticéscả.

Nepotu. Quảnd darẻ s’au ur-

ǳitu linba Latinả que din Cảrţi,

seu Gramaticéscả?

Unchiu. Aquestei linbả incepỉ-

tor au fostu Latinus Craiul’ La-

ţiu lui. De lucrul’ aquestu asie

scriue Eutropius in Cartea 1.

„ Impẻriţėndu Latinus (in La-

„ tiu), quare le linba Latina o

„ au indreptatu, si pre Latini

„ dupỏ numele sủu iau numitu,

„ Troia fù de Greci cuprėnsả.

„ Implėnėnduse dela inceputu l’

„ lumei ani 4018 - - - - in ante

„ de facerea Romei ani 304.“*)

Nepotu. Cuvėntele, quare le

ai cititu, nu sunt a lui Eutropius,

qui adause de un scriptor al vé- _cu-

kultivi%tà din li%nba popo%-

ruluí a#u lua%t î#cepu%tul sàu;

dupà a#cã%æ fu' pre î#ce%tu mu%lt

a#vuţi%tà, frumseţa%tà, şi' ku

no%aw şi' no%aw stràluci%rí di-

rã%sà pànà î#zi%lele a#ce%luí ma%-

re w#ra%tor a#l Rwma%nilwr Ci%-

cero: ka%re ti%mpu sau zi%su

ĕ̇̇ta, sau vãkul ce%l de ȧuru

a# li%nbeí Lati%nà ceí Grama-

ticã%skà. Î" vã%kul a#ce%st de

ȧuru a#u î#ceta%t a# se maí fa%ce

ce%va semna%tà a#da%u%qere la li%n-

ba Lati%nà cã Gramaticã%skà.

Nepo%tu. Kànd da%rà sau

ù#rzi%tu li%nba Lati%nà cã din

kà%rţí, sau Gramaticã%skà?

Ù̆nkò. A"ce%şteí li%nbà

î#cepàto%rò̍ a#u fo%stu Lati%nus

Kra%òl La%ţïuluí. De lu%krul a#-

ce%stu a#şã' skrĨ%e E"utro%pïus î#

Ka%rtã 1. „Î"pàràţà%ndu Lati%-

„ nus (î# La%ţïu) ka%rele li%nba

„ Lati%nà w#au î#drepta%tu,

„ şi' pre Lati%ní dupà nu%me-

„ le sàu ê̇u numi%tu, Tro%ïa

„ fu' de Gre%cí kupri%nsà - - Î"-

„ plini%nduse de%la î#cepu%tul

„ lu%meí ȧií 4018. - - - Î"a%nte

„ de fa%cerã Rwmeí ȧní 304.“

Nepo%tu. Kuvi%ntele, ka%-

re lã%í citi%tu, nu sànt a# luí

E"ytro%pïus, ci' a#da%use de ù#n _skri%-

*) Regnante tamen Latino (in Latio) qui Latinam linguam cor-

rexit, et Latinos de suo nomine appellavit: Troja a Grae-

cis capta est — — — expletis a mundi principio annis IIII.

m. XVIII. — — ante urbem conditam annis CCC. et IIII.

porului au luat începutul său. După aceaia, fu pre încet mult avuţită, frumseţată şi cu noaă şi noaă străluciri direasă până în zilele acelui mare orator al romanilor, Cicero, care timp s-au zis eta sau veacul cel de aur a linbei latină cei gramaticească. În veacul acest de aur au încetat a se mai face ceva semnată adaugere la linba latină cea gramaticească.

Nepotu. - Când dară s-au urzit linba latină cea din cărţi sau gramaticească?

Unchiu. - Aceştei linbă începătoriu au fost Latinus, craiul Laţiului. De lucrul acest aşe scrie Eutropius, în cartea 1: „Împărăţând¹ Latinus (în Laţiu), carele linba latină o au îndreptat şi pre latini după numele său i-au numit, Troia fu de greci cuprinsă. Împlinindu-se de la începutul lumei ani 4018. [...] înante de facerea Romei ani 304.“ *²)

Nepotu. - Cuvintele care le-ai citit nu sânt a lui Evtropius, ci adause de un scriptor³ al vea-_cu-

*) Regnante tamen Latino (in Latio) qui Latinam linguam correxit, et Latinos de suo nomine appellavit: Troja a Graecis capta est [...] expletis a mundi principio annis IIII.M.XVIII. [...] ante urbem conditam annis CCC. et IIII.

Scris chir. Î"pàràţà%ndu. Altă lecțiune: împărițind. Scris lat. Impẻriţėndu.
Referinţă inexactă, citatul neputând fi identificat ad-literam. Credem că este vorba de o idee aparținând lui Glareani (Glareanus), care este citat în „Notae la Praefatio ad Imp. Valentem”, în lucrarea lui Eutropius, Breviarium Historiae Romanae, ab urbe condita ad annum ejusdem urbis, MCXIX.
Informaţie verificată în colecţiile „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca. E vorba de Henrichi Loriti Glareani (Florea Fugariu apreciază că aceste informaţii ar fi preluate din lucrarea lui Florus; cf. Şcoala Ardeleană, vol. II, ediţie critică de Florea Fugariu, studiu introductiv şi note finale de Romul Munteanu, Bucureşti, Editura Albatros, 1970, p. 215, nota b.). În comentariul 2A și 2B, din Partea a 2, intitulată „In omneis, quae quidem extant, T. Livii Patauini clarissimi historici decadas, annotationes, cum eiusdem Chronologia in totam Romanam historiam, nunc primum non sine foenere recognita”, din volumul Latinæ historiæ facilè principis tres, cum dimidia, quæ sola extant, decades, longè omnium, quæ hactenus exierint emendatissimæ, întocmit de Glareanus Henricus, Sabellico Marco Antonio Coccio, Valla Lorenzo, Rhenanus Beatus, Gelenius Sigismundus, Badius Josse, tipărit la Lugduni, Apud Antonium Vincentium, Excudebat Ioannes Frellonius, MDLIII, Glareanus adnotează informația de la pag. 2, din partea I, cartea I: T. Livii, Patavini Historiarum ab Urbe Condita, informaţie ce ar corespunde conţinutului citatului de mai sus.

porului au luat inceputul’ sủu;

dupỏ aquéa fù pre inquietu mult

avuţitả, frumseţiatả, si cu nóuả

si nóuả strảluciri dirésả pỉnỏ in

ǳile le aquelui mare Orator al

Romanilor Cicero: quare tėmpu

s’au ǳisu eta, séu vécul’ quel de

auru a linbei Latinả quei Grama-

ticéscả. In vécul’ aquest de auru

au incetat a se mai face queva

semnatả adaugere la linba Latinả

que Gramaticéscả.

Nepotu. Quảnd darẻ s’au ur-

ǳitu linba Latinả que din Cảrţi,

seu Gramaticéscả?

Unchiu. Aquestei linbả incepỉ-

tor au fostu Latinus Craiul’ La-

ţiu lui. De lucrul’ aquestu asie

scriue Eutropius in Cartea 1.

„ Impẻriţėndu Latinus (in La-

„ tiu), quare le linba Latina o

„ au indreptatu, si pre Latini

„ dupỏ numele sủu iau numitu,

„ Troia fù de Greci cuprėnsả.

„ Implėnėnduse dela inceputu l’

„ lumei ani 4018 - - - - in ante

„ de facerea Romei ani 304.“*)

Nepotu. Cuvėntele, quare le

ai cititu, nu sunt a lui Eutropius,

qui adause de un scriptor al vé- _cu-

kultivi%tà din li%nba popo%-

ruluí a#u lua%t î#cepu%tul sàu;

dupà a#cã%æ fu' pre î#ce%tu mu%lt

a#vuţi%tà, frumseţa%tà, şi' ku

no%aw şi' no%aw stràluci%rí di-

rã%sà pànà î#zi%lele a#ce%luí ma%-

re w#ra%tor a#l Rwma%nilwr Ci%-

cero: ka%re ti%mpu sau zi%su

ĕ̇̇ta, sau vãkul ce%l de ȧuru

a# li%nbeí Lati%nà ceí Grama-

ticã%skà. Î" vã%kul a#ce%st de

ȧuru a#u î#ceta%t a# se maí fa%ce

ce%va semna%tà a#da%u%qere la li%n-

ba Lati%nà cã Gramaticã%skà.

Nepo%tu. Kànd da%rà sau

ù#rzi%tu li%nba Lati%nà cã din

kà%rţí, sau Gramaticã%skà?

Ù̆nkò. A"ce%şteí li%nbà

î#cepàto%rò̍ a#u fo%stu Lati%nus

Kra%òl La%ţïuluí. De lu%krul a#-

ce%stu a#şã' skrĨ%e E"utro%pïus î#

Ka%rtã 1. „Î"pàràţà%ndu Lati%-

„ nus (î# La%ţïu) ka%rele li%nba

„ Lati%nà w#au î#drepta%tu,

„ şi' pre Lati%ní dupà nu%me-

„ le sàu ê̇u numi%tu, Tro%ïa

„ fu' de Gre%cí kupri%nsà - - Î"-

„ plini%nduse de%la î#cepu%tul

„ lu%meí ȧií 4018. - - - Î"a%nte

„ de fa%cerã Rwmeí ȧní 304.“

Nepo%tu. Kuvi%ntele, ka%-

re lã%í citi%tu, nu sànt a# luí

E"ytro%pïus, ci' a#da%use de ù#n _skri%-

*) Regnante tamen Latino (in Latio) qui Latinam linguam cor-

rexit, et Latinos de suo nomine appellavit: Troja a Grae-

cis capta est — — — expletis a mundi principio annis IIII.

m. XVIII. — — ante urbem conditam annis CCC. et IIII.

Nepotu. - Când dară s-au urzit linba latină cea din cărţi sau gramaticească?

Nepotu. - Cuvintele care le-ai citit nu sânt a lui Evtropius, ci adause de un scriptor³ al vea-_cu-

Scris chir. Î"pàràţà%ndu. Altă lecțiune: împărițind. Scris lat. Impẻriţėndu.
Referinţă inexactă, citatul neputând fi identificat ad-literam. Credem că este vorba de o idee aparținând lui Glareani (Glareanus), care este citat în „Notae la Praefatio ad Imp. Valentem”, în lucrarea lui Eutropius, Breviarium Historiae Romanae, ab urbe condita ad annum ejusdem urbis, MCXIX.
Informaţie verificată în colecţiile „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca. E vorba de Henrichi Loriti Glareani (Florea Fugariu apreciază că aceste informaţii ar fi preluate din lucrarea lui Florus; cf. Şcoala Ardeleană, vol. II, ediţie critică de Florea Fugariu, studiu introductiv şi note finale de Romul Munteanu, Bucureşti, Editura Albatros, 1970, p. 215, nota b.). În comentariul 2A și 2B, din Partea a 2, intitulată „In omneis, quae quidem extant, T. Livii Patauini clarissimi historici decadas, annotationes, cum eiusdem Chronologia in totam Romanam historiam, nunc primum non sine foenere recognita”, din volumul Latinæ historiæ facilè principis tres, cum dimidia, quæ sola extant, decades, longè omnium, quæ hactenus exierint emendatissimæ, întocmit de Glareanus Henricus, Sabellico Marco Antonio Coccio, Valla Lorenzo, Rhenanus Beatus, Gelenius Sigismundus, Badius Josse, tipărit la Lugduni, Apud Antonium Vincentium, Excudebat Ioannes Frellonius, MDLIII, Glareanus adnotează informația de la pag. 2, din partea I, cartea I: T. Livii, Patavini Historiarum ab Urbe Condita, informaţie ce ar corespunde conţinutului citatului de mai sus.

cului 10. Nėque nu se aflả in e-

ditiile lui Eutropius, quare le a-

vemu.

Unchiu. Lảudate le cuvėnte le

citii din editiea que dela Venetia

a lui Aldus din anul’ 1521.

Nepotu. Togma sỉ fie cuvėnte

le aquele a lui Eutropius, nu i

se pote crede, fiėnd el cu atảnte

vécuri depảrtatu de tėmpul’ lui

Latinus.

Unchiu. Preste cuviėntiả este,

a nu crede unui bảrbatu, cum au

fostu Eutropius, numai pentru a-

quéa, che cu nu puçine vécuri au

trảitu mai in quóque de quảt La-

tinus; nėque nu putemu avè pre-

pus asupra lui de vrun interes,

quare le sỉl’ fì trasu a mėnţì in-

tru aquest lucru fỏrả prihanả.

Pentru aquéa lipsesce sỉ credem,

che Eutropius lucrul’ aquela nu

l’au suptu din degete, qui l’au

cititu in vro scripturả prevechiả,

quare, precum mii altele, au pe-

rit, si n’au ajunsu la noi. Darẻ

chẻ urme de aquestui lucru a-

flảmu si in Varo, despre quare

le aquéstả mảrturisire ne lảsỏ

scrisả Quintilianu in Institutiile O

ratorii, cartea 10. cap. 1. „Te-

„ rentiu Varo, bảrbatul’ quel _{„ mai}

skri%ptor a#l vã%kuluí 10. Ni%ce

nu se ȧflà î# ĕ#di%ţïile luí

E"utro%pïus, ka%re le a#ve%mu.

Ù̆nkò. Làuda%tele ku-

vi%nte le citĨ%í din ĕ#di%ţïæ cã

dela Vene%ţïa a# luí A"ldus din

ȧnul 1521.

Nepo%tu. To%gma sà fĨ%e

kuvi%ntele a#ce%le a#luí E"utro%-

pïus, nu i# se po%ate kre%de fï-

i%nd ĕ̇l ku a#tà%nte vã%kurí de-

pàrta%tu de tà%mpul luí La-

ti%nus.

Ù̆nkò. Preste kuvïi%nţà

ĕ̇̇ste, a# nu kre%de ù̇nuí bàr-

ba%tu, kum a#u fo%stu E"utro%-

pïus, nu%maí pentru a#cã%æ, kà nu

ku puţi%ne vã%kurí a#u trài%tu

maí î# ko%ace de kàt Lati%nus;

ni%ce nu pute%mu a#ve' prepu%s a#-

su%pra luí de vru%n i#ntere%s,

ka%rele sàl fi' tra%su a#minţi'

î#tru a#ce%st lu%kru fàrà pri-

ha%nà. Pentru a#cã%æ lipse%śe

sà kre%dem, kà E"utro%pïus lu%-

krul a#ce%la nu lau su%ptu din

de%qete, ci' lau citi%tu î# vrw'

skriptu%rà preve%kïe, ka%re, pre

ku%m mĨ%í ȧltele, a#u peri%t,

şi' nau a#ju%nsu la noi̇. Da%rà

kà ù̇rme de a#ce%stuí lukru a#-

flà%mu şi' î# Va%rw, de spre ka%-

rele a#cã%stà màrturisi%re ne là-

sà' skri%sà Cvintilïa%nu î# ĩ"n-

stitu%ţïile w#rato%rïí, Ka%rtã

10. kap. 1. „ Tere%nţïu Va%rw _{„ bàr-}

cului 10. Nice nu se află în ediţiile lui Eutropius care le avem.

Unchiu. - Lăudatele cuvinte le citii din ediţiia cea de la Veneţia a lui Aldus, din anul 1521.

Nepotu. - Togma să fie cuvintele acele a lui Eutropius nu i se poate crede fiind el cu atânte veacuri depărtat de timpul¹ lui Latinus.

Unchiu. - Preste cuviinţă este a nu crede unui bărbat cum au fost Eutropius numai pentru aceaia că cu nu² puţine veacuri au trăit mai încoace decât Latinus. Nice nu putem ave prepus asupra lui de vrun interes carele să-l fi tras a minţi întru acest lucru fără prihană. Pentru aceaia, lipseşte să credem că Eutropius lucrul acela nu l-au supt din degete, ci l-au citit în vro scriptură prevechiă³, care, precum mii altele, au perit şi n-au ajuns la noi. Dară că urme de acestui lucru aflăm şi în Varo⁴ despre carele această mărturisire ne lăsă scrisă Cintilian⁵, în Instituţiile Oratorii, cartea 10, cap. 1, [XCV]: „Terenţiu Varo⁶, bărbatul cel _mai

Altă lecțiune: tâmpul. Scris chir. tà%mpul; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
În textul redactat cu grafie chirilică locul celor două particule este inversat.
Altă lecțiune: prevechie. Scris lat. preve%kïe. Se citește peste tot în același fel.
Recte: Varro.
Altă lecțiune: Cvintilian. Scris chir. Cvintilïa%nu.
Recte: Varro.

cului 10. Nėque nu se aflả in e-

ditiile lui Eutropius, quare le a-

vemu.

Unchiu. Lảudate le cuvėnte le

citii din editiea que dela Venetia

a lui Aldus din anul’ 1521.

Nepotu. Togma sỉ fie cuvėnte

le aquele a lui Eutropius, nu i

se pote crede, fiėnd el cu atảnte

vécuri depảrtatu de tėmpul’ lui

Latinus.

Unchiu. Preste cuviėntiả este,

a nu crede unui bảrbatu, cum au

fostu Eutropius, numai pentru a-

quéa, che cu nu puçine vécuri au

trảitu mai in quóque de quảt La-

tinus; nėque nu putemu avè pre-

pus asupra lui de vrun interes,

quare le sỉl’ fì trasu a mėnţì in-

tru aquest lucru fỏrả prihanả.

Pentru aquéa lipsesce sỉ credem,

che Eutropius lucrul’ aquela nu

l’au suptu din degete, qui l’au

cititu in vro scripturả prevechiả,

quare, precum mii altele, au pe-

rit, si n’au ajunsu la noi. Darẻ

chẻ urme de aquestui lucru a-

flảmu si in Varo, despre quare

le aquéstả mảrturisire ne lảsỏ

scrisả Quintilianu in Institutiile O

ratorii, cartea 10. cap. 1. „Te-

„ rentiu Varo, bảrbatul’ quel _{„ mai}

skri%ptor a#l vã%kuluí 10. Ni%ce

nu se ȧflà î# ĕ#di%ţïile luí

E"utro%pïus, ka%re le a#ve%mu.

Ù̆nkò. Làuda%tele ku-

vi%nte le citĨ%í din ĕ#di%ţïæ cã

dela Vene%ţïa a# luí A"ldus din

ȧnul 1521.

Nepo%tu. To%gma sà fĨ%e

kuvi%ntele a#ce%le a#luí E"utro%-

pïus, nu i# se po%ate kre%de fï-

i%nd ĕ̇l ku a#tà%nte vã%kurí de-

pàrta%tu de tà%mpul luí La-

ti%nus.

Ù̆nkò. Preste kuvïi%nţà

ĕ̇̇ste, a# nu kre%de ù̇nuí bàr-

ba%tu, kum a#u fo%stu E"utro%-

pïus, nu%maí pentru a#cã%æ, kà nu

ku puţi%ne vã%kurí a#u trài%tu

maí î# ko%ace de kàt Lati%nus;

ni%ce nu pute%mu a#ve' prepu%s a#-

su%pra luí de vru%n i#ntere%s,

ka%rele sàl fi' tra%su a#minţi'

î#tru a#ce%st lu%kru fàrà pri-

ha%nà. Pentru a#cã%æ lipse%śe

sà kre%dem, kà E"utro%pïus lu%-

krul a#ce%la nu lau su%ptu din

de%qete, ci' lau citi%tu î# vrw'

skriptu%rà preve%kïe, ka%re, pre

ku%m mĨ%í ȧltele, a#u peri%t,

şi' nau a#ju%nsu la noi̇. Da%rà

kà ù̇rme de a#ce%stuí lukru a#-

flà%mu şi' î# Va%rw, de spre ka%-

rele a#cã%stà màrturisi%re ne là-

sà' skri%sà Cvintilïa%nu î# ĩ"n-

stitu%ţïile w#rato%rïí, Ka%rtã

10. kap. 1. „ Tere%nţïu Va%rw _{„ bàr-}

cului 10. Nice nu se află în ediţiile lui Eutropius care le avem.

Unchiu. - Lăudatele cuvinte le citii din ediţiia cea de la Veneţia a lui Aldus, din anul 1521.

Nepotu. - Togma să fie cuvintele acele a lui Eutropius nu i se poate crede fiind el cu atânte veacuri depărtat de timpul¹ lui Latinus.

Altă lecțiune: tâmpul. Scris chir. tà%mpul; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
În textul redactat cu grafie chirilică locul celor două particule este inversat.
Altă lecțiune: prevechie. Scris lat. preve%kïe. Se citește peste tot în același fel.
Recte: Varro.
Altă lecțiune: Cvintilian. Scris chir. Cvintilïa%nu.
Recte: Varro.

„ mai invẻtiat intrả Romani. For-

„ te multe Cảrti si preinvẻtiate

„ au alquỏtuit aquestu, fiėndu

„ presciutor de linba Latinả, si

„ de tote lucrurile quele vechi, si

„ ale Grecilor, si a le nostre.“ *)

Varo, ǳisei, in Cartea que despre

linba Latinả, quare o au inchina-

tu pretinu lui sủu Cicero, dice:

„ Che nu se vedea cu cuviėntiả,

„ qua io in cuvẻntul’, que l’au fả-

„ cut Enius, sỉ me lenevesc a spu-

„ ne prėcina, che aquela cuvẻntu

„ mai inante l’au fảcut Craiul La-

„ tinus.“ *) Arétả aqui Varo, che

un cuvẻntu, que se credea, che

Enius l’au sternitu si l’ au bảgat

in linba Latinả que Gramaticéscả,

nu Enius, qui Latinus l’ au fảcu-

tu. De unde chiar se adunả, che

Latinus au fảcut queva schimba-

re in linba Latinả. De aquì ur-

mả, che cuvėnte le quele mai sus

citite, fie a lui Eutropius, fie a

altui scriptor, nu sủnt fỏrả te-

meiu ǳise. De ar fi avutu Varo

prėlegiu mai pre largu, dupỏ a

sa que nemảrginitả cunoscėntiả

de lucruri le quele vechi a le La- _tini-

„ bàrba%tul cel maí î#vàţa%t î-

„ trà Rwma%ní. Fo%arte mu%l-

„ te kà%rţí şi' pre î#vàţa%te a#u

„ a#lkàtui%t a#ce%stu, fïi%ndu

„ pre śïuto%rò̍ de li%nba Lati%-

„ nà, şi' de to%ate lu%krurile

„ ce%le ve%kí, şi' a#le Gre%cilwr,

„ şi' a#le no%astre.“ Va%rw, zi-

se%í, î# Ka%rtã cã' de%spre li%nba

Lati%nà, ka%re w# ȧu î#kina%tu

pre%tinuluí sàu Ci%cerw, zi%ce:

„ Kà nu se vedã' ku kuvïi%nţà,

„ ka ïo î# kuvà%ntul, ce lau

„ fàku%t Ĕ̆nïus, sà mà lene-

„ ve%sk a# spu%ne prici%na, kà a#-

„ ce%la kuvà%ntu maí î#a%nte lau

„ fàku%t Kra%òl Lati%nus.“

A"rã%tà a#cn' Va%rw, kà ù#n ku-

và%ntu, ce se kredã', kà Ĕ̆nïus

lau stàrni%tu, şi' lau bàga%t

î# li%nba Lati%nà cã' Gramati-

cã%skà, nu Ĕ̆nïus, ci' Lati%nus

lau fàku%tu. De ù̇nde kïa%r se

a#du%nà, kà Lati%nu a#u fàku%t

ce%va skimba%re î# li%nba Lati%-

nà. De a#ci' ù̇rmà, kà kuvi'n-

tele maí sus citi%te, fĨ%e a#

luí E"utro%pïus, fĨ%e a# ȧltuí

skri%ptor, nu sànt fàrà te-

me%ò zi%se. De ȧr fi' a#vu%tu

Va%rw prile%qò maí pre la%rgu,

dupà a# sa' cã' nemàrqini%tà _ku-

*) Terentius Varo, vir Romanorum eruditissimus. Plurimos

hic libros et doctissimos composuit, peritissimus linguae

Latinae, et omnis antiquitatis, et rerum Graecorum, no-

strarumque.

**) Non enim videbatur consentaneum, me eo in verbo quod

finxisset Enius, causam negligere, quod ante rex Latinus

finxisset.

mai învăţat întră romani. Foarte multe cărţi şi preînvăţate au alcătuit acest, fiind preştiutoriu¹ de linba latină şi de toate lucrurile cele vechi şi ale grecilor, şi ale noastre.“ *²)

Varo³, zisei, în cartea cea Despre linba latină, care o au închinat pretinului său Cicero, zice: „Că nu se vedea cu cuviinţă ca io în cuvântul ce l-au făcut Enius⁴ să mă lenevesc a spune pricina, că acela cuvânt mai înante l-au făcut craiul Latinus.“ **⁵)

Arată⁶ aci Varo⁷ că un cuvânt ce se credea că Enius⁸ l-au stârnit şi l-au băgat în linba latină cea gramaticească, nu Enius⁹, ci Latinus l-au făcut. De unde chiar se adună că Latinus¹⁰ au făcut ceva schimbare în linba latină. De aci urmă că cuvintele mai sus citite fie a lui Eutropius, fie a altui scriptor nu sânt fără temeiu zise. De ar fi avut Varo¹¹ prilegiu mai pre larg, după a sa cea nemărginită¹² cunoștință de lucrurile cele vechi ale la _tini-

*) [Alterum illud est, et prius Satirae genus, quod non sola carminum varietate mixtum condidit] Terentius Varro, vir Romanorum eruditissimus. Plurimos hic libros et doctissimos composuit, peritissimus linguae Latinae et omnis antiquitatis et rerum Graecarum, nostrarumque, [plus tamen scientiae conlaturus quam eloquentiae].

**) Non enim videbatur consentaneum [quaerere] me in eo verbo quod finxisset En[n]ius causam, neglegere quod ante rex Latinus finxisset, [cum poeticis verbis magis delecter quam utar, antiquis magis utar quam delecter].

Altă lecțiune: preștiutor. Scris lat. presciutor.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Fabii Quinctiliani, in De Institutione Oratoria, Liber decimus, cap. I, p. 226, în vol. Marcii Fabii Quinctiliani, Opera, Tom. II, ad optimas editiones collata praemittitur notitia literaria, Studiis societatis bipontinae, editio accurata, Biponti, Ex. Typographia Societatis, [1784].
Recte: Varro.
Recte: Ennius.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Ter. Varronis, De Lingua Latina Libri, qui supersunt cum fragmentis eiusdem accedunt notae Antonii Augustini, Adriani Turnebi, Josephi Scaligeri, et Ausonii Popmae, Liber quartus, Editio accurata, Biponti, Ex Typographia Societatis, [1788], p. 5-6.
Altă lecțiune: areată.
Recte: Varro.
Recte: Ennius.
Idem.
Scris chir. Lati%nu.
Recte: Varro.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 80.

„ mai invẻtiat intrả Romani. For-

„ te multe Cảrti si preinvẻtiate

„ au alquỏtuit aquestu, fiėndu

„ presciutor de linba Latinả, si

„ de tote lucrurile quele vechi, si

„ ale Grecilor, si a le nostre.“ *)

Varo, ǳisei, in Cartea que despre

linba Latinả, quare o au inchina-

tu pretinu lui sủu Cicero, dice:

„ Che nu se vedea cu cuviėntiả,

„ qua io in cuvẻntul’, que l’au fả-

„ cut Enius, sỉ me lenevesc a spu-

„ ne prėcina, che aquela cuvẻntu

„ mai inante l’au fảcut Craiul La-

„ tinus.“ *) Arétả aqui Varo, che

un cuvẻntu, que se credea, che

Enius l’au sternitu si l’ au bảgat

in linba Latinả que Gramaticéscả,

nu Enius, qui Latinus l’ au fảcu-

tu. De unde chiar se adunả, che

Latinus au fảcut queva schimba-

re in linba Latinả. De aquì ur-

mả, che cuvėnte le quele mai sus

citite, fie a lui Eutropius, fie a

altui scriptor, nu sủnt fỏrả te-

meiu ǳise. De ar fi avutu Varo

prėlegiu mai pre largu, dupỏ a

sa que nemảrginitả cunoscėntiả

de lucruri le quele vechi a le La- _tini-

„ bàrba%tul cel maí î#vàţa%t î-

„ trà Rwma%ní. Fo%arte mu%l-

„ te kà%rţí şi' pre î#vàţa%te a#u

„ a#lkàtui%t a#ce%stu, fïi%ndu

„ pre śïuto%rò̍ de li%nba Lati%-

„ nà, şi' de to%ate lu%krurile

„ ce%le ve%kí, şi' a#le Gre%cilwr,

„ şi' a#le no%astre.“ Va%rw, zi-

se%í, î# Ka%rtã cã' de%spre li%nba

Lati%nà, ka%re w# ȧu î#kina%tu

pre%tinuluí sàu Ci%cerw, zi%ce:

„ Kà nu se vedã' ku kuvïi%nţà,

„ ka ïo î# kuvà%ntul, ce lau

„ fàku%t Ĕ̆nïus, sà mà lene-

„ ve%sk a# spu%ne prici%na, kà a#-

„ ce%la kuvà%ntu maí î#a%nte lau

„ fàku%t Kra%òl Lati%nus.“

A"rã%tà a#cn' Va%rw, kà ù#n ku-

và%ntu, ce se kredã', kà Ĕ̆nïus

lau stàrni%tu, şi' lau bàga%t

î# li%nba Lati%nà cã' Gramati-

cã%skà, nu Ĕ̆nïus, ci' Lati%nus

lau fàku%tu. De ù̇nde kïa%r se

a#du%nà, kà Lati%nu a#u fàku%t

ce%va skimba%re î# li%nba Lati%-

nà. De a#ci' ù̇rmà, kà kuvi'n-

tele maí sus citi%te, fĨ%e a#

luí E"utro%pïus, fĨ%e a# ȧltuí

skri%ptor, nu sànt fàrà te-

me%ò zi%se. De ȧr fi' a#vu%tu

Va%rw prile%qò maí pre la%rgu,

dupà a# sa' cã' nemàrqini%tà _ku-

*) Terentius Varo, vir Romanorum eruditissimus. Plurimos

hic libros et doctissimos composuit, peritissimus linguae

Latinae, et omnis antiquitatis, et rerum Graecorum, no-

strarumque.

**) Non enim videbatur consentaneum, me eo in verbo quod

finxisset Enius, causam negligere, quod ante rex Latinus

finxisset.

Altă lecțiune: preștiutor. Scris lat. presciutor.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Fabii Quinctiliani, in De Institutione Oratoria, Liber decimus, cap. I, p. 226, în vol. Marcii Fabii Quinctiliani, Opera, Tom. II, ad optimas editiones collata praemittitur notitia literaria, Studiis societatis bipontinae, editio accurata, Biponti, Ex. Typographia Societatis, [1784].
Recte: Varro.
Recte: Ennius.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; M. Ter. Varronis, De Lingua Latina Libri, qui supersunt cum fragmentis eiusdem accedunt notae Antonii Augustini, Adriani Turnebi, Josephi Scaligeri, et Ausonii Popmae, Liber quartus, Editio accurata, Biponti, Ex Typographia Societatis, [1788], p. 5-6.
Altă lecțiune: areată.
Recte: Varro.
Recte: Ennius.
Idem.
Scris chir. Lati%nu.
Recte: Varro.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 80.

tinilor, a cuvẻntà despre aquésta;

intru totả lumina ar fì aşeǳa-

tu lucru, cum che Latinus au fost

quel ảntea incepỉtor a linbei La-

tinả quei Gramaticescả.

Nepotu. Que prėcinả au po-

tutu avè Latinus, si quei dupỏ

dẻnsul’, a schimbà linba Latinả po-

poranả, si a prefacere din ea què

Gramaticéscả?

Unchiu. Dupỏ que Latinii mai

de aprópe s’au insoçitu, si s’au

amestecatu cu Grecii, si luảndu

a mėnte, che Grecii multe sciėn-

tie au scrise in linba sa què Eli-

nả; au prėnsu a urmà Grecilor,

a se dare dupỏ sciėntie; si qua sỉ

fie linba lor de ajunsu spre prė-

mirea, si lảtirea sciėntie lor, au

inceput dupỏ forma linbei quei

Elinả séu Grecéscả, din quare

scotea invẻtiảturile, a preface lin-

ba sa: aquésta o fảcea mai alesu

cu intorquerea cảrţilor de pre Gre-

cie pre Latinie. Chiar se vede

din ẻnsa linbả Latinả que Gra-

maticéscả, cum totả è invẻscutả

cu firea linbei Elinả; si ẻnsul’

Quintilianu mảrturisesce, che lin-

ba Latinả è forte asemene linbei

Grecéscả, mai vỉrtos dialetei Eo-

licả. Veǳi cuvėntele lui Quinti- _lia-

kunośi%nţà de lu%krurile ce%le

ve%kí a#le Lati%nilwr, a# kuvàn-

ta' de%spre a#cã%sta, î#tru to%a-

tà lumi%na a#r fi' a#şeza%tu lu%-

kru, kum kà Lati%nus au fo%st

ce%l î#tà%æ î#cepàto%r a# li%nbeí

Lati%nà ceí Gramaticã%skà.

Nepo%tu. Ce prici%nà a#u

popu%tu a#ve' Lati%nus, şi' ce%í

dupà dà%nsul a# skimba' li%nba

Lati%nà popora%nà, şi' a# pre-

fa%cere din æ@ cã' Gramati-

cã%skà ?

Ù̆nkò. Dupà ce Lati%-

nïí maí de a#pro%ape sau î#so-

ţi%tu, şi' sau a#mesteka%tu ku

Gre%cïí, şi' luà%ndu a#mi%nte,

kà Gre%cïí mu%lte śïi%nţe a#u

skri%se î# li%nba sa cã' E"li%nà;

a#u pri%nsu a# ù#rma' Gre%cilwr,

a# se da%re dupà śïi%nţe; şi'

ka sà fĨ%e li%nba lwr de a#ju%n-

su spre primi%rã, şi' làţi%rã

śïi%nţelwr, a#u î#cepu%t dupà

fo%rma li%nbeí ce%í E"li%nà sau

Grecã%skà, din ka%re skotã' î#-

vàţàtu%rile, a# prefa%ce li%nba

sa': a#cã%sta w# fàcã' maí a#le%su

ku î#to%arcerã kà%rţilwr de pre

GrecĨ%e pre LatinĨ%e. Kïa%r se

ve%de din î̇sa li%nbà Lati%nà

cã Gramaticã%skà, kum to%atà

ė î#vàsku%tà ku fi%rã li%nbeí

E"li%nà; şi' î̇sul Kvintilïa%-

nu màrturise%śe, kà li%nba La-

ti%nà ė fo%arte a#se%mene li%nbeí

Grecã%skà, maí vàrto%s dïale%-

teí E"w%likà. Ve%zí kuvi%ntele _luí

tinilor a cuvânta despre aceasta întru toată lumina ar fi aşezat lucru cum că Latinus au fost cel întâia începător a linbei latină cei gramaticească.

Nepotu. - Ce pricină au potut ave Latinus şi cei după dânsul a schimba linba latină poporană şi a prefacere din ea¹ cea gramaticească?

Unchiu. - După ce latinii mai de aproape s-au însoţit şi s-au amestecat cu grecii şi luând aminte că grecii multe ştiinţe au scrise în linba sa cea elină, au prins a urma grecilor a se dare după ştiinţe. Şi ca să fie linba lor de ajuns spre primirea şi lăţirea ştiinţelor, au început după forma linbei cei elină sau grecească din care scotea învăţăturile a preface linba sa. Aceasta o făcea mai ales cu întoarcerea cărţilor de pre grecie pre latinie. Chiar se vede din însa linbă latină cea gramaticească cum toată e învăscută cu firea linbei elină. Şi însul Cintilian² mărturiseşte că linba latină e foarte asemene linbei grecească, mai vârtos, dialetei eolică. Vezi cuvintele lui Cinti- _lia-

Scris chir. æ@.
Altă lecțiune: Cvintilian. Scris chir. Kvintilïa%nu. Se citește peste tot în același fel.

tinilor, a cuvẻntà despre aquésta;

intru totả lumina ar fì aşeǳa-

tu lucru, cum che Latinus au fost

quel ảntea incepỉtor a linbei La-

tinả quei Gramaticescả.

Nepotu. Que prėcinả au po-

tutu avè Latinus, si quei dupỏ

dẻnsul’, a schimbà linba Latinả po-

poranả, si a prefacere din ea què

Gramaticéscả?

Unchiu. Dupỏ que Latinii mai

de aprópe s’au insoçitu, si s’au

amestecatu cu Grecii, si luảndu

a mėnte, che Grecii multe sciėn-

tie au scrise in linba sa què Eli-

nả; au prėnsu a urmà Grecilor,

a se dare dupỏ sciėntie; si qua sỉ

fie linba lor de ajunsu spre prė-

mirea, si lảtirea sciėntie lor, au

inceput dupỏ forma linbei quei

Elinả séu Grecéscả, din quare

scotea invẻtiảturile, a preface lin-

ba sa: aquésta o fảcea mai alesu

cu intorquerea cảrţilor de pre Gre-

cie pre Latinie. Chiar se vede

din ẻnsa linbả Latinả que Gra-

maticéscả, cum totả è invẻscutả

cu firea linbei Elinả; si ẻnsul’

Quintilianu mảrturisesce, che lin-

ba Latinả è forte asemene linbei

Grecéscả, mai vỉrtos dialetei Eo-

licả. Veǳi cuvėntele lui Quinti- _lia-

kunośi%nţà de lu%krurile ce%le

ve%kí a#le Lati%nilwr, a# kuvàn-

ta' de%spre a#cã%sta, î#tru to%a-

tà lumi%na a#r fi' a#şeza%tu lu%-

kru, kum kà Lati%nus au fo%st

ce%l î#tà%æ î#cepàto%r a# li%nbeí

Lati%nà ceí Gramaticã%skà.

Nepo%tu. Ce prici%nà a#u

popu%tu a#ve' Lati%nus, şi' ce%í

dupà dà%nsul a# skimba' li%nba

Lati%nà popora%nà, şi' a# pre-

fa%cere din æ@ cã' Gramati-

cã%skà ?

Ù̆nkò. Dupà ce Lati%-

nïí maí de a#pro%ape sau î#so-

ţi%tu, şi' sau a#mesteka%tu ku

Gre%cïí, şi' luà%ndu a#mi%nte,

kà Gre%cïí mu%lte śïi%nţe a#u

skri%se î# li%nba sa cã' E"li%nà;

a#u pri%nsu a# ù#rma' Gre%cilwr,

a# se da%re dupà śïi%nţe; şi'

ka sà fĨ%e li%nba lwr de a#ju%n-

su spre primi%rã, şi' làţi%rã

śïi%nţelwr, a#u î#cepu%t dupà

fo%rma li%nbeí ce%í E"li%nà sau

Grecã%skà, din ka%re skotã' î#-

vàţàtu%rile, a# prefa%ce li%nba

sa': a#cã%sta w# fàcã' maí a#le%su

ku î#to%arcerã kà%rţilwr de pre

GrecĨ%e pre LatinĨ%e. Kïa%r se

ve%de din î̇sa li%nbà Lati%nà

cã Gramaticã%skà, kum to%atà

ė î#vàsku%tà ku fi%rã li%nbeí

E"li%nà; şi' î̇sul Kvintilïa%-

nu màrturise%śe, kà li%nba La-

ti%nà ė fo%arte a#se%mene li%nbeí

Grecã%skà, maí vàrto%s dïale%-

teí E"w%likà. Ve%zí kuvi%ntele _luí

tinilor a cuvânta despre aceasta întru toată lumina ar fi aşezat lucru cum că Latinus au fost cel întâia începător a linbei latină cei gramaticească.

Nepotu. - Ce pricină au potut ave Latinus şi cei după dânsul a schimba linba latină poporană şi a prefacere din ea¹ cea gramaticească?

Scris chir. æ@.
Altă lecțiune: Cvintilian. Scris chir. Kvintilïa%nu. Se citește peste tot în același fel.

lianu in Ortografie sub litera D.

faç. 18. unde leam scrisu.

Nepotu. Óre, cum au ince-

putu linba Latinả que Gramati-

cescả a se preface din linba La-

tinả poporanả?

Unchiu. Unu din quele ảntea

schimbảri mi se pare a fì muta-

rea sfỉrsitului cuvėntelor. Che

sfỉrsėnduse tote cuvėntele linbei

Latinả poporanả in vocale; invẻ-

tiatii Latinilor au inceputu, ur-

mảnd Grecilor, a adauge la ca-

petul’ une lor cuvėnte consonan-

te. Fundamentul’ meu de a cre-

dere, che tote cuvėntele mai de

mult a le linbei Latinả se sfỉr-

sea in vocale, este, che nu nu-

mai in linba Italianả, qui si in

linba Romảnả, quare la inceputul’

sutei a doả dela Cristos au esi-

tu dỉn Italia, tote cuvėntele astả-

di se sfỉrsescu in vocale. De a-

qui nu fỏrả cuviėntiả se inchia-

gả, che si la Latinii quei de de-

multu, inante de a se insoçire ei

cu Grecii, tote cuvėntele esea in

vocalả. Cui va plảcè a negà (tẻ-

gỏduì) aquésta, è detor se are-

te inceputul’ obiceiului Italiani-

lor si a Romảnilor’ de a nu po-

tere suferi consonantả in capetul’

cuvėntelor. Ma, fiėnd che nėme- _ne

luí Kvintilïa%nu î# W"rtogra-

fĨ%e sub li%tera D. faţ. 18.

ù̇nde lã%m skri%su.

Nepo%tu. W̆are, kum a#u

î#cepu%tu li%nba Lati%nà cã Gra-

maticã%skà a' se prefa%ce din

li%nba Lati%nà popora%nà?

Ù̆nkò. Ù̇na din ce%le

î#te%a skimbà%rí, mi se pa%re, a

fi' muta%rã sfàrşi%tuluí ku-

vi%ntelwr. Kà sfàrşi%nduse

to%ate kuvi%ntele li%nbeí Lati%-

nà popora%nà î# voka%le; î#và-

ţa%ţïí Lati%nilwr a#u î#cepu%tu,

ù#rmà%nd Gre%cilwr, a# a#dauqe

la ka%petul ù̇nelwr kuvi%nte

konsona%nte. Fundame%ntul me%u

de a# kre%dere, kà to%ate kuvi%n-

tele maí de mu%lt a#le li%nbeí

Lati%nà se sfàrşã' î# voka%le,

ĕ̇ste, kà nu nu%maí î# li%nba

ĩ"talïa%nà, ci' şi' î# li%nba Rw-

mà%nà, ka%re la î#cepu%tul su%teí

a#do%aw de%la Hrïsto%s a#u ĕ#și%tu

din ĩ"ta%lïa, to%ate kuvi%ntele

ȧstàzí se sfàrşe%sku î# voka%le.

De a#ci' nu fàrà kuvïi%nţà se

î#kïa%gà, kà şi' la Lati%nïí ceí

de demu%ltu î#a%nte de a# se î#

soţi%re e#í ku Gre%cïí to%ate ku-

vi%ntele ĕ#şã' î# vokalà. Ku%í va

plàce' a# nega' (tàgàdui') a'cã%-

sta, ė dàto%r sà a#rã%te î#cepu%-

tul w#bice%òluí ĩ"talïa%nilwr şi

a# Rwmà%nilwr de a# nu' pute%re

suferi' konsona%ntà î# ka%petul

kuvi%ntelwr. Ma, fïi%nd kà _ni%-

lian în Ortografie¹, sub litera D, faţ[a] 18, unde le-am scris.

Nepotu. - Oare cum au început linba latină cea gramaticească a se preface din linba latină poporană?

Unchiu. - Una din cele întea schimbări mi se pare a fi mutarea sfârşitului cuvintelor. Că, sfârşindu-se toate cuvintele linbei latină poporană în vocale, învăţaţii latinilor au început, urmând grecilor, a adauge la capetul unelor cuvinte consonante. Fundamentul meu de a credere că toate cuvintele mai demult ale linbei latină se sfârşea în vocale este că nu numai în linba italiană, ci şi în linba română, care la începutul sutei a doaă de la Hristos au ieşit din Italia, toate cuvintele astăzi se sfârşesc în vocale. De aci, nu fără cuviinţă, se închiagă că şi la latinii cei de demult înante de a se însoţire ei cu grecii toate cuvintele ieşea în vocală. Cui va plăce a nega (tăgădui) aceasta e detor² să arate³ începutul obiceiului italianilor şi a românilor de a nu putere⁴ suferi consonantă în capetul cuvintelor. Ma, fiindcă nime- _ne

P. Maior, Ortografia română sau latino-valahică.
Altă lecțiune: dător. Scris chir. dàto%r.
Altă lecțiune: areate.
Altă lecțiune: potere. Scris lat. potere.

lianu in Ortografie sub litera D.

faç. 18. unde leam scrisu.

Nepotu. Óre, cum au ince-

putu linba Latinả que Gramati-

cescả a se preface din linba La-

tinả poporanả?

Unchiu. Unu din quele ảntea

schimbảri mi se pare a fì muta-

rea sfỉrsitului cuvėntelor. Che

sfỉrsėnduse tote cuvėntele linbei

Latinả poporanả in vocale; invẻ-

tiatii Latinilor au inceputu, ur-

mảnd Grecilor, a adauge la ca-

petul’ une lor cuvėnte consonan-

te. Fundamentul’ meu de a cre-

dere, che tote cuvėntele mai de

mult a le linbei Latinả se sfỉr-

sea in vocale, este, che nu nu-

mai in linba Italianả, qui si in

linba Romảnả, quare la inceputul’

sutei a doả dela Cristos au esi-

tu dỉn Italia, tote cuvėntele astả-

di se sfỉrsescu in vocale. De a-

qui nu fỏrả cuviėntiả se inchia-

gả, che si la Latinii quei de de-

multu, inante de a se insoçire ei

cu Grecii, tote cuvėntele esea in

vocalả. Cui va plảcè a negà (tẻ-

gỏduì) aquésta, è detor se are-

te inceputul’ obiceiului Italiani-

lor si a Romảnilor’ de a nu po-

tere suferi consonantả in capetul’

cuvėntelor. Ma, fiėnd che nėme- _ne

luí Kvintilïa%nu î# W"rtogra-

fĨ%e sub li%tera D. faţ. 18.

ù̇nde lã%m skri%su.

Nepo%tu. W̆are, kum a#u

î#cepu%tu li%nba Lati%nà cã Gra-

maticã%skà a' se prefa%ce din

li%nba Lati%nà popora%nà?

Ù̆nkò. Ù̇na din ce%le

î#te%a skimbà%rí, mi se pa%re, a

fi' muta%rã sfàrşi%tuluí ku-

vi%ntelwr. Kà sfàrşi%nduse

to%ate kuvi%ntele li%nbeí Lati%-

nà popora%nà î# voka%le; î#và-

ţa%ţïí Lati%nilwr a#u î#cepu%tu,

ù#rmà%nd Gre%cilwr, a# a#dauqe

la ka%petul ù̇nelwr kuvi%nte

konsona%nte. Fundame%ntul me%u

de a# kre%dere, kà to%ate kuvi%n-

tele maí de mu%lt a#le li%nbeí

Lati%nà se sfàrşã' î# voka%le,

ĕ̇ste, kà nu nu%maí î# li%nba

ĩ"talïa%nà, ci' şi' î# li%nba Rw-

mà%nà, ka%re la î#cepu%tul su%teí

a#do%aw de%la Hrïsto%s a#u ĕ#și%tu

din ĩ"ta%lïa, to%ate kuvi%ntele

ȧstàzí se sfàrşe%sku î# voka%le.

De a#ci' nu fàrà kuvïi%nţà se

î#kïa%gà, kà şi' la Lati%nïí ceí

de demu%ltu î#a%nte de a# se î#

soţi%re e#í ku Gre%cïí to%ate ku-

vi%ntele ĕ#şã' î# vokalà. Ku%í va

plàce' a# nega' (tàgàdui') a'cã%-

sta, ė dàto%r sà a#rã%te î#cepu%-

tul w#bice%òluí ĩ"talïa%nilwr şi

a# Rwmà%nilwr de a# nu' pute%re

suferi' konsona%ntà î# ka%petul

kuvi%ntelwr. Ma, fïi%nd kà _ni%-

lian în Ortografie¹, sub litera D, faţ[a] 18, unde le-am scris.

Nepotu. - Oare cum au început linba latină cea gramaticească a se preface din linba latină poporană?

P. Maior, Ortografia română sau latino-valahică.
Altă lecțiune: dător. Scris chir. dàto%r.
Altă lecțiune: areate.
Altă lecțiune: potere. Scris lat. potere.

ne nu pote sỉ facả aquéa; remả-

ne inchiatu, che si la Latinii quei

de demultu tote cuvėntele au fost

datinả ase sfỉrsire in vocale.

La Romảnii, ǳic, quei din

Dacia lui Aurelianu pỉnỏ astảǳi

tote cuvėntele se sfỉrsesc in vo-

calả, qua si la Italiani; érỏ la

quei din Dacia lui Traianu de mul-

te ori se lasả afarả vocala u que

din sfỉrsitu, drept aquéa multe

cuvėnte la aquesti se sfỉrsesc in

consonantả. Totus mosii Romảni-

lor puserỏ in scripturả lỏngẻ o

consonantả qua aquésta Cirilice-

scul’ á, quare nu are nėque un

sonu, spre semnu, che aquest lo-

cu è a vocalei u. Ma, un cuvẻnt

qua aquestu, de se va inpreunà

cu articlu definitu, séu cu altả

particicả, aquéaş vocalả se aduce

inapoi la locul’ ei, pentru esem-

pru: Romản, Romảnul’; Grec,

Grecul’; dảnd, dảndune; Rugảnd,

rugảndute; lảsảnd, lảsảnduse; fac,

facul’, facio illud etc. Veǳi

Animadversiile asupra Recensiei

Istoriei: pentru inceputul’ Romả-

nilor in Dacia.

Nepotu. Que ai ǳisu despre

sfỉrsirea cuvėnte lor Italiane in

vocale, este adeverat in quảt è

pentru linba Italianả què indre- _pta-

ni%mene nu po%ate sà fa%kà a#-

cã%æ; ràmà%ne î#kïa%tu, kà şi'

la Lati%nïí ceí de demu%ltu

to%ate kuvi%ntele a#u fo%st da%-

tinà a# se sfàrşi%re î# voka%le.

La Rwmà%nïí, zik, ceí din

Da%cïa luí A"urelïa%nu pànà ȧ-

stàzí to%ate kuvi%ntele se

sfàrşe%sk î# voka%là, ka şi' la

ĩ"talïa%ní; Ê̆rà la ce%í din Da%-

cïa luí Traïa%nu de mu%lte ẇrí

se la%sà a#fa%rà voka%la u, cã' din

sfàrşi%tu, dre%pt a#cã%æ mu%l-

te kuvi%nte la a#ce%şti se sfàr-

şe%sk î# konsona%ntà. To%tuş

mo%şïí Rwmà%nilwr pu%serà î#

skriptu%rà là%ngà w# konsona%n-

tà ka a#cã%sta Kirilice%skul á,

ka%re nu ȧre ni%ce ù̇n so%nu,

spre se%mnu, kà a#ce%st lo%ku ė

a# voka%leí, u. Ma, ù̇n ku-

và%nt ka a#ce%stu, de se va î#-

preuna' ku a#rti%klu defini%tu,

sau ku ȧltà pàrtici%kà, a#cã%æş

voka%là se a#du%ce î#apo%í la lo%kul

ĕ̇̇í, pentru e#se%mpru: Rwmà%n,

Rwmà%nul; Grek, Gre%kul; dànd,

dà%ndune; rugà%nd, rugà%ndu-

te; làsà%nd, làsà%nduse; fak,

fa%kul, facio illud etc. Ve%zí

A"nimadve%rsïile a#su%pra Reţe%n-

sïeí ĩ"sto%rïeí: pentru î#cepu%tul

Rwmà%nilwr î# Da%cïa.

Nepo%tu. Ce a#í zi%su de%-

spre sfàrşi%rã kuvi%ntelwr ĩ"-

talïa%ne î# voka%le, ĕ̇ste a#de-

vàra%t î# kà%t ė pe%ntru li%nba _ĩ"ta-

ne nu poate să facă aceaia, rămâne închiat că şi la latinii cei de demult toate cuvintele au fost datină a se sfârşire în vocale.

La românii, zic, cei din Dacia lui Aurelian, până astăzi toate cuvintele se sfârşesc în vocală ca şi la italiani. Iară la cei din Dacia lui Traian de multe ori se lasă afară vocala u, cea din sfârşit; drept aceaia, multe cuvinte la aceşti se sfârşesc în consonantă. Totuş, moşii românilor puseră în scriptură lângă o consonantă ca aceasta chirilicescul ь, care nu are niceun son spre semn, că acest loc e a vocalei u. Ma, un cuvânt ca acest, de se va împreuna cu articlu definit sau cu altă părticică, aceaiaş vocală se aduce înapoi la locul ei. Pentru esempru, român, românul; grec, grecul; dând, dându-ne; rugând, rugându-te; lăsând, lăsându-se; fac, facul, facio illud etc. Vezi Animadversiile¹ asupra Reţensiei Istoriei pentru începutul românilor în Dacia.

Nepotu. - Ce ai zis despre sfârşirea cuvintelor italiane în vocale este adevărat, încât e pentru linba italiană cea îndre- _pta-

Acest text este răspunsul oferit de P. Maior la recenzia făcută de J. B. Kopitar, la cartea sa, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, Buda, 1812.

ne nu pote sỉ facả aquéa; remả-

ne inchiatu, che si la Latinii quei

de demultu tote cuvėntele au fost

datinả ase sfỉrsire in vocale.

La Romảnii, ǳic, quei din

Dacia lui Aurelianu pỉnỏ astảǳi

tote cuvėntele se sfỉrsesc in vo-

calả, qua si la Italiani; érỏ la

quei din Dacia lui Traianu de mul-

te ori se lasả afarả vocala u que

din sfỉrsitu, drept aquéa multe

cuvėnte la aquesti se sfỉrsesc in

consonantả. Totus mosii Romảni-

lor puserỏ in scripturả lỏngẻ o

consonantả qua aquésta Cirilice-

scul’ á, quare nu are nėque un

sonu, spre semnu, che aquest lo-

cu è a vocalei u. Ma, un cuvẻnt

qua aquestu, de se va inpreunà

cu articlu definitu, séu cu altả

particicả, aquéaş vocalả se aduce

inapoi la locul’ ei, pentru esem-

pru: Romản, Romảnul’; Grec,

Grecul’; dảnd, dảndune; Rugảnd,

rugảndute; lảsảnd, lảsảnduse; fac,

facul’, facio illud etc. Veǳi

Animadversiile asupra Recensiei

Istoriei: pentru inceputul’ Romả-

nilor in Dacia.

Nepotu. Que ai ǳisu despre

sfỉrsirea cuvėnte lor Italiane in

vocale, este adeverat in quảt è

pentru linba Italianả què indre- _pta-

ni%mene nu po%ate sà fa%kà a#-

cã%æ; ràmà%ne î#kïa%tu, kà şi'

la Lati%nïí ceí de demu%ltu

to%ate kuvi%ntele a#u fo%st da%-

tinà a# se sfàrşi%re î# voka%le.

La Rwmà%nïí, zik, ceí din

Da%cïa luí A"urelïa%nu pànà ȧ-

stàzí to%ate kuvi%ntele se

sfàrşe%sk î# voka%là, ka şi' la

ĩ"talïa%ní; Ê̆rà la ce%í din Da%-

cïa luí Traïa%nu de mu%lte ẇrí

se la%sà a#fa%rà voka%la u, cã' din

sfàrşi%tu, dre%pt a#cã%æ mu%l-

te kuvi%nte la a#ce%şti se sfàr-

şe%sk î# konsona%ntà. To%tuş

mo%şïí Rwmà%nilwr pu%serà î#

skriptu%rà là%ngà w# konsona%n-

tà ka a#cã%sta Kirilice%skul á,

ka%re nu ȧre ni%ce ù̇n so%nu,

spre se%mnu, kà a#ce%st lo%ku ė

a# voka%leí, u. Ma, ù̇n ku-

và%nt ka a#ce%stu, de se va î#-

preuna' ku a#rti%klu defini%tu,

sau ku ȧltà pàrtici%kà, a#cã%æş

voka%là se a#du%ce î#apo%í la lo%kul

ĕ̇̇í, pentru e#se%mpru: Rwmà%n,

Rwmà%nul; Grek, Gre%kul; dànd,

dà%ndune; rugà%nd, rugà%ndu-

te; làsà%nd, làsà%nduse; fak,

fa%kul, facio illud etc. Ve%zí

A"nimadve%rsïile a#su%pra Reţe%n-

sïeí ĩ"sto%rïeí: pentru î#cepu%tul

Rwmà%nilwr î# Da%cïa.

Nepo%tu. Ce a#í zi%su de%-

spre sfàrşi%rã kuvi%ntelwr ĩ"-

talïa%ne î# voka%le, ĕ̇ste a#de-

vàra%t î# kà%t ė pe%ntru li%nba _ĩ"ta-

ne nu poate să facă aceaia, rămâne închiat că şi la latinii cei de demult toate cuvintele au fost datină a se sfârşire în vocale.

Nepotu. - Ce ai zis despre sfârşirea cuvintelor italiane în vocale este adevărat, încât e pentru linba italiană cea îndre- _pta-

Acest text este răspunsul oferit de P. Maior la recenzia făcută de J. B. Kopitar, la cartea sa, Istoria pentru începutul românilor în Dacia, Buda, 1812.

ptatả, quare o au adunat invẻtia-

tii Italianilor: despre quare mai

inante ai cuvẻntatu; ma Lombar-

dii si Furlanii aquè datinả nu o

au. Asiè darẻ tot fundamentul’

tủu se restórnả,

Unchiu. Dachẻ vi luuà amėn-

te la soiul’ aquestor, şi la inve-

cinarea tėnutu lui lor cu alte po-

póre strảine; vi incetà a te mira-

re, quảce ei s’au abảtutu dela

firea linbei Italiana quei vechiả

Au nu scii (despre quare si mai

sus am grảitu) che Lombardii

séu Langobardii au adus schim-

barea que mare in linba Italianả

cu descảlecarea lor in Italia. Nu

è de a se mirare darẻ, che Lom-

bardii din linba sa que Nemţéscả

au tėnut datina de a sfỉrsire cu-

vėntele in consonante. A cercà

firea linbei Italianả que adevẻ-

ratả intrả Lombardi, si intrả Fur-

lani, atảntu face, qua quảnd ar

cảutà quineva linba Romảnả que

limpede intrả Romảnii quei que

lỏcuescu spre marginile Ungariei,

au a Rusilor; séu qua quảnd ar

vre quineva sỉ afle ẻnsusirea lin-

bei slovénả in Dialeta Carniola-

nả, séu in dialeta Sẻrbilor, qua-

re sunt o coléşả de multe destin-

pte linbi aboţitả. Altmėntre, si _alţi

ĩ"talïa%nà cã' î#drepta%tà, ka%re

ẇau a#duna%t î#vàţa%ţïí ĩ"talïa%-

nilwr: de%spre ka%re maí î#a%n-

te ȧí kuvànta%tu; ma Lomba%r-

dïí şi' Furla%nïí a#cã' da%tinà

nu w# a#u. A"şã' da%rà tot fun-

dame%ntul tàu se ràsto%arnà.

Ù̆nkò. Da%kà vi' lua' a#-

mi%nte la so%òl a#ce%stor, şi' la

î#vecina%rã ţinu%tuluí lwr ku

a@lte popo%arà strài%ne; vi î#-

ceta' a# te mira%re, kà%ce ĕ̇í sau

a#bàtu%tu de%la fi%rã li%nbeí

ĩ"talïa%nà ceí ve%kïe. A"u nu śĨ%í

(de%spre ka%re şi' maí sus a#m

grài%tu) kà Lomba%rdïí sau

Langoba%rdïí, a#u a#du%s skimba%-

rã cã' ma%re î# li%nba ĩ"talïa%nà

ku deskàleka%rã lwr î# ĩ"ta%lïa.

Nu ė de a# se mira%re da%rà,

kà Lomba%rdïí din li%nba sa cã'

Nemţã%skà a#u ţinu%t da%tina de

a# sfàrşi%re kuvi%ntele î# kon-

sona%nte. A" cerka' fi%rã li%n-

beí ĩ""talïa%nà cã' a#devàra%tà î#trà

Lomba%rdi, şi' î#trà Furla%ní,

a#tà%ntu fa%ce, ka kànd a#r kàu-

ta' ci%neva li%nba Rwmà%nà cã'

li%mpede î#trà Rwmà%nïí ce%í ce

làkue%sku spre ma%rqinile Ù"n-

ga%rïeí, a#u a# Ru%şilwr, sau,

ka kànd a#r vre' ci%neva sà ȧfle

î#suşi%rã li%nbeí Slovã%nà î#

Dïale%ta Ka%rnïola%nà, sau î#

Dïale%ta Sà%rbilwr, ka%re sànt

w# kolã%şà de mu%lte desti%npte

li%nbí a#boţi%tà. A"ltmi%ntre şi _ȧlţí

[dre]ptată, care o au adunat învăţaţii italianilor, despre care mai înante ai cuvântat. Ma, lombardii şi furlanii acea datină nu o au. Aşe dară, tot fundamentul tău se răstoarnă.

Unchiu. - Dacă vi lua aminte la soiul acestor şi la învecinarea ţinutului lor cu alte popoare străine, vi înceta a te mirare, căce ei s-au abătut de la firea linbei italiană cei vechiă. Au nu ştii (despre care şi mai sus am grăit) că lombardii sau langobardii au adus schimbarea cea mare în linba italiană cu descălecarea lor în Italia? Nu e de a se mirare dară că lombardii din linba sa cea nemţească au ţinut datina de a sfârşire cuvintele în consonante. A cerca firea linbei italiană cea adevărată întră lombardi şi întră furlani atânt face ca când ar căuta cineva linba română cea limpede întră românii cei ce lăcuiesc spre marginile Ungariei, au a ruşilor, sau ca când ar vre cineva să afle însuşirea linbei sloveană în dialeta carniolană sau în dialeta sârbilor, care sânt o coleaşă de multe destinpte linbi aboţită. Altmintre, şi _alți

ptatả, quare o au adunat invẻtia-

tii Italianilor: despre quare mai

inante ai cuvẻntatu; ma Lombar-

dii si Furlanii aquè datinả nu o

au. Asiè darẻ tot fundamentul’

tủu se restórnả,

Unchiu. Dachẻ vi luuà amėn-

te la soiul’ aquestor, şi la inve-

cinarea tėnutu lui lor cu alte po-

póre strảine; vi incetà a te mira-

re, quảce ei s’au abảtutu dela

firea linbei Italiana quei vechiả

Au nu scii (despre quare si mai

sus am grảitu) che Lombardii

séu Langobardii au adus schim-

barea que mare in linba Italianả

cu descảlecarea lor in Italia. Nu

è de a se mirare darẻ, che Lom-

bardii din linba sa que Nemţéscả

au tėnut datina de a sfỉrsire cu-

vėntele in consonante. A cercà

firea linbei Italianả que adevẻ-

ratả intrả Lombardi, si intrả Fur-

lani, atảntu face, qua quảnd ar

cảutà quineva linba Romảnả que

limpede intrả Romảnii quei que

lỏcuescu spre marginile Ungariei,

au a Rusilor; séu qua quảnd ar

vre quineva sỉ afle ẻnsusirea lin-

bei slovénả in Dialeta Carniola-

nả, séu in dialeta Sẻrbilor, qua-

re sunt o coléşả de multe destin-

pte linbi aboţitả. Altmėntre, si _alţi

ĩ"talïa%nà cã' î#drepta%tà, ka%re

ẇau a#duna%t î#vàţa%ţïí ĩ"talïa%-

nilwr: de%spre ka%re maí î#a%n-

te ȧí kuvànta%tu; ma Lomba%r-

dïí şi' Furla%nïí a#cã' da%tinà

nu w# a#u. A"şã' da%rà tot fun-

dame%ntul tàu se ràsto%arnà.

Ù̆nkò. Da%kà vi' lua' a#-

mi%nte la so%òl a#ce%stor, şi' la

î#vecina%rã ţinu%tuluí lwr ku

a@lte popo%arà strài%ne; vi î#-

ceta' a# te mira%re, kà%ce ĕ̇í sau

a#bàtu%tu de%la fi%rã li%nbeí

ĩ"talïa%nà ceí ve%kïe. A"u nu śĨ%í

(de%spre ka%re şi' maí sus a#m

grài%tu) kà Lomba%rdïí sau

Langoba%rdïí, a#u a#du%s skimba%-

rã cã' ma%re î# li%nba ĩ"talïa%nà

ku deskàleka%rã lwr î# ĩ"ta%lïa.

Nu ė de a# se mira%re da%rà,

kà Lomba%rdïí din li%nba sa cã'

Nemţã%skà a#u ţinu%t da%tina de

a# sfàrşi%re kuvi%ntele î# kon-

sona%nte. A" cerka' fi%rã li%n-

beí ĩ""talïa%nà cã' a#devàra%tà î#trà

Lomba%rdi, şi' î#trà Furla%ní,

a#tà%ntu fa%ce, ka kànd a#r kàu-

ta' ci%neva li%nba Rwmà%nà cã'

li%mpede î#trà Rwmà%nïí ce%í ce

làkue%sku spre ma%rqinile Ù"n-

ga%rïeí, a#u a# Ru%şilwr, sau,

ka kànd a#r vre' ci%neva sà ȧfle

î#suşi%rã li%nbeí Slovã%nà î#

Dïale%ta Ka%rnïola%nà, sau î#

Dïale%ta Sà%rbilwr, ka%re sànt

w# kolã%şà de mu%lte desti%npte

li%nbí a#boţi%tà. A"ltmi%ntre şi _ȧlţí

[dre]ptată, care o au adunat învăţaţii italianilor, despre care mai înante ai cuvântat. Ma, lombardii şi furlanii acea datină nu o au. Aşe dară, tot fundamentul tău se răstoarnă.

alţi Italiani, mai vỉrtos poetele,

pentru scurtarea, de multe ori

lapỉdả vocala que din capetul cu-

vẻntului, precum si Romảnii quei

din Dacia lui Traianu, cum mai

sus am spusu. Qui aquésta nu

asparge fundamentu quel mai sus

pentru sfỉrsirea cuvėntelor in

vocale aşeǳat.

Nepotu. Intratau si in linba

Latinả que din Cảrţi cuvėnte de

ale popórelor Italiei quelor adu-

nate intrun Nation cu Romanii,

precum au intrat in linba Romanả,

quare dupỏ aquéa s’au ǳis Ita-

lianả?

Unchiu. Lucru cunoscut este

che au intrat mai vỉrtos dintru a

Sabinilor.

Nepotu. In vécurile aquele

bẻtrảne darẻ au intrat si din lin-

ba slovenéscả aquele multe cu-

vėnte slovenesci, in quare se lo-

vesc Latinii, Italianii, si Romả-

nii cu Slovenii?

Unchiu. Nu prėcepu, que

vrei sỉ dici.

Nepotu. Forte multe cuvėn-

te, séu chiare, séu cu puçinả

schimbare se aflả in linba Latinả

que Gramaticéscả, in linba Italia-

nả, si in linba Romảnả, quare

sunt si in linba Slovenéscả, séu _Sẻr-

ȧlţí ĩ"talïa%ní, maí vàrto%s poe%-

tele, pentru skurta%rã, de

mu%lte ẇrí la%pàdà voka%la cã

din ka%petul kuvà%ntuluí, pre

ku%m şí Rwmà%nïí ceí din Da%-

cïa luí Traïa%nu, kum maí sus

a#m spu%su. Ci' a#cã%sta nu a#-

spa%rqe fundame%ntul ce%l maí

sus pentru sfàrşi%rã kuvi%n-

telwr î# voka%le a#şeza%t.

Nepo%tu. Î"tra%tau şi'

î#li%nba Lati%nà cã din kà%rţí

kuvi%nte de a#le popo%aràlwr

ĩ"ta%lïeí ce%lwr a#duna%te î#tru%n

Naţïw%n ku Rwma%nïí, preku%m

a#u î#tra%t î# li%nba Rwma%nà,

ka%re dupà a#cã%æ sau zi%s ĩ"ta-

lïa%nà?

Ù̆nkò. Lu%kru kunosku%t

ĕ̇̇ste, kà a#u î#tra%t maí vàrto%s

di%ntru a# Sabi%nilwr.

Nepo%tu. Î" vã%kurile a#-

ce%le bàtrà%ne da%rà a#u î#tra%t

şi' din li%nba Slovenã%skà a#-

ce%le mu%lte kuvi%nte slovene%śí,

î# ka%re se love%sk Lati%nïí, ĩ"-

talïa%nïí, şi' Rwmà%nïí ku Slo-

ve%nïí?

Ù̆nkò. Nu price%pu, ce

vre%í sà zi%cí.

Nepo%tu. Fo%arte mu%lte

kuvi%nte, sau kïa%re, sau ku

puţi%nà skimba%re se ȧflà î#

li%nba Lati%nà cã' Gramaticã%-

skà, î# li%nba ĩ"talïa%nà, şi' î#

li%nba Rwmà%nà, ka%re sànt şi

î# li%nba Slovenã%skà, sau Sàr- _bã%skà

alţi italiani, mai vârtos poetele, pentru scurtarea de multe ori lapădă vocala cea din capetul cuvântului, precum şi românii cei din Dacia lui Traian, cum mai sus am spus. Ci aceasta nu asparge fundamentu[l]¹ cel mai sus pentru sfârşirea cuvintelor în vocale aşezat.

Nepotu. - Întrat-au şi în linba latină cea din cărţi cuvinte de ale popoarelor Italiei celor adunate într-un naţion cu romanii, precum au întrat în linba romană, care după aceaia s-au zis italiană?

Unchiu. - Lucru cunoscut este că au întrat mai vârtos dintru a sabinilor.

Nepotu. - În veacurile acele bătrâne, dară au întrat şi din linba slovenească acele multe cuvinte sloveneşti în care se lovesc latinii, italianii şi românii cu slovenii?

Unchiu. - Nu pricep ce vrei să zici.

Nepotu. - Foarte multe cuvinte sau chiare², sau cu puţină schimbare se află în linba latină cea gramaticească, în linba italiană şi în linba română, care sânt şi în linba slovenească sau _sâr-

Scris lat. fundamentu.
Formă analogică latinistă a cuvântului clare.

alţi Italiani, mai vỉrtos poetele,

pentru scurtarea, de multe ori

lapỉdả vocala que din capetul cu-

vẻntului, precum si Romảnii quei

din Dacia lui Traianu, cum mai

sus am spusu. Qui aquésta nu

asparge fundamentu quel mai sus

pentru sfỉrsirea cuvėntelor in

vocale aşeǳat.

Nepotu. Intratau si in linba

Latinả que din Cảrţi cuvėnte de

ale popórelor Italiei quelor adu-

nate intrun Nation cu Romanii,

precum au intrat in linba Romanả,

quare dupỏ aquéa s’au ǳis Ita-

lianả?

Unchiu. Lucru cunoscut este

che au intrat mai vỉrtos dintru a

Sabinilor.

Nepotu. In vécurile aquele

bẻtrảne darẻ au intrat si din lin-

ba slovenéscả aquele multe cu-

vėnte slovenesci, in quare se lo-

vesc Latinii, Italianii, si Romả-

nii cu Slovenii?

Unchiu. Nu prėcepu, que

vrei sỉ dici.

Nepotu. Forte multe cuvėn-

te, séu chiare, séu cu puçinả

schimbare se aflả in linba Latinả

que Gramaticéscả, in linba Italia-

nả, si in linba Romảnả, quare

sunt si in linba Slovenéscả, séu _Sẻr-

ȧlţí ĩ"talïa%ní, maí vàrto%s poe%-

tele, pentru skurta%rã, de

mu%lte ẇrí la%pàdà voka%la cã

din ka%petul kuvà%ntuluí, pre

ku%m şí Rwmà%nïí ceí din Da%-

cïa luí Traïa%nu, kum maí sus

a#m spu%su. Ci' a#cã%sta nu a#-

spa%rqe fundame%ntul ce%l maí

sus pentru sfàrşi%rã kuvi%n-

telwr î# voka%le a#şeza%t.

Nepo%tu. Î"tra%tau şi'

î#li%nba Lati%nà cã din kà%rţí

kuvi%nte de a#le popo%aràlwr

ĩ"ta%lïeí ce%lwr a#duna%te î#tru%n

Naţïw%n ku Rwma%nïí, preku%m

a#u î#tra%t î# li%nba Rwma%nà,

ka%re dupà a#cã%æ sau zi%s ĩ"ta-

lïa%nà?

Ù̆nkò. Lu%kru kunosku%t

ĕ̇̇ste, kà a#u î#tra%t maí vàrto%s

di%ntru a# Sabi%nilwr.

Nepo%tu. Î" vã%kurile a#-

ce%le bàtrà%ne da%rà a#u î#tra%t

şi' din li%nba Slovenã%skà a#-

ce%le mu%lte kuvi%nte slovene%śí,

î# ka%re se love%sk Lati%nïí, ĩ"-

talïa%nïí, şi' Rwmà%nïí ku Slo-

ve%nïí?

Ù̆nkò. Nu price%pu, ce

vre%í sà zi%cí.

Nepo%tu. Fo%arte mu%lte

kuvi%nte, sau kïa%re, sau ku

puţi%nà skimba%re se ȧflà î#

li%nba Lati%nà cã' Gramaticã%-

skà, î# li%nba ĩ"talïa%nà, şi' î#

li%nba Rwmà%nà, ka%re sànt şi

î# li%nba Slovenã%skà, sau Sàr- _bã%skà

Unchiu. - Lucru cunoscut este că au întrat mai vârtos dintru a sabinilor.

Nepotu. - În veacurile acele bătrâne, dară au întrat şi din linba slovenească acele multe cuvinte sloveneşti în care se lovesc latinii, italianii şi românii cu slovenii?

Unchiu. - Nu pricep ce vrei să zici.

Scris lat. fundamentu.
Formă analogică latinistă a cuvântului clare.

Sẻrbéscả. Aqueste Latinii, séu

Romanii, séu Italianii in ǳile le

quele prevechi ale Romanilor pó-

te le inprumutaró dela vicinii Sẻr-

bi seu Sloveni?

Unchiu. Nėque amù nu sciu

que voiesci cu vorba ta.

Nepotu. In anul’ trecut un

bảrbat din Croatia, anume Pau-

lu Solarici au tipảrit o carte Sẻr-

béscả in Buda, intru quare scrie

che Slovenii sunt o ghėntả pre-

vechiả intru aqueste pảrţi a lu-

mei, si ǳice, che aquele cuvėnte,

quare se aflả si la Sloveni, si in

linba Latinả, le au luatu Latinii

de la Sloveni.

Unchiu. Aquéstả vorbả este

una dintrả aquele, de quare si

cảnìỉ sỉ rỉdả. Che nėque Slove-

nii n’au fostu cunoscuti ómenilor

din pảrtile aqueste, nėque linba

lor auǳitả pỉnỏ la inceputul’ sutei

asese dela Cristos. In tėmpul’

aquelu vomirỏ mulţime nenumẻ-

ratả de preste munte le Carpatu,

quare desparte Ungaria de Polo-

nia, séu de ţéra Leséscả, si de

préste riul Albis, pỉnỏ unde se

intėnde Germania, séu ţéra Nem-

ţescả. Cum au potutu Latinii de

la ghėntả necunoscutả, si din vor-

bả neauǳitả sỉ prėméscả cuvėnte? _Ne-

bã%skà. A"ce%ste Lati%nïí, sau

Rwma%nïí, sau ĩ"talïa%nïí î# zi%-

lele ce%le preve%kí ȧle Rwma%ni-

lwr po%ate le î#prumuta%rà dela

veci%nïí Sà%rbí sau Slove%ní?

Ù̆nkò. Ni%cí a#mu' nu śĨ%u

ce voe%śí ku vo%rba ta.

Nepo%tu. Î" ȧnul treku%t

ù̇n bàrba%t din Kroa%ţïa a#nu%-

me Pa%ulu So%laricí a#u tipà-

ri%t w# ka%rte Sàrbã%skà î# Bu%da,

î#tru ka%re skrĨ%e kà Slove%nïí

sànt w# gi%ntà preve%kïe î#tru

a#ce%ste pà%rţí a# lu%meí, şi' zi%-

ce, kà a#ce%le kuvi%nte, ka%re se

ȧflà şi la Slove%ní, şi' î#

li%nba Lati%nà, lã%u lua%tu La-

ti%nïí dela Slove%ní.

Ù̆nkò. A"cã%stà vo%rbà ĕ̇-

ste ù̇na di%ntrà a#ce%le, de ka%-

re şi' kà%nïí sà rà%dà. Kà ni%ce

Slove%nïí nau fo%stu kunosku%ţí

ẇamenilwr din pà%rţile a#ce%-

ste, ni%ce li%nba lwr a#uzi%tà

pànà la î#cepu%tul su%teí a#-

şe%se de%la Hrïsto%s. Î" tà%mpul

a#ce%lu vomi%rà mulţi%me nenu-

màra%tà de pre%ste mu%ntele Ka%r-

patu, ka%re despa%rte Ù"nga%rïa de

Polo%nïa, sau de ţã%ra Leşã%skà,

și' de pre%ste RĨ%ul Ălbis, pà-

nà ù̇nde se î#ti%nde Qerma%nïa,

sau ţã%ra Nemţã%skà. Kum a#u

potu%tu Lati%nïí dela gi%ntà

nekunosku%tà, şi' din vo%rbà

neauzi%tà sà primã%skà ku-

vi%nte?

sârbească. Aceste latinii sau romanii sau italianii în zilele cele prevechi ale romanilor poate le împrumutară de la vicinii¹ sârbi sau sloveni?

Unchiu. - Nice² amu nu ştiu ce voieşti cu vorba ta.

Nepotu. - În anul trecut un bărbat din Croaţia, anume Paul Solarici³, au tipărit o carte sârbească în Buda întru care scrie că slovenii sânt o ghintă prevechiă întru aceste părţi a lumei şi zice că acele cuvinte care se află şi la sloveni şi în linba latină le-au luat latinii de la sloveni.

Unchiu. - Această vorbă este una dintră acele de care şi cânii să râdă. Că nice slovenii n-au fost cunoscuţi oamenilor din părţile aceste, nice linba lor auzită până la începutul sutei a şese de la Hristos. În timpul⁴ acel vomiră mulţime nenumărată de preste muntele Carpat, care desparte Ungaria de Polonia sau de Țara⁵ Leşească, şi de preste riul⁶ Albis, până unde se întinde Germania sau Țara⁷ Nemţească. Cum au potut latinii de la ghintă necunoscută şi din vorbă neauzită să primească cuvinte? _Ne⁸

Altă lecțiune: vecinii. Scris chir. veci%nïí.
Altă lecțiune: nici. Scris chir. Ni%cí.
Pavle Solarič (1779 - 1821). Dictionnaire mondial des littératures / Larousse; sous la direction de Pascal Mougin et Karen Haddat-Wotling, Larousse (Paris), 2002, consultat pe site-ul http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k12005026, în ianuarie 2013, în articolul consacrat Serbiei, îl menționează drept unul dintre învăţăceii care au continuat „opera didactică” a lui Dositej Obradovič (cunoscut sub pseudonimul Mezimac).
Altă lecțiune: tâmpul. Scris chir. tà%mpul; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
Altă lecțiune: țeara.
Altă lecțiune: râul.
Idem.
Recte: mă.

Sẻrbéscả. Aqueste Latinii, séu

Romanii, séu Italianii in ǳile le

quele prevechi ale Romanilor pó-

te le inprumutaró dela vicinii Sẻr-

bi seu Sloveni?

Unchiu. Nėque amù nu sciu

que voiesci cu vorba ta.

Nepotu. In anul’ trecut un

bảrbat din Croatia, anume Pau-

lu Solarici au tipảrit o carte Sẻr-

béscả in Buda, intru quare scrie

che Slovenii sunt o ghėntả pre-

vechiả intru aqueste pảrţi a lu-

mei, si ǳice, che aquele cuvėnte,

quare se aflả si la Sloveni, si in

linba Latinả, le au luatu Latinii

de la Sloveni.

Unchiu. Aquéstả vorbả este

una dintrả aquele, de quare si

cảnìỉ sỉ rỉdả. Che nėque Slove-

nii n’au fostu cunoscuti ómenilor

din pảrtile aqueste, nėque linba

lor auǳitả pỉnỏ la inceputul’ sutei

asese dela Cristos. In tėmpul’

aquelu vomirỏ mulţime nenumẻ-

ratả de preste munte le Carpatu,

quare desparte Ungaria de Polo-

nia, séu de ţéra Leséscả, si de

préste riul Albis, pỉnỏ unde se

intėnde Germania, séu ţéra Nem-

ţescả. Cum au potutu Latinii de

la ghėntả necunoscutả, si din vor-

bả neauǳitả sỉ prėméscả cuvėnte? _Ne-

bã%skà. A"ce%ste Lati%nïí, sau

Rwma%nïí, sau ĩ"talïa%nïí î# zi%-

lele ce%le preve%kí ȧle Rwma%ni-

lwr po%ate le î#prumuta%rà dela

veci%nïí Sà%rbí sau Slove%ní?

Ù̆nkò. Ni%cí a#mu' nu śĨ%u

ce voe%śí ku vo%rba ta.

Nepo%tu. Î" ȧnul treku%t

ù̇n bàrba%t din Kroa%ţïa a#nu%-

me Pa%ulu So%laricí a#u tipà-

ri%t w# ka%rte Sàrbã%skà î# Bu%da,

î#tru ka%re skrĨ%e kà Slove%nïí

sànt w# gi%ntà preve%kïe î#tru

a#ce%ste pà%rţí a# lu%meí, şi' zi%-

ce, kà a#ce%le kuvi%nte, ka%re se

ȧflà şi la Slove%ní, şi' î#

li%nba Lati%nà, lã%u lua%tu La-

ti%nïí dela Slove%ní.

Ù̆nkò. A"cã%stà vo%rbà ĕ̇-

ste ù̇na di%ntrà a#ce%le, de ka%-

re şi' kà%nïí sà rà%dà. Kà ni%ce

Slove%nïí nau fo%stu kunosku%ţí

ẇamenilwr din pà%rţile a#ce%-

ste, ni%ce li%nba lwr a#uzi%tà

pànà la î#cepu%tul su%teí a#-

şe%se de%la Hrïsto%s. Î" tà%mpul

a#ce%lu vomi%rà mulţi%me nenu-

màra%tà de pre%ste mu%ntele Ka%r-

patu, ka%re despa%rte Ù"nga%rïa de

Polo%nïa, sau de ţã%ra Leşã%skà,

și' de pre%ste RĨ%ul Ălbis, pà-

nà ù̇nde se î#ti%nde Qerma%nïa,

sau ţã%ra Nemţã%skà. Kum a#u

potu%tu Lati%nïí dela gi%ntà

nekunosku%tà, şi' din vo%rbà

neauzi%tà sà primã%skà ku-

vi%nte?

sârbească. Aceste latinii sau romanii sau italianii în zilele cele prevechi ale romanilor poate le împrumutară de la vicinii¹ sârbi sau sloveni?

Unchiu. - Nice² amu nu ştiu ce voieşti cu vorba ta.

Altă lecțiune: vecinii. Scris chir. veci%nïí.
Altă lecțiune: nici. Scris chir. Ni%cí.
Pavle Solarič (1779 - 1821). Dictionnaire mondial des littératures / Larousse; sous la direction de Pascal Mougin et Karen Haddat-Wotling, Larousse (Paris), 2002, consultat pe site-ul http://gallica.bnf.fr/ark:/12148/bpt6k12005026, în ianuarie 2013, în articolul consacrat Serbiei, îl menționează drept unul dintre învăţăceii care au continuat „opera didactică” a lui Dositej Obradovič (cunoscut sub pseudonimul Mezimac).
Altă lecțiune: tâmpul. Scris chir. tà%mpul; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
Altă lecțiune: țeara.
Altă lecțiune: râul.
Idem.
Recte: mă.

Nepotu. Me rogu de iertare;

che precum a lui Solarici ǳisả

ţie se vede deşẻnţiatả, asiè si ata

vorbả è gólả, cu nėque o dove-

dả proptitả.

Unchiu. Ascultả! Iornandes,

quare le au trảit intru aquel vé-

cu, quảndu unii Sloveni din pa-

tria lor que vechiả cu mulţime

cumplėtả s’au revẻrsat in parţile

aqueste; si au scris istoria de-

spre lucrurile Getice pre la mė-

ǳilocul’ sutei asese dela Cristos,

la cap. 5, asiè descriue patria que

vechiả, de unde au venit Slove-

nii nostrl, pre quarii vechii Scri-

ptori toţi iau chiảmatu Sclavini,

Sclavi: „ Mai inco lo in lontru

„ este Dacia, in formả de coronả

„ cu grei munţi intẻritả, la aquả-

„ ror lature què de stảnga, qua-

„ re se aplécả spre méǳiả nópte,

„ si dela inceputul’ riu lui Vistu-

„ la pre nemẻsurate depảrtảri vė-

„ ne, poporosul’ nation al Vini-

„ delor au seǳutu. Aquảror nu-

„ me macar che aquum prin de-

„ sclinite familii, si locuri se mu-

„ tả, totuş mai cu samả se nu-

„ mescu Sclavini, si Antes. Scla-

„ vinii dela cetatea nóuả, si Scla-

„ vino Rumunense, si dela lacul’,

„ quare se chiamả Musianu, pỉ- _{„ nỏ}

Nepo%tu. Mà ro%gu de ĕr-

ta%re; kà preku%m a# luí So%la-

ricí zi%sà ţĨ%e se ve%de deşàn-

ţa%tà, a#şã' şi' a#ta' vo%rbà ė

go%alà, ku ni%cí w# dovã%dà pro-

pti%tà.

Ù̆nkò. A"sku%ltà! ĩ"wr-

na%ndes, ka%rele a#u trài%t î#tru

a#ce%l vã%ku, kànd ù̇nïi' Slove%ní

din Pa%trïa lwr cã ve%kïe ku

mulţi%me kumpli%tà sau ràvàr-

sa%t î# pà%%rţile a#ce%ste; şi' a#u

skri%s ĩ"sto%rïa de%spre lu%krurile

Qe%tice pre la mijlo%kul su%teí

a#şe%se dela Hrïsto%s, la kap. 5.

a#şã' deskrĨ%e pa%trïa cã ve%kïe, de

ù̇nde a#u veni%t Slove%nïí no%-

stri, pre ka%rïí ve%kïí Skri-

pto%rí to%ţí ê̇u kïema%tu Skla-

vi%ni, Skla%vi: „ Maí î#ko-

„ lw' î# lo%ntru ĕ̇ste Da%cïa, î#

„ fo%rmà de koro%nà ku gre%í

„ mu%nţí î#tàri%tà, la a#kà%ror

„ la%ture cã' de stà%nga, ka%re

„ se a#plã%kà spre mã%zà no%a-

„ pte, şi' dela î#cepu%tul rĨ%u-

„ luí Vi%stula pre nemàsura%te

„ depàrtà%rí vi%ne, poporo%sul

„ naţïw%n a#l Vini%delwr a#u şe-

„ zu%tu. A"kà%ror nu%me màka%r

„ kà a#ku%m prin desklini%te

„ fami%lïí, şi' lo%kurí se mu%-

„ tà, to%tuş maí ku sa%mà

„ se nume%sku Sklavi%ni,

„ şi' Ăntes. Sklavi%nïí de%la

„ ceta%tã no%aw, şi' Skla-

„ vi%no Rumune%nse, şi' de%la _{_la%-}

Nepotu. - Mă rog de iertare, că, precum a lui Solarici zisă ţie se vede deşănţată, aşe şi a ta vorbă e goală, cu nice¹ o doveadă proptită.

Unchiu. - Ascultă! Iornandes, carele au trăit întru acel veac când unii sloveni din patria lor cea vechiă cu mulţime cumplită s-au răvărsat în părţile aceste şi au scris Istoria despre lucrurile getice pre la mijlocul sutei a şese de la Hristos, la cap. 5, aşe descrie patria cea vechiă de unde au venit slovenii nostri pre carii vechii scriptori toţi i-au chiămat² sclavini, sclavi: „Mai încolo, în lontru, este Dacia în formă de coronă, cu grei munţi întărită la a căror lature cea de stânga, care se apleacă spre meazănoapte³, şi de la începutul riului⁴ Vistula pre nemăsurate depărtări vine poporosul naţion al vinidelor au şezut. A căror nume, macar⁵ că acum prin desclinite familii şi locuri se mută, totuş, mai cu samă se numesc sclavini şi antes. Sclavinii de la cetatea noaă şi sclavino-rumunense şi de la⁶ lacul care se chiamă Musian pâ- _nă

Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecțiune: chiemat. Scris chir. kïema%tu.
Altă lecțiune: miazănoapte.
Altă lecțiune: râului.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 87.

Nepotu. Me rogu de iertare;

che precum a lui Solarici ǳisả

ţie se vede deşẻnţiatả, asiè si ata

vorbả è gólả, cu nėque o dove-

dả proptitả.

Unchiu. Ascultả! Iornandes,

quare le au trảit intru aquel vé-

cu, quảndu unii Sloveni din pa-

tria lor que vechiả cu mulţime

cumplėtả s’au revẻrsat in parţile

aqueste; si au scris istoria de-

spre lucrurile Getice pre la mė-

ǳilocul’ sutei asese dela Cristos,

la cap. 5, asiè descriue patria que

vechiả, de unde au venit Slove-

nii nostrl, pre quarii vechii Scri-

ptori toţi iau chiảmatu Sclavini,

Sclavi: „ Mai inco lo in lontru

„ este Dacia, in formả de coronả

„ cu grei munţi intẻritả, la aquả-

„ ror lature què de stảnga, qua-

„ re se aplécả spre méǳiả nópte,

„ si dela inceputul’ riu lui Vistu-

„ la pre nemẻsurate depảrtảri vė-

„ ne, poporosul’ nation al Vini-

„ delor au seǳutu. Aquảror nu-

„ me macar che aquum prin de-

„ sclinite familii, si locuri se mu-

„ tả, totuş mai cu samả se nu-

„ mescu Sclavini, si Antes. Scla-

„ vinii dela cetatea nóuả, si Scla-

„ vino Rumunense, si dela lacul’,

„ quare se chiamả Musianu, pỉ- _{„ nỏ}

Nepo%tu. Mà ro%gu de ĕr-

ta%re; kà preku%m a# luí So%la-

ricí zi%sà ţĨ%e se ve%de deşàn-

ţa%tà, a#şã' şi' a#ta' vo%rbà ė

go%alà, ku ni%cí w# dovã%dà pro-

pti%tà.

Ù̆nkò. A"sku%ltà! ĩ"wr-

na%ndes, ka%rele a#u trài%t î#tru

a#ce%l vã%ku, kànd ù̇nïi' Slove%ní

din Pa%trïa lwr cã ve%kïe ku

mulţi%me kumpli%tà sau ràvàr-

sa%t î# pà%%rţile a#ce%ste; şi' a#u

skri%s ĩ"sto%rïa de%spre lu%krurile

Qe%tice pre la mijlo%kul su%teí

a#şe%se dela Hrïsto%s, la kap. 5.

a#şã' deskrĨ%e pa%trïa cã ve%kïe, de

ù̇nde a#u veni%t Slove%nïí no%-

stri, pre ka%rïí ve%kïí Skri-

pto%rí to%ţí ê̇u kïema%tu Skla-

vi%ni, Skla%vi: „ Maí î#ko-

„ lw' î# lo%ntru ĕ̇ste Da%cïa, î#

„ fo%rmà de koro%nà ku gre%í

„ mu%nţí î#tàri%tà, la a#kà%ror

„ la%ture cã' de stà%nga, ka%re

„ se a#plã%kà spre mã%zà no%a-

„ pte, şi' dela î#cepu%tul rĨ%u-

„ luí Vi%stula pre nemàsura%te

„ depàrtà%rí vi%ne, poporo%sul

„ naţïw%n a#l Vini%delwr a#u şe-

„ zu%tu. A"kà%ror nu%me màka%r

„ kà a#ku%m prin desklini%te

„ fami%lïí, şi' lo%kurí se mu%-

„ tà, to%tuş maí ku sa%mà

„ se nume%sku Sklavi%ni,

„ şi' Ăntes. Sklavi%nïí de%la

„ ceta%tã no%aw, şi' Skla-

„ vi%no Rumune%nse, şi' de%la _{_la%-}

Nepotu. - Mă rog de iertare, că, precum a lui Solarici zisă ţie se vede deşănţată, aşe şi a ta vorbă e goală, cu nice¹ o doveadă proptită.

Altă lecțiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecțiune: chiemat. Scris chir. kïema%tu.
Altă lecțiune: miazănoapte.
Altă lecțiune: râului.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 87.

„ nỏ la Danastru, si spre méǳiả

„ nopte pỉnỏ la Viscla (Vistula)

„ lỏcuescu. Aquesti in loc de ce-

„ tảţi au bảlţile, si pảdurile. Érỏ

„ Antes, quarii sunt quei mai ta-

„ ri intrả dẻnsii, quarii se plécả

„ spre marea négrả, dela Dana-

„ stru se intėndu pỉnỏ la Dana-

„ pru, quare riuri mult sunt de-

„ pảrtate intrả sine.“ *) Aque-

ste locuri de Jornandes arẻtate,

cum bėne veǳi, sunt din colo de

munte le Carpatu lui, si de riul’

Germaniei Albis. Acolo au lỏcuit

Sẻrbii, si toţi quei de viţe Slové-

nả séu Sclavả inante de a esire

in pảrţile aqueste; unde si aquum

sunt nenumeratả multime de Slo-

veni sub nume de Rusi, séu Mu-

scali, si Poloni séu Lesi.

Si auǳimu aquum pe Strabo,

quare le au viuảţuit in ǳile le lui _Augu-

„ la%kul, ka%re se kïa%mà Musïa%-

„ nu pànà la Dana%stru, şi'

„ spre mã%zà no%apte pànà, la

„ Vi%skla (Vi%stula) làkue%sku.

„ A"ce%şti î# lok de cetà%ţí a#u

„ bà%lţile, şi' pàdu%rile. Ê̆rà

„ A"ntes, ka%rïí sànt ceí maí

„ ta%rí î#trà dà%nşïí, ka%rïí se

„ plã%kà spre ma%rã nã%grà, de%-

„ la Dana%stru se î#ti%ndu pà-

„ nà la Dana%pru, ka%re rĨ%urí

„ mu%lt sànt depàrta%te î#trà

„ si%ne.“ A"ce%ste lo%kurí de ĩ"wr-

na%ndes a#ràta%te, kum bi%ne

ve%zí, sànt din kolw' de mun-

tele Ka%rpatuluí, şi' de rĨ%ul

Qerma%nïeí Ălbis. A"kolw' a#u

làkui%t Sà%rbïí, şi' to%ţí ce%í

de vi%ţà Slovã%nà sau Skla%và

î#a%nte de a# ĕ#şi%re î#pà%rţile

a#ce%ste; ù̇nde şi' a#ku%m sànt

nenumàra%tà mulţi%me de Slo-

ve%ní sub nu%me de Ru%şí sau

Muska%lí, şi' Polo%ní sau Le%şí.

Sà a#uzi%mu a#ku%m pe Stra%-

bo, ka%rele a#u vïeţui%t î# zi%le- _le

*) Introrsus illi Dacia est, ad coronae speciem arduis alpibus

emunita, juxta quorum sinistrum latus, quod in aquilo-

nem vergit, et ab ortu Vistulae fluminis per immensa spa-

tia venit. Vvinidarum natio populosa consedit. Quorum no-

mina licet nunc per varias familias, et loca mutentur,

principaliter tamen Sclavini, et Antes nominantur. Scla-

vini a civitate nova, et Sclavino Rumunense, et lacu qui

appellatur Musianus, usque ad Danastrum, et in Boream

Viscla tenus commorantur. Hi paludes, sylvasque pro ci-

vitatibus habent. Antes vero, qui sunt eorum fortissimi,

qui ad Ponticum mare curvantur, a Danastro extendun-

tur usque ad Danaprum quae flumina multis ma nsionibus

abinvicem absunt.

nă la Danastru şi spre meazănoapte¹ până la Viscla (Vistula) lăcuiesc. Aceşti, în loc de cetăţi, au bălţile şi pădurile. Iară antes, carii sânt cei mai tari întră dânşii, carii se pleacă spre Marea Neagră, de la Danastru se întind până la Danapru [sic!]², care riuri³ mult sânt depărtate întră sine.“ *⁴)

Aceste locuri de Iornandes arătate, cum bine vezi, sânt dincolo de muntele Carpatului şi de riul⁵ Germaniei, Albis. Acolo au lăcuit sârbii şi toţi cei de viţe sloveană sau sclavă înante de a ieşire în părţile aceste. Unde şi acum sânt nenumărată mulţime de sloveni sub nume de ruşi sau muscali şi poloni sau leşi.

Să auzim acum pe Strabo, carele au viăţuit⁶ în zilele lui _Augu-

*) Introrsus illi Dacia est, ad coronae speciem arduis alpibus emunita, iuxta quorum sinistrum latus, quod in Aquilonem vergit, et ab ortu Vistulae fluminis per immensa spatia venit. Vvinidarum natio populosa consedit. Quorum nomina licet nunc per varias familias, et loca mutentur, principaliter tamen Sclavini, et Antes nominantur. Sclavini à Civitate nova, et Sclavino Rumun[n]ense, et lacu qui appellatur Musianus, usque ad Danastrum, et in Boream Viscla tenus commorantur. Hi paludes, sylvasque pro civitatibus habent. Antes verò, qui sunt eorum fortissimi, qui ad Ponticum mare curvantur, à Danastro extenduntur usque ad Danaprum⁷ quae flumina multis mansionibus abinvicem absunt.

Altă lecțiune: miazănoapte.
Vezi, mai jos, nota 3.
Altă lecțiune: râuri.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Iornandes Episcopus Rauennas, De Getarum sive Gothorum Origine, et rebus gestis, cap. V, p. 16, în vol. Iornandes, Gothicarum et Langobardicarum rerum Scriptores aliquot veteres, Lugduni Batavorum, Apud Ioannem Maire, 1618.
Altă lecțiune: râul.
Altă lecțiune: viețuit. Scris chir. vïeţui%t.
Recte: Danubium.

„ nỏ la Danastru, si spre méǳiả

„ nopte pỉnỏ la Viscla (Vistula)

„ lỏcuescu. Aquesti in loc de ce-

„ tảţi au bảlţile, si pảdurile. Érỏ

„ Antes, quarii sunt quei mai ta-

„ ri intrả dẻnsii, quarii se plécả

„ spre marea négrả, dela Dana-

„ stru se intėndu pỉnỏ la Dana-

„ pru, quare riuri mult sunt de-

„ pảrtate intrả sine.“ *) Aque-

ste locuri de Jornandes arẻtate,

cum bėne veǳi, sunt din colo de

munte le Carpatu lui, si de riul’

Germaniei Albis. Acolo au lỏcuit

Sẻrbii, si toţi quei de viţe Slové-

nả séu Sclavả inante de a esire

in pảrţile aqueste; unde si aquum

sunt nenumeratả multime de Slo-

veni sub nume de Rusi, séu Mu-

scali, si Poloni séu Lesi.

Si auǳimu aquum pe Strabo,

quare le au viuảţuit in ǳile le lui _Augu-

„ la%kul, ka%re se kïa%mà Musïa%-

„ nu pànà la Dana%stru, şi'

„ spre mã%zà no%apte pànà, la

„ Vi%skla (Vi%stula) làkue%sku.

„ A"ce%şti î# lok de cetà%ţí a#u

„ bà%lţile, şi' pàdu%rile. Ê̆rà

„ A"ntes, ka%rïí sànt ceí maí

„ ta%rí î#trà dà%nşïí, ka%rïí se

„ plã%kà spre ma%rã nã%grà, de%-

„ la Dana%stru se î#ti%ndu pà-

„ nà la Dana%pru, ka%re rĨ%urí

„ mu%lt sànt depàrta%te î#trà

„ si%ne.“ A"ce%ste lo%kurí de ĩ"wr-

na%ndes a#ràta%te, kum bi%ne

ve%zí, sànt din kolw' de mun-

tele Ka%rpatuluí, şi' de rĨ%ul

Qerma%nïeí Ălbis. A"kolw' a#u

làkui%t Sà%rbïí, şi' to%ţí ce%í

de vi%ţà Slovã%nà sau Skla%và

î#a%nte de a# ĕ#şi%re î#pà%rţile

a#ce%ste; ù̇nde şi' a#ku%m sànt

nenumàra%tà mulţi%me de Slo-

ve%ní sub nu%me de Ru%şí sau

Muska%lí, şi' Polo%ní sau Le%şí.

Sà a#uzi%mu a#ku%m pe Stra%-

bo, ka%rele a#u vïeţui%t î# zi%le- _le

*) Introrsus illi Dacia est, ad coronae speciem arduis alpibus

emunita, juxta quorum sinistrum latus, quod in aquilo-

nem vergit, et ab ortu Vistulae fluminis per immensa spa-

tia venit. Vvinidarum natio populosa consedit. Quorum no-

mina licet nunc per varias familias, et loca mutentur,

principaliter tamen Sclavini, et Antes nominantur. Scla-

vini a civitate nova, et Sclavino Rumunense, et lacu qui

appellatur Musianus, usque ad Danastrum, et in Boream

Viscla tenus commorantur. Hi paludes, sylvasque pro ci-

vitatibus habent. Antes vero, qui sunt eorum fortissimi,

qui ad Ponticum mare curvantur, a Danastro extendun-

tur usque ad Danaprum quae flumina multis ma nsionibus

abinvicem absunt.

Să auzim acum pe Strabo, carele au viăţuit⁶ în zilele lui _Augu-

Altă lecțiune: miazănoapte.
Vezi, mai jos, nota 3.
Altă lecțiune: râuri.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Iornandes Episcopus Rauennas, De Getarum sive Gothorum Origine, et rebus gestis, cap. V, p. 16, în vol. Iornandes, Gothicarum et Langobardicarum rerum Scriptores aliquot veteres, Lugduni Batavorum, Apud Ioannem Maire, 1618.
Altă lecțiune: râul.
Altă lecțiune: viețuit. Scris chir. vïeţui%t.
Recte: Danubium.

Augustu, si alui Tiberiu Impẻra-

tilor Romani, si in Geografia sa

la Cartea 7. cap. 2. § 4. aqueste

ne lảsỏ scrise: „ Érỏ quare sunt

„ din colo de Albis spre Ochea-

„ nu, nóuỉ cu totu ne sunt necu-

„ noscute. Che nėque din quei

„ mai din ante nu scimu óre qua-

„ re sỉ fì mersu cu corabia pre

„ lỏngẻ ţermuru aquestu spre re-

„ sẻrit pỉnỏ la gura marei Ca-

„ spiả: nėque la locurile quele

„ din colo de Albis Romanii nu

„ s’au dusu: qui nėque pre uscat

„ n’au ảmblat quineva pe locurile

„ aquele. — — Si que este din

„ colo de Germani, si din colo

„ de vicinii lor, ori sunt aquea

„ Bastarne, precum quei mai

„ mulţi socotesc, ori alţii mėǳlo-

„ citi, ori Jasiges, ori Rosolani,

„ ori altii, quarii au lỏcaşurile

„ lor in carả, nu è cu lesnire a

„ ǳice.“

Dintru aqueste chiar se ve-

de, che Slovenii pỉnỏ in ǳile le _lui

le luí A"ugu%stu, şi' a#luí Ti-

be%rïu î#pàra%ţilwr Rwma%ní; şi

î# GeografĨ%a sa la Ka%rtã 7.

kap. 2. §. 4. a#ce%ste ne làsà'

skri%se: „Ê̆rà ka%re sànt din

„ kolw' de Ălbis spre w#kea%-

„ nu, no%aw ku to%tu ne sànt

„ nekunosku%te. Kà ni%ce din

„ ceí maí dina%nte nu śi%mu

„ ẇare ka%re sà fi' me%rsu ku

„ kora%bïa pre là%ngà ţe%rmuru

„ a#ce%stu spre ràsàri%t pànà la

„ gu%ra màreí Ka%spïe: ni%ce la

„ lo%kurile ce%le din kolw' de

„ Ălbis Rwma%nïí nu sau du%-

„ su: ci ni%ce pre ù#ska%t nau

„ î#blat ci%neva pe lo%kurile a#-

„ ce%ste — — şi' ce ĕ̇ste din

„ kolw' de Germa%ní, şi' din

„ kolw' de vici%nïí lwr, ẇrí

„ sànt a#ce%æ Basta%rne, preku%m

„ ceí maí mu%lţí sokote%sk,

„ ẇrí ȧlţïí mijloci%ţí, ẇrí

„ Ê̆ziges, ẇrí Rosola%nïí, ẇrí

„ ȧlţïí, ka%rïí a#u làka%şurile

„ lwr î# ka%rà, nu ĕ# ku lesni%-

„ re a# zi%ce.“

Di%ntru a#ce%ste kïa%r se ve%-

de, kà Slove%nïí pànà î# zi%- _lele

*) Quae autem trans Albim ad Oceanum sunt, nobis pror-

sus sunt incognita. Nam neque priorum quenquam com-

pertum habemus istud litus praeternavigasse versus Orien-

tem usque ad Caspii maris fauces: neque ultra Albim sita

Romani adiverunt: sed ne terestri quidem itinere quisquam

illa perlustravit. — — — Quid autem sit ultra Germanos,

et alios iis confines, sive ii sunt Bastarnae, ut plerique

putant, sive alii interjecti, sive Jazyges, sive Roxolani, si-

ve alii in curribus domicilia habentes, non est facile dic-

tu.

August şi a lui Tiberiu, Împăraţilor romani. Şi în Geografia¹ sa, la cartea 7, cap. 2, §. 4, aceste ne lăsă scrise: „Iară care sânt dincolo de Albis spre Ochean noaă cu totu ne sânt necunoscute. Că nice din cei mai dinante nu ştim oarecare să fi mers cu corabia pre lângă ţermuru acest spre răsărit până la gura Marei² Caspiă³. Nice la locurile cele dincolo de Albis, romanii nu s-au dus. Ci nice pre uscat n-au îmblat cineva pe locurile acele⁴. [...] Și ce este dincolo de germani⁵ şi dincolo de vicinii lor ori sânt aceia bastarne, precum cei mai mulţi socotesc, ori alţii mijlociţi, ori iazighes, ori rosolanii, ori alţii carii au lăcaşurile lor în cară, nu e cu lesnire a zice.“ *⁶)

Dintru aceste chiar⁷ se vede că slovenii până în zilele _lui

*) Quae autem trans Albim ad Oceanum sunt, nobis prorsus sunt incognita⁸. Nam neque priorum quenquam compertum habemus istud litus praeternavigasse versus Orientem usque ad Caspii maris fauces: neque ultra Albim sita Romani adiverunt: sed ne ter[r]estri quidem itinere quisquam illa perlustravit. [...] Quid autem sit ultra Germanos, et alios iis confines, sive ii sunt Bastarnae, ut plerique putant, sive alii interiecti, sive Iazyges, sive Roxolani, sive alii in curribus domicilia habentes, non est facile dictu.

Altă lecțiune: Gheografia. Scris chir. GeografĨ%a.
Altă lecțiune: Mărei. Scris chir. màreí.
Altă lecțiune: Caspie. Scris chir. Ka%spïe.
În textul redactat în grafie chirilică, este notată forma a#ce%ste (aceste).
Altă lecțiune: ghermani. Scris chir. Germa%ní.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Strabonis, Rerum Geographicarum Libri Septemdecim, Cum. Caes. Maiest. Grat. et Priuil. Basileae, ex officina, MDLXVIII, cap. „Dira uaticinan di ratio”, p. 334.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Recte: ingnota.

Augustu, si alui Tiberiu Impẻra-

tilor Romani, si in Geografia sa

la Cartea 7. cap. 2. § 4. aqueste

ne lảsỏ scrise: „ Érỏ quare sunt

„ din colo de Albis spre Ochea-

„ nu, nóuỉ cu totu ne sunt necu-

„ noscute. Che nėque din quei

„ mai din ante nu scimu óre qua-

„ re sỉ fì mersu cu corabia pre

„ lỏngẻ ţermuru aquestu spre re-

„ sẻrit pỉnỏ la gura marei Ca-

„ spiả: nėque la locurile quele

„ din colo de Albis Romanii nu

„ s’au dusu: qui nėque pre uscat

„ n’au ảmblat quineva pe locurile

„ aquele. — — Si que este din

„ colo de Germani, si din colo

„ de vicinii lor, ori sunt aquea

„ Bastarne, precum quei mai

„ mulţi socotesc, ori alţii mėǳlo-

„ citi, ori Jasiges, ori Rosolani,

„ ori altii, quarii au lỏcaşurile

„ lor in carả, nu è cu lesnire a

„ ǳice.“

Dintru aqueste chiar se ve-

de, che Slovenii pỉnỏ in ǳile le _lui

le luí A"ugu%stu, şi' a#luí Ti-

be%rïu î#pàra%ţilwr Rwma%ní; şi

î# GeografĨ%a sa la Ka%rtã 7.

kap. 2. §. 4. a#ce%ste ne làsà'

skri%se: „Ê̆rà ka%re sànt din

„ kolw' de Ălbis spre w#kea%-

„ nu, no%aw ku to%tu ne sànt

„ nekunosku%te. Kà ni%ce din

„ ceí maí dina%nte nu śi%mu

„ ẇare ka%re sà fi' me%rsu ku

„ kora%bïa pre là%ngà ţe%rmuru

„ a#ce%stu spre ràsàri%t pànà la

„ gu%ra màreí Ka%spïe: ni%ce la

„ lo%kurile ce%le din kolw' de

„ Ălbis Rwma%nïí nu sau du%-

„ su: ci ni%ce pre ù#ska%t nau

„ î#blat ci%neva pe lo%kurile a#-

„ ce%ste — — şi' ce ĕ̇ste din

„ kolw' de Germa%ní, şi' din

„ kolw' de vici%nïí lwr, ẇrí

„ sànt a#ce%æ Basta%rne, preku%m

„ ceí maí mu%lţí sokote%sk,

„ ẇrí ȧlţïí mijloci%ţí, ẇrí

„ Ê̆ziges, ẇrí Rosola%nïí, ẇrí

„ ȧlţïí, ka%rïí a#u làka%şurile

„ lwr î# ka%rà, nu ĕ# ku lesni%-

„ re a# zi%ce.“

Di%ntru a#ce%ste kïa%r se ve%-

de, kà Slove%nïí pànà î# zi%- _lele

*) Quae autem trans Albim ad Oceanum sunt, nobis pror-

sus sunt incognita. Nam neque priorum quenquam com-

pertum habemus istud litus praeternavigasse versus Orien-

tem usque ad Caspii maris fauces: neque ultra Albim sita

Romani adiverunt: sed ne terestri quidem itinere quisquam

illa perlustravit. — — — Quid autem sit ultra Germanos,

et alios iis confines, sive ii sunt Bastarnae, ut plerique

putant, sive alii interjecti, sive Jazyges, sive Roxolani, si-

ve alii in curribus domicilia habentes, non est facile dic-

tu.

Dintru aceste chiar⁷ se vede că slovenii până în zilele _lui

Altă lecțiune: Gheografia. Scris chir. GeografĨ%a.
Altă lecțiune: Mărei. Scris chir. màreí.
Altă lecțiune: Caspie. Scris chir. Ka%spïe.
În textul redactat în grafie chirilică, este notată forma a#ce%ste (aceste).
Altă lecțiune: ghermani. Scris chir. Germa%ní.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Strabonis, Rerum Geographicarum Libri Septemdecim, Cum. Caes. Maiest. Grat. et Priuil. Basileae, ex officina, MDLXVIII, cap. „Dira uaticinan di ratio”, p. 334.
Formă analogică latinistă a cuvântului clar.
Recte: ingnota.

lui Strabo cu totu au fost necu-

noscuti Romanilor, si linba lor

neauǳitả la Romani seu Italiani,

qua quéa que numai din colo de

Germani, unde nėque cum nu

sciea Romanii que ghėnte lỏcue-

scu, se intribuėntiaua. Mėnciunả

darẻ nesuferitả din ameţéla capu-

lui pornitả este a ǳice, che La-

tinii au luat unele cuvėnte de

la Sloveni. Quảnd s’au ivit Slo-

venii de preste muntele Carpatu

in quoque, si iau auǳit ómenii

nostri vorbėndu, se infioraua de

ne mai auǳita, strảėna, si urỉta

linbả. Pentru aquéa Procopiu,

quare le intrun tėmpu au scris

cu Jornandes, descriėnd in Car-

tea 3. de resboiul’ Goticu, cap.

14. pe Sclavini si pe Antes din

fir in pỉr, ingreţiảsảnduse de vor-

ba lor, o numesce prè varvarả.

Aqueste sunt cuvėntele lui: „A-

„ queste popórả, Sclavinii, ǳic,

„ si Antes, nu sunt unui bảrbat

„ supusỉ. – – – – – Una este

„ la amảndoả linba forte varva-

rả.“ **)

Nepotu. Asiè darẻ cuvėntele

aquele, quare Slovenii le au in _lin-

lele luí Stra%bw ku to%tu a#u

fo%stu nekunosku%ţí Rwma%ni-

lwr, şi' li%nba lwr neau%zi%tà

la Rwma%ní sau ĩ"talïa%ní, ka

cã%æ ce nu%maí din kolw' de

Germa%ní, ù̇nde ni%ce kum nu

śïæ' Rwma%nïí ce gi%nte làkue%-

sku, se î#tribuinţa'. Mincu%-

nà da%rà nesuferi%tà din a#mà-

qã%la ka%pului% porni%tà ĕ̇ste a#-

zi%ce, kà Lati%nïí a#u lua%t

ù̇nele kuvi%nte dela Slove%ní.

Kànd sau i#vi%t Slove%nïí de

pre%ste mu%ntele Ka%rpatu î#ko%ace,

şi' ê#u a#uzi%t ẇamenïí no%stri

vorbi%ndu, se î#fïwra' de ne

maí a#uzi%ta, strài%na, şi'

ù#rà%ta li%nbà. Pentru a#cã%æ

Proko%pïu, ka%rele î#tru%n tà%m-

pu a#u skris ku ĩ"wrna%ndes, de-

skrïi%nd î# Ka%rtã 3. de ràsbo%òl

Go%tiku kap. 14. pe Sklavi%ní,

şi' pe Ăntes din fir î# pàr,

î#greţoşi%nduse de vo%rba lwr,

w# nume%śe pre' varva%rà. A"ce%ste

sànt kuvi%ntele luí: „A"ce%ste

„ popo%arà, Sklavi%nïí, zik,

„ şi' Ăntes, nu sànt ùnuí

„ bàrba%t supu%şí. — — — —

„ — Ù̆na ĕ̇ste la a#màndo%aw

„ li%nba fo%arte varva%rà.“

Nepo%tu. A"şã' da%rà ku-

vi%ntele a#ce%le, ka%re Slove%nïí _le

*) Hi populi, Sclaveni, inquam, et Antes non uni parent vi-

ro. – – – Una est utrisque lingua admodum barbara.

lui Strabo cu totu au fost necunoscuţi romanilor şi linba lor neauzită la romani sau italiani, ca ceaia ce numai dincolo de germani¹, unde nicecum nu ştiia romanii ce ghinte lăcuiesc, se întribuinţa. Minciună, dară, nesuferită din amețeala² capului pornită este a zice că latinii au luat unele cuvinte de la sloveni. Când s-au ivit slovenii de preste muntele Carpat încoace şi i-au auzit oamenii nostri vorbind, se înfiora³ de nemaiauzita, străina şi urâta linbă. Pentru aceaia, Procopiu, carele într-un timp⁴ au scris cu Iornandes, descriind în cartea 3, De răsboiul gotic, cap. 14, pe sclavini şi pe antes din fir în păr, îngreţăşându-se⁵ de vorba lor, o numeşte pre varvară. Aceste sânt cuvintele lui: „Aceste popoară, sclavinii, zic, şi antes, nu sânt unui bărbat supuşi. [...] Una este la amândoaă⁶ linba foarte varvară.“ *⁷)

Nepotu. - Aşe dară, cuvintele acele, care slovenii le au în _lin-

*) [Et vero] hi populi, Sclaveni inquam et Antae, non uni parent viro; [...] Una est utrisque lingua admodum barbara, [nec forma corporis inter se differunt].

Altă lecțiune: ghermani. Scris chir. Germa%ní.
Altă lecțiune: amățeala. Scris chir. a#màqã%la.
Altă lecțiune: înfioraa. Scris lat. infioraua.
Altă lecțiune: tâmpul. Scris chir. tà%mpul; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
Altă lecțiune: îngrețoșindu-se. Scris chir. î#greţoşi%nduse.
Altă lecțiune: amândoao. Scris chir. a#màndo%aw.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editio emendatior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii C. F., Pars II, volumen II, Procopius: Procopii Caesariensis, Historiarum Tetradis II. Liber I, „De Bello Gotthico”, Bonnae, Impensis ed. Weberi, MDCCCXXXIII, p. 334-335.

lui Strabo cu totu au fost necu-

noscuti Romanilor, si linba lor

neauǳitả la Romani seu Italiani,

qua quéa que numai din colo de

Germani, unde nėque cum nu

sciea Romanii que ghėnte lỏcue-

scu, se intribuėntiaua. Mėnciunả

darẻ nesuferitả din ameţéla capu-

lui pornitả este a ǳice, che La-

tinii au luat unele cuvėnte de

la Sloveni. Quảnd s’au ivit Slo-

venii de preste muntele Carpatu

in quoque, si iau auǳit ómenii

nostri vorbėndu, se infioraua de

ne mai auǳita, strảėna, si urỉta

linbả. Pentru aquéa Procopiu,

quare le intrun tėmpu au scris

cu Jornandes, descriėnd in Car-

tea 3. de resboiul’ Goticu, cap.

14. pe Sclavini si pe Antes din

fir in pỉr, ingreţiảsảnduse de vor-

ba lor, o numesce prè varvarả.

Aqueste sunt cuvėntele lui: „A-

„ queste popórả, Sclavinii, ǳic,

„ si Antes, nu sunt unui bảrbat

„ supusỉ. – – – – – Una este

„ la amảndoả linba forte varva-

rả.“ **)

Nepotu. Asiè darẻ cuvėntele

aquele, quare Slovenii le au in _lin-

lele luí Stra%bw ku to%tu a#u

fo%stu nekunosku%ţí Rwma%ni-

lwr, şi' li%nba lwr neau%zi%tà

la Rwma%ní sau ĩ"talïa%ní, ka

cã%æ ce nu%maí din kolw' de

Germa%ní, ù̇nde ni%ce kum nu

śïæ' Rwma%nïí ce gi%nte làkue%-

sku, se î#tribuinţa'. Mincu%-

nà da%rà nesuferi%tà din a#mà-

qã%la ka%pului% porni%tà ĕ̇ste a#-

zi%ce, kà Lati%nïí a#u lua%t

ù̇nele kuvi%nte dela Slove%ní.

Kànd sau i#vi%t Slove%nïí de

pre%ste mu%ntele Ka%rpatu î#ko%ace,

şi' ê#u a#uzi%t ẇamenïí no%stri

vorbi%ndu, se î#fïwra' de ne

maí a#uzi%ta, strài%na, şi'

ù#rà%ta li%nbà. Pentru a#cã%æ

Proko%pïu, ka%rele î#tru%n tà%m-

pu a#u skris ku ĩ"wrna%ndes, de-

skrïi%nd î# Ka%rtã 3. de ràsbo%òl

Go%tiku kap. 14. pe Sklavi%ní,

şi' pe Ăntes din fir î# pàr,

î#greţoşi%nduse de vo%rba lwr,

w# nume%śe pre' varva%rà. A"ce%ste

sànt kuvi%ntele luí: „A"ce%ste

„ popo%arà, Sklavi%nïí, zik,

„ şi' Ăntes, nu sànt ùnuí

„ bàrba%t supu%şí. — — — —

„ — Ù̆na ĕ̇ste la a#màndo%aw

„ li%nba fo%arte varva%rà.“

Nepo%tu. A"şã' da%rà ku-

vi%ntele a#ce%le, ka%re Slove%nïí _le

*) Hi populi, Sclaveni, inquam, et Antes non uni parent vi-

ro. – – – Una est utrisque lingua admodum barbara.

Nepotu. - Aşe dară, cuvintele acele, care slovenii le au în _lin-

*) [Et vero] hi populi, Sclaveni inquam et Antae, non uni parent viro; [...] Una est utrisque lingua admodum barbara, [nec forma corporis inter se differunt].

Altă lecțiune: ghermani. Scris chir. Germa%ní.
Altă lecțiune: amățeala. Scris chir. a#màqã%la.
Altă lecțiune: înfioraa. Scris lat. infioraua.
Altă lecțiune: tâmpul. Scris chir. tà%mpul; formă analogică latinistă a cuvântului timp.
Altă lecțiune: îngrețoșindu-se. Scris chir. î#greţoşi%nduse.
Altă lecțiune: amândoao. Scris chir. a#màndo%aw.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editio emendatior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii C. F., Pars II, volumen II, Procopius: Procopii Caesariensis, Historiarum Tetradis II. Liber I, „De Bello Gotthico”, Bonnae, Impensis ed. Weberi, MDCCCXXXIII, p. 334-335.

linba lor, si sunt şi in linba La-

tinả, le au luuatu Slovenii de la

Latini, seu Romani?

Unchiu. Veǳi bėne. De a-

quésta nėque o indoéla nu póte fi.

Nepotu. Quỏnd, si cumu au

prėmit Slovenii aquele cuvėnte in

linba loru?

Unchiu. Esėndu mulţime ne-

numeratả de Sloveni din ţéra lor

de preste muntele Carpatu, si adu-

nảnduse la partea que de a stản-

ga a Dunảrei, cum curẻ in josu,

au trecut Dunảrea in ţerile Impẻ-

rảtiei Romanilor, predảndu, si

ucigẻnd pre toti, quarii vedea,

fỏrả desclinire, bảrbati, muieri,

tėneri, bẻtrảni si prunci, cum ne

lảsỏ scrisu Procopiu, bảrbat

de pre aquele tėmpuri, in Cartea

3. de resboiul’ Goticu. Si multime

multả de Romani ducea in dilele

lui Justinianu in sclavie. Auǳi,

cum scriue Procopiu in Istoria ar-

cana, cap. 18. „ In ante de res-

„ boiul’ Italicu Impẻrảtia Gotilor

„ din tėnutul’ Galilor pỉnỏ la mar-

„ ginile Daciei, unde è Cetatea

„ Sirmiu, se intėndea. Altmėn-

„ tre fiėnd óstea Romanilor in Ita-

„ lia, mare parte a tėnutu lui

„ Galicanu si Veneticu lu cu- _prėn-

le a#u î# li%nba lwr, şi' sànt

şi' î# li%nba Lati%nà, lã%u lua%-

tu de%la Lati%ní, sau Rwma%ní?

Ù̆nkò. Ve%zí bi%ne. De

a#cã%sta ni%cí w# î#doæ%là nu

po%ate fi'.

Nepo%tu. Kànd, şi' ku%-

mu a#u primi%t Slove%nïí a#ce%le

kuvi%nte î# li%nba lwr?

Ù̆nkò. E"şi%ndu mulţi%-

me nenumàra%tà de Slove%ní

din ţã%ra lwr de pre%ste mu%n-

tele Ka%rpatu, şi' a#dunà%nduse

la pa%rtã ce de a# stà%nga a#

Du%nàreí, kum kurà î# jo%su,

a#u treku%t Du%nàrã î# ţà%rile

î#pàràţĨ%eí Rwma%nilwr, prà-

dà%ndu, şi' ù#cigà%nd pre to%ţí,

ka%rïí vedã', fàrà desklini%re,

bàrba%ţí, mue%rí, ti%nerí, bà-

trà%ní, şi' pru%ncí, kum ne

làsà' skri%su Proko%pïu, bàrba%t

de pre a#ce%le tà%mpurí î# Ka%rtã

3. de ràsbo%òl Go%tiku. Şi'

mulţi%me de Rwma%ní ducã' î#

zi%lele luí ĩ"ustinïa%nu î# skla-

vĨ%e. A"u%zí kum skrĨ%e Proko%pïu

î# ĩ"sto%rïa A"rka%na, kap. 18. „Î"-

„ na%nte de ràsbo%òl ĩ"ta%liku

„ î#pàràţĨ%a Go%tilwr din ţi-

„ nu%tul Ga%lilwr pànà la ma%r-

„ qinile Da%cïeí, ù̇nde ė ce-

„ ta%tã Si%rmïu, se î#tindã'.

„ A"ltmi%ntre fïi%nd ẇastã Rw-

„ ma%nilwr î# ĩ"ta%lïa, ma%re pa%r-

„ te a# ţinu%tuluí Galika%nu _„_şi_'

linba lor şi sânt şi în linba latină, le-au luat de la latini sau romani?

Unchiu. - Vezibine, de aceasta nice¹ o îndoială nu poate fi.

Nepotu. - Când şi cum au primit slovenii acele cuvinte în linba lor?

Unchiu. - Ieşind mulţime nenumărată de sloveni din ţara² lor de preste muntele Carpat şi adunându-se la partea ce de a stânga a Dunărei cum cură în jos, au trecut Dunărea în ţerile³ Împărăţiei romanilor prădând şi ucigând pre toţi carii vedea fără desclinire: bărbaţi, muieri, tineri, bătrâni şi prunci, cum ne lăsă scris Procopiu, bărbat de pre acele timpuri⁴, în cartea 3, De răsboiul gotic. Şi mulţime multă⁵ de romani ducea în zilele lui Iustinian în sclavie. Auzi cum scrie Procopiu în Istoria Arcana, cap. 18: „Înante⁶ de răsboiul italic, Împărăţia gotilor⁷ din ţinutul galilor până la marginile Daciei, unde e cetatea Sirmiu, se întindea. Altmintre, fiind oastea romanilor în Italia, mare parte a ţinutului galican⁸ și venetic [î]l cu- _prin-

Altă lecţiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecţiune: țeara.
Altă lecţiune: țările. Scris chir. ţà%rile.
Altă lecţiune: tâmpuri. Scris chir. tà%mpurí. Formă analogică latinistă a cuvântului timpuri.
Cuvânt absent în textul redactat în grafie chirilică.
Scris chir. Îna%nte (înnante).
Altă lecțiune: goților.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 91.

linba lor, si sunt şi in linba La-

tinả, le au luuatu Slovenii de la

Latini, seu Romani?

Unchiu. Veǳi bėne. De a-

quésta nėque o indoéla nu póte fi.

Nepotu. Quỏnd, si cumu au

prėmit Slovenii aquele cuvėnte in

linba loru?

Unchiu. Esėndu mulţime ne-

numeratả de Sloveni din ţéra lor

de preste muntele Carpatu, si adu-

nảnduse la partea que de a stản-

ga a Dunảrei, cum curẻ in josu,

au trecut Dunảrea in ţerile Impẻ-

rảtiei Romanilor, predảndu, si

ucigẻnd pre toti, quarii vedea,

fỏrả desclinire, bảrbati, muieri,

tėneri, bẻtrảni si prunci, cum ne

lảsỏ scrisu Procopiu, bảrbat

de pre aquele tėmpuri, in Cartea

3. de resboiul’ Goticu. Si multime

multả de Romani ducea in dilele

lui Justinianu in sclavie. Auǳi,

cum scriue Procopiu in Istoria ar-

cana, cap. 18. „ In ante de res-

„ boiul’ Italicu Impẻrảtia Gotilor

„ din tėnutul’ Galilor pỉnỏ la mar-

„ ginile Daciei, unde è Cetatea

„ Sirmiu, se intėndea. Altmėn-

„ tre fiėnd óstea Romanilor in Ita-

„ lia, mare parte a tėnutu lui

„ Galicanu si Veneticu lu cu- _prėn-

le a#u î# li%nba lwr, şi' sànt

şi' î# li%nba Lati%nà, lã%u lua%-

tu de%la Lati%ní, sau Rwma%ní?

Ù̆nkò. Ve%zí bi%ne. De

a#cã%sta ni%cí w# î#doæ%là nu

po%ate fi'.

Nepo%tu. Kànd, şi' ku%-

mu a#u primi%t Slove%nïí a#ce%le

kuvi%nte î# li%nba lwr?

Ù̆nkò. E"şi%ndu mulţi%-

me nenumàra%tà de Slove%ní

din ţã%ra lwr de pre%ste mu%n-

tele Ka%rpatu, şi' a#dunà%nduse

la pa%rtã ce de a# stà%nga a#

Du%nàreí, kum kurà î# jo%su,

a#u treku%t Du%nàrã î# ţà%rile

î#pàràţĨ%eí Rwma%nilwr, prà-

dà%ndu, şi' ù#cigà%nd pre to%ţí,

ka%rïí vedã', fàrà desklini%re,

bàrba%ţí, mue%rí, ti%nerí, bà-

trà%ní, şi' pru%ncí, kum ne

làsà' skri%su Proko%pïu, bàrba%t

de pre a#ce%le tà%mpurí î# Ka%rtã

3. de ràsbo%òl Go%tiku. Şi'

mulţi%me de Rwma%ní ducã' î#

zi%lele luí ĩ"ustinïa%nu î# skla-

vĨ%e. A"u%zí kum skrĨ%e Proko%pïu

î# ĩ"sto%rïa A"rka%na, kap. 18. „Î"-

„ na%nte de ràsbo%òl ĩ"ta%liku

„ î#pàràţĨ%a Go%tilwr din ţi-

„ nu%tul Ga%lilwr pànà la ma%r-

„ qinile Da%cïeí, ù̇nde ė ce-

„ ta%tã Si%rmïu, se î#tindã'.

„ A"ltmi%ntre fïi%nd ẇastã Rw-

„ ma%nilwr î# ĩ"ta%lïa, ma%re pa%r-

„ te a# ţinu%tuluí Galika%nu _„_şi_'

linba lor şi sânt şi în linba latină, le-au luat de la latini sau romani?

Unchiu. - Vezibine, de aceasta nice¹ o îndoială nu poate fi.

Nepotu. - Când şi cum au primit slovenii acele cuvinte în linba lor?

Altă lecţiune: nici. Scris chir. ni%cí.
Altă lecţiune: țeara.
Altă lecţiune: țările. Scris chir. ţà%rile.
Altă lecţiune: tâmpuri. Scris chir. tà%mpurí. Formă analogică latinistă a cuvântului timpuri.
Cuvânt absent în textul redactat în grafie chirilică.
Scris chir. Îna%nte (înnante).
Altă lecțiune: goților.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 91.

„ prėndea Germanii; érỏ Sirmiu,

„ si vicinul’ ţėnutu lu avea Gepe-

„ de le. Totả aquéstả parte de

„ pảmẻntu cu totu è lipsitả de

„ ómeni, quarii despre o parte

„ furỏ stinsi de resboiu, despre

„ o parte de puştlả (ciumả), si

„ de bóle, quare s’au obicinuit a

„ urmà dupỏ resbóie. Iliricu si

„ Tracia totả, Grecia, Cherso-

„ nesu, si tote ţėnuturile, quare

„ sunt dela gura mảrei Joniả pỉ-

„ nỏ lỏngẻ Constantinopol, si po-

„ pórảle, de quảnd au inceput a

„ impẻrảtì Justinianu, Hunii,

„ Sclavinii, Ante cu nảvảlirile

„ quele mai in tot anul’ cumplėt

„ le au prẻdatu. Creǳ che mai

„ sus de doả sute de mii cu fie

„ quare nảvảlire parte furỏ ucisi,

„ parte dusi in sclavie, quảt ỉn

„ ţẻrile aqueste mai este a vede-

„ re pustiile Schiticesci.“ *) _Si

„ şi' Vene%tiku lu kuprindã'

„ Qerma%nïí; ê̇rà Si%rmïu, şi'

„ vici%nul ţinu%tu lu a#vã'Qe-

„ pedele. To%atà a#cã%stà pa'rte

„ de pàmà%ntu ku to%tu ė li-

„ psi%tà de ẇamení, ka%rïí de-

„ spre w# pa%rte fu%rà sti%nşí

„ de ràsbo%ò̍, de%spre w# pa%rte

„ de pu%ştlà (cu%mà), şi' de

„ bo%ale, ka%re sau w#bicnui%t a#

„ ù#rma' dupà ràsbo%ae. ĩ"li%ri-

„ ku şi' Tra%cïa to%atà, Gre%cïa,

„ Hersone%su, şi' to%ate ţinu%-

„ turile, ka%re sànt de%la gu%-

„ ra mà%reí ĩ"w%nïe pànà là%ngà

„ Konstantino%pol, şi' popo%a-

„ ràle, de kànd a#u î#cepu%t a#

„ î#pàràţi' ĩ"ustinïa%nu, Hu%nïí

„ Sklavi%nïí, Ănte ku nàvà-

„ li%rile ce%le maí î# tot ȧnul

„ kumpli%t lã%u pràda%tu. Krez

„ kà maí sus de do%aw su%te

„ de mĨ%í ku fĨ%e ka%re nàvàli%-

„ re pa%rte fu%rà ù#ci%şí, pa%r-

„ te du%şí î# sklavĨ%e, kàt î#

„ ţà%rile a#ce%ste maí ĕ̇ste a# ve-

„ de%re pustĨ%ile Skitice%ştí.” _Şi'

*) Ante bellum Italicum Gotthorum Imperium ex Gallorum

agro adusque Daciae fines, ubi Civitas Sirmium est, pro-

tendebatur. Caeterum cum Romanorum copiae erant in

Italia, Gallicani et Venetici agri magnam partem Germa-

ni occupabant; Sirmium vero, vicinamque regionem Gepe-

des habebant. Totus hic terrarum tractus prorsus est mor-

talibus destitutus, partim bello deletis, partim lue, mor-

bisve, quae consequi bella solent. Illyricum, Thraciamque

totam, Graeciam, Chersonesum, et omnes, quae a fauci-

bus Jonii maris ad Byzantiorum usque suburbana inter-

jectae regiones populique sunt, ex quo tempore rerum poti- _tus

prindea germanii. Iară Sirmiu şi vicinul ţinut [î]l avea gepedele. Toată această parte de pământ cu totu e lipsită de oameni, carii despre o parte fură stinşi de răsboiu, despre o parte de puştlă (ciumă) şi de boale, care s-au obicinuit a urma după răsboaie. Iliricu¹ şi Tracia toată, Grecia, Hersonesu şi toate ţinuturile care sânt de la gura Mărei Ioniă² până lângă Constantinopol şi popoarăle, de când au început a împărăţi Iustinian, hunii, sclavinii, ante cu năvălirile cele mai în tot anul cumplit le-au prădat. Crez că mai sus de doaă sute de mii cu fiecare năvălire parte fură ucişi, parte duşi în sclavie, cât în ţările aceste mai este a vedere pustiile schiticeşti.” *³) _Şi

*) Ante bellum Italicum Gotthorum imperium ex Gallorum agro ad usque Daciae fines, ubi Civitas Sirmium est, protendebatur. Caeterum cum Romanorum copiae erant in Italia, Gallicani et Venetici agri magnam partem Germani occupabant; Sirmium vero vicinamque regionem Gepides habebant. Totus hic terrarum tractus prorsus est mortalibus destitutus, partim bello deletis, partim lue morbisve, quae consequi bella solent. Illyricum Thraciamque totam, Graeciam, Chersonesum, et omnes quae a faucibus Ionii maris ad Byzantiorum usque suburbana interiectae regiones populique sunt, ex quo tempore rerum poti- _tus

Recte: Illiricu.
Altă lecțiune: Ionie. Scris chir. ĩ"w%nïe.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editio emendatior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii C. F., Pars II, volumen III, Procopius: Procopii Anecdota, „Historia Arcana”, Bonnae, Impensis ed. Weberi, MDCCCXXXIII, p. 108.

„ prėndea Germanii; érỏ Sirmiu,

„ si vicinul’ ţėnutu lu avea Gepe-

„ de le. Totả aquéstả parte de

„ pảmẻntu cu totu è lipsitả de

„ ómeni, quarii despre o parte

„ furỏ stinsi de resboiu, despre

„ o parte de puştlả (ciumả), si

„ de bóle, quare s’au obicinuit a

„ urmà dupỏ resbóie. Iliricu si

„ Tracia totả, Grecia, Cherso-

„ nesu, si tote ţėnuturile, quare

„ sunt dela gura mảrei Joniả pỉ-

„ nỏ lỏngẻ Constantinopol, si po-

„ pórảle, de quảnd au inceput a

„ impẻrảtì Justinianu, Hunii,

„ Sclavinii, Ante cu nảvảlirile

„ quele mai in tot anul’ cumplėt

„ le au prẻdatu. Creǳ che mai

„ sus de doả sute de mii cu fie

„ quare nảvảlire parte furỏ ucisi,

„ parte dusi in sclavie, quảt ỉn

„ ţẻrile aqueste mai este a vede-

„ re pustiile Schiticesci.“ *) _Si

„ şi' Vene%tiku lu kuprindã'

„ Qerma%nïí; ê̇rà Si%rmïu, şi'

„ vici%nul ţinu%tu lu a#vã'Qe-

„ pedele. To%atà a#cã%stà pa'rte

„ de pàmà%ntu ku to%tu ė li-

„ psi%tà de ẇamení, ka%rïí de-

„ spre w# pa%rte fu%rà sti%nşí

„ de ràsbo%ò̍, de%spre w# pa%rte

„ de pu%ştlà (cu%mà), şi' de

„ bo%ale, ka%re sau w#bicnui%t a#

„ ù#rma' dupà ràsbo%ae. ĩ"li%ri-

„ ku şi' Tra%cïa to%atà, Gre%cïa,

„ Hersone%su, şi' to%ate ţinu%-

„ turile, ka%re sànt de%la gu%-

„ ra mà%reí ĩ"w%nïe pànà là%ngà

„ Konstantino%pol, şi' popo%a-

„ ràle, de kànd a#u î#cepu%t a#

„ î#pàràţi' ĩ"ustinïa%nu, Hu%nïí

„ Sklavi%nïí, Ănte ku nàvà-

„ li%rile ce%le maí î# tot ȧnul

„ kumpli%t lã%u pràda%tu. Krez

„ kà maí sus de do%aw su%te

„ de mĨ%í ku fĨ%e ka%re nàvàli%-

„ re pa%rte fu%rà ù#ci%şí, pa%r-

„ te du%şí î# sklavĨ%e, kàt î#

„ ţà%rile a#ce%ste maí ĕ̇ste a# ve-

„ de%re pustĨ%ile Skitice%ştí.” _Şi'

*) Ante bellum Italicum Gotthorum Imperium ex Gallorum

agro adusque Daciae fines, ubi Civitas Sirmium est, pro-

tendebatur. Caeterum cum Romanorum copiae erant in

Italia, Gallicani et Venetici agri magnam partem Germa-

ni occupabant; Sirmium vero, vicinamque regionem Gepe-

des habebant. Totus hic terrarum tractus prorsus est mor-

talibus destitutus, partim bello deletis, partim lue, mor-

bisve, quae consequi bella solent. Illyricum, Thraciamque

totam, Graeciam, Chersonesum, et omnes, quae a fauci-

bus Jonii maris ad Byzantiorum usque suburbana inter-

jectae regiones populique sunt, ex quo tempore rerum poti- _tus

Recte: Illiricu.
Altă lecțiune: Ionie. Scris chir. ĩ"w%nïe.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editio emendatior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii C. F., Pars II, volumen III, Procopius: Procopii Anecdota, „Historia Arcana”, Bonnae, Impensis ed. Weberi, MDCCCXXXIII, p. 108.

Si, precum mai in multe lo-

curi in lảudata Carte spune Pro-

copiu ảmblaua Slovenii prin ţeri-

le Romane, cum lor le plảcea;

che nėmene nu putea sỉ le stè

in contrả. Dequi au potutu din-

trả ei quari au vrutu sỉ se aşe-

ǳe cu lỏcuėntia, unde le au

placutu. Despre o parte darẻ

quei mulţi Romani, qui erà in

sclaviả la Sloveni, furỏ strim-

torati sỉ invetie varvara linbả a

Slovenilor; despre alta aquei,

preste quarii venėndu Slovenii cu

potere s’au aseǳatu a lỏcuì, an-

che au invetiatu linba Slovénả;

si dupỏ cum sỉ intẻmplả, cu a-

quest prėlegiu multe cuvėnte Ro-

mane, seu Latine se amestecarỏ

in linba Slovéna. Asiè si alţi Slo-

veni, cum sunt Horvatii, Sẻrbii,

şi Bulgarii aseǳảnduse intru a-

quele locuri, unde lỏcuitorii quei

vechỉ, pre quarii iau aflat acolo,

erà Romảni, cu mulţimea lor si-

lirỏ pre Romảni, qua sỉ invetie

linba Slovénả (quare lucru şi a-

quum lu facu unii Serbi), si la

atảta aduserỏ pe Romảni, de ui- _tarỏ

Şi', preku%m maí î# mu%lte

lo%kurí î# làuda%ta Ka%rte spu%-

ne Proko%pïu î#bla' Slove%nïí prin

ţà%rile Rwma%ne, kum lwr le

plàcã'; kà ni%mene nu putã sà

le stã' î# ko%antrà. De%cí a#u

potu%tu di%ntrà ĕ̇í, ka%rïí a#u

vru%tu sà se a#şe%ze ku làkui%n-

ţa, ù̇nde lã%u plàku%tu. De%-

spre w# pa%rte da%rà ceí mu%lţí

Rwma%ní, ci e#ra' î# sklavĨ%e la

Slove%ní, fu%rà strimtora%ţí

sà î#ve%ţe varva%ra li%nbà a# Slo-

ve%nilwr; de%spre ȧlta a#ceí, pre%-

ste ka%rïí veni%ndu Slove%nïi̇ ku

pote%re sau a#şeza%tu a# làkui',

î̇kà a#u î#vàţa%tu li%nba Slo-

vã%nà; şi' dupà kum se î#tà%m-

plà, ku a#ce%st prile%qu mu%lte

kuvi%nte Rwma%ne, sau La-

ti%ne se a#mesteka%rà î# li%n-

ba Slovã%nà. A"şã' şi' ȧlţí

Slove%ní, kum sànt Horva%ţïí,

Sà%rbïí, şi' Bu%lgarïí a#şezà%n-

duse î#ntru a##ce%le lo%kurí, ù̇n-

de làkuito%rïí ceí ve%kí, pre

ka%rïí ê̇u a#fla%t a#kolw', ĕ#ra'

Rwmà%ní, ku mulţi%mã lwr si-

li%rà pre Rwmà%ní, ka sà î#ve%-

ţe li%nba Slovã%nà (ka%re lu%kru şi'

a#ku%m lu fa%ku ù̇nïí Sà%rbí),

şi' la a#tà%ta a#du%serà pe Rw- _mà-

tus est Justinianus, Hunni, Sclaveni Antae pene quotan-

nis incursionibus crudelissime depopulati sunt, Crederem

Romanorum supra ducenta millia singulis irruptionibus,

qua fusa, qua in servitutem abacta, ut in his provinciis

Scythicas solitudines videre sit.

Şi, precum mai în multe locuri în lăudata carte spune Procopiu, îmbla slovenii prin țerile¹ romane cum lor le plăcea, că nimene nu putea să le stea în coantră. Deci, au potut dintră ei, cari² au vrut, să se aşeze cu lăcuinţa unde le-au plăcut. Despre o parte, dară, cei mulţi romani, ci era în sclaviă³ la sloveni, fură strimtoraţi să înveţe varvara linbă a slovenilor. Despre alta, acei preste carii venind slovenii cu potere s-au aşezat a lăcui, încă au învăţat linba sloveană. Şi, după cum să⁴ întâmplă cu acest prilegiu, multe cuvinte romane sau latine se amestecară în linba sloveană. Aşe şi alţi sloveni, cum sânt horvaţii, sârbii şi bulgarii, aşezându-se întru acele locuri, unde lăcuitorii cei vechi, pre carii i-au aflat acolo, era români, cu mulţimea lor siliră pre români ca să înveţe linba sloveană (care lucru şi acum [î]l fac unii sârbi) şi la atâta aduseră pe români de ui- _tară

tus est Iustinianus, Hunni, Sclabeni, Antae pene quotannis incursionibus crudelissime depopulati sunt. Crederem Romanorum supra ducent[en]a millia singulis irruptionibus, qua fusa, qua in servitutem abacta; ut in his provinciis [pene] Scythicas solitudines videre sit.

Altă lecțiune: țările. Scris chir. ţà%rile.
Altă lecțiune: carii. Scris chir. ka%rïí.
Altă lecțiune: sclavie. Scris chir. sklavĨ%e.
Altă lecțiune: se. Scris chir. se.

Si, precum mai in multe lo-

curi in lảudata Carte spune Pro-

copiu ảmblaua Slovenii prin ţeri-

le Romane, cum lor le plảcea;

che nėmene nu putea sỉ le stè

in contrả. Dequi au potutu din-

trả ei quari au vrutu sỉ se aşe-

ǳe cu lỏcuėntia, unde le au

placutu. Despre o parte darẻ

quei mulţi Romani, qui erà in

sclaviả la Sloveni, furỏ strim-

torati sỉ invetie varvara linbả a

Slovenilor; despre alta aquei,

preste quarii venėndu Slovenii cu

potere s’au aseǳatu a lỏcuì, an-

che au invetiatu linba Slovénả;

si dupỏ cum sỉ intẻmplả, cu a-

quest prėlegiu multe cuvėnte Ro-

mane, seu Latine se amestecarỏ

in linba Slovéna. Asiè si alţi Slo-

veni, cum sunt Horvatii, Sẻrbii,

şi Bulgarii aseǳảnduse intru a-

quele locuri, unde lỏcuitorii quei

vechỉ, pre quarii iau aflat acolo,

erà Romảni, cu mulţimea lor si-

lirỏ pre Romảni, qua sỉ invetie

linba Slovénả (quare lucru şi a-

quum lu facu unii Serbi), si la

atảta aduserỏ pe Romảni, de ui- _tarỏ

Şi', preku%m maí î# mu%lte

lo%kurí î# làuda%ta Ka%rte spu%-

ne Proko%pïu î#bla' Slove%nïí prin

ţà%rile Rwma%ne, kum lwr le

plàcã'; kà ni%mene nu putã sà

le stã' î# ko%antrà. De%cí a#u

potu%tu di%ntrà ĕ̇í, ka%rïí a#u

vru%tu sà se a#şe%ze ku làkui%n-

ţa, ù̇nde lã%u plàku%tu. De%-

spre w# pa%rte da%rà ceí mu%lţí

Rwma%ní, ci e#ra' î# sklavĨ%e la

Slove%ní, fu%rà strimtora%ţí

sà î#ve%ţe varva%ra li%nbà a# Slo-

ve%nilwr; de%spre ȧlta a#ceí, pre%-

ste ka%rïí veni%ndu Slove%nïi̇ ku

pote%re sau a#şeza%tu a# làkui',

î̇kà a#u î#vàţa%tu li%nba Slo-

vã%nà; şi' dupà kum se î#tà%m-

plà, ku a#ce%st prile%qu mu%lte

kuvi%nte Rwma%ne, sau La-

ti%ne se a#mesteka%rà î# li%n-

ba Slovã%nà. A"şã' şi' ȧlţí

Slove%ní, kum sànt Horva%ţïí,

Sà%rbïí, şi' Bu%lgarïí a#şezà%n-

duse î#ntru a##ce%le lo%kurí, ù̇n-

de làkuito%rïí ceí ve%kí, pre

ka%rïí ê̇u a#fla%t a#kolw', ĕ#ra'

Rwmà%ní, ku mulţi%mã lwr si-

li%rà pre Rwmà%ní, ka sà î#ve%-

ţe li%nba Slovã%nà (ka%re lu%kru şi'

a#ku%m lu fa%ku ù̇nïí Sà%rbí),

şi' la a#tà%ta a#du%serà pe Rw- _mà-

tus est Justinianus, Hunni, Sclaveni Antae pene quotan-

nis incursionibus crudelissime depopulati sunt, Crederem

Romanorum supra ducenta millia singulis irruptionibus,

qua fusa, qua in servitutem abacta, ut in his provinciis

Scythicas solitudines videre sit.

Altă lecțiune: țările. Scris chir. ţà%rile.
Altă lecțiune: carii. Scris chir. ka%rïí.
Altă lecțiune: sclavie. Scris chir. sklavĨ%e.
Altă lecțiune: se. Scris chir. se.

tarỏ linba sa que strảmosescả.

Asiè fảcurỏ Slovenii si cu alte

popórả, quare invetiảndu linba

Slovénả, si uitảndu a sa, tote a-

poi se socotirỏ intrả Sloveni. A-

quésta è pricina, de atảnta mul-

time aquum se numerả de Slove-

ni. Ma, cu aquest prėlegiu,

cum am ǳisu mai sus, si de a

Romảnilor, séu a Latinilor mul-

te cuvėnte, si forme de graiu au

intrat in linba Slovénả. Mult au

adaus la aquésta si Constantin,

qui s’au ǳisu din Cảlugẻrie Cirilu.

Che intorquẻndu el pre Sloveni la

Crėdentia Crestinả, au prefảcut

multe cảrti parte din Grecie,

parte din Latinie pre linba Slo-

vénả. Intru quare lucru veǳẻnd

el linba Slovénả a fì forte var-

varả, sảracả, si togma cu nea-

jungere a scrie in trẻnsa queva

lucru ėsquusitu; nu numai totả

sintasa seu ţesetura linbei quei

Grecéscả oau bảgat in linba Slo-

vénả, si dupỏ aque ţeseturả au

intogmit cảrtile Slovenesci, qua-

re furỏ comune tuturor popórả-

lor Slovéne; qui si cuvėnte mul-

te parte Grecesci, parte Latine-

sci, quare séu aquum erà in gu-

ra Slovenilor imprumutate (cum

am disu) dela Romảni, séu li- _psa

mà%ní, de ù#íta%rà li%nba sa'

cã' stràmoşã%skà. A"şã' fàku%-

rà Slove%nïí şi' ku ȧlte po-

po%arà, ka%re î#vàţà%ndu li%nba

Slovenã%skà, şi' ù#ítà%ndu a# sa',

to%ate a#po%í se sokoti%rà î#trà

Slovã%ní. A"cã%sta ė prici%na,

de a#tà%nta mulţi%me a#ku%m se

nu%màrà de Slove%ní. Ma, ku

a#ce%st prile%qïu, kum a#m zi%su

maí sus, şi' de a# Rwmà%nilwr,

sau a# Lati%nilwr mu%lte ku-

vi%nte, şi' fo%rme de gra%ò̍ a#u

î#tra%t î# li%nba Slovã%nà. Mu%lt

a#u a#da%us la a#cã%sta şi' Kon-

stanti%n, ci sau zi%su dupà

kàlugàrĨ%e Ciri%lu; kà î#torkà%n-

du ĕ#l pre Slove%ní la kredi%n-

ţa Kreşti%nà, a#u prefàku%t

mu%lte kà%rţí pa%rte din GrecĨ%e,

pa%rte din LatinĨ%e pre li%nba

Slovã%nà. Î"tru ka%re lu%kru và-

zà%nd ĕ#l li%nba Slovã%nà a# fi'

fo%arte varva%rà, sàra%kà, şi'

to%gma ku neaju%nqere a# skrĨ%e

î#trà%nsa ce%va lu%kru i#skusi%tu,

nu nu%maí to%atà sinta%sa, sau

ţesàtu%ra li%nbeí ce%í Grecã%skà

wau bàga%t î# li%nba Slovã%nà,

și' dupà a#cã' ţesetu%rà a#u î#-

togmi%t kà%rţile Slovene%śí,

ka%re fu%rà komu%ne tuturw%r po-

po%aràlwr Slove%ne; ci' şi' ku-

vi%nte mu%lte pa%rte Grece%śí,

pa%rte Latine%śí, ka%re sau a#-

ku%m ĕ#ra' î# gu%ra Slove%nilwr

î#prumuta%te (ku%m a#m zi%su) _de-

tară linba sa cea strămoşească.

Aşe făcură slovenii şi cu alte popoară, care, învăţând linba sloveană¹ şi uitând a sa, toate apoi se socotiră întră sloveni². Aceasta e pricina de atânta mulţime acum se numără de sloveni. Ma, cu acest prilegiu, cum am zis mai sus, şi de a românilor sau a latinilor multe cuvinte şi forme de graiu au întrat în linba sloveană. Mult au adaus la aceasta şi Constantin, ci s-au zis după călugărie Ciril, că, întorcând el pre sloveni la credinţa creştină, au prefăcut multe cărţi parte din grecie, parte din latinie pre linba sloveană. Întru care lucru văzând el linba sloveană a fi foarte varvară, săracă şi togma cu neajungere a scrie într-însa ceva lucru iscusit, nu numai toată sintasa sau ţesetura³ linbei cei grecească o au băgat în linba sloveană şi după acea ţesetură au întogmit cărţile sloveneşti, care fură comune tuturor popoarălor slovene, ci şi cuvinte multe parte greceşti, parte latineşti care sau acum era în gura slovenilor împrumutate (cum am zis) de⁴ la români, sau li- _psa

Scris lat. Slovénả. Altă lecțiune: slovenească. Scris chir. Slovenã%skà.
Altă lecțiune: sloveani. Scris chir. Slovã%ní.
Altă lecțiune: țesătura. Scris chir. ţesàtu%ra.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 94.

tarỏ linba sa que strảmosescả.

Asiè fảcurỏ Slovenii si cu alte

popórả, quare invetiảndu linba

Slovénả, si uitảndu a sa, tote a-

poi se socotirỏ intrả Sloveni. A-

quésta è pricina, de atảnta mul-

time aquum se numerả de Slove-

ni. Ma, cu aquest prėlegiu,

cum am ǳisu mai sus, si de a

Romảnilor, séu a Latinilor mul-

te cuvėnte, si forme de graiu au

intrat in linba Slovénả. Mult au

adaus la aquésta si Constantin,

qui s’au ǳisu din Cảlugẻrie Cirilu.

Che intorquẻndu el pre Sloveni la

Crėdentia Crestinả, au prefảcut

multe cảrti parte din Grecie,

parte din Latinie pre linba Slo-

vénả. Intru quare lucru veǳẻnd

el linba Slovénả a fì forte var-

varả, sảracả, si togma cu nea-

jungere a scrie in trẻnsa queva

lucru ėsquusitu; nu numai totả

sintasa seu ţesetura linbei quei

Grecéscả oau bảgat in linba Slo-

vénả, si dupỏ aque ţeseturả au

intogmit cảrtile Slovenesci, qua-

re furỏ comune tuturor popórả-

lor Slovéne; qui si cuvėnte mul-

te parte Grecesci, parte Latine-

sci, quare séu aquum erà in gu-

ra Slovenilor imprumutate (cum

am disu) dela Romảni, séu li- _psa

mà%ní, de ù#íta%rà li%nba sa'

cã' stràmoşã%skà. A"şã' fàku%-

rà Slove%nïí şi' ku ȧlte po-

po%arà, ka%re î#vàţà%ndu li%nba

Slovenã%skà, şi' ù#ítà%ndu a# sa',

to%ate a#po%í se sokoti%rà î#trà

Slovã%ní. A"cã%sta ė prici%na,

de a#tà%nta mulţi%me a#ku%m se

nu%màrà de Slove%ní. Ma, ku

a#ce%st prile%qïu, kum a#m zi%su

maí sus, şi' de a# Rwmà%nilwr,

sau a# Lati%nilwr mu%lte ku-

vi%nte, şi' fo%rme de gra%ò̍ a#u

î#tra%t î# li%nba Slovã%nà. Mu%lt

a#u a#da%us la a#cã%sta şi' Kon-

stanti%n, ci sau zi%su dupà

kàlugàrĨ%e Ciri%lu; kà î#torkà%n-

du ĕ#l pre Slove%ní la kredi%n-

ţa Kreşti%nà, a#u prefàku%t

mu%lte kà%rţí pa%rte din GrecĨ%e,

pa%rte din LatinĨ%e pre li%nba

Slovã%nà. Î"tru ka%re lu%kru và-

zà%nd ĕ#l li%nba Slovã%nà a# fi'

fo%arte varva%rà, sàra%kà, şi'

to%gma ku neaju%nqere a# skrĨ%e

î#trà%nsa ce%va lu%kru i#skusi%tu,

nu nu%maí to%atà sinta%sa, sau

ţesàtu%ra li%nbeí ce%í Grecã%skà

wau bàga%t î# li%nba Slovã%nà,

și' dupà a#cã' ţesetu%rà a#u î#-

togmi%t kà%rţile Slovene%śí,

ka%re fu%rà komu%ne tuturw%r po-

po%aràlwr Slove%ne; ci' şi' ku-

vi%nte mu%lte pa%rte Grece%śí,

pa%rte Latine%śí, ka%re sau a#-

ku%m ĕ#ra' î# gu%ra Slove%nilwr

î#prumuta%te (ku%m a#m zi%su) _de-

tară linba sa cea strămoşească.

Scris lat. Slovénả. Altă lecțiune: slovenească. Scris chir. Slovenã%skà.
Altă lecțiune: sloveani. Scris chir. Slovã%ní.
Altă lecțiune: țesătura. Scris chir. ţesàtu%ra.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 94.

psa cuvėntelor Slovene denou le

poftea a se bagà, si aqueste ori

intregi, ori altả dảndule formả.

Asiè, multe cuvėnte Latine se

aflả in linba Slovénả, unele chia-

re, quare fie quine le cunósce a

fì Latine, alte sunt prefảcute alt-

mėntre, qui rảdỉcina è Latinả;

ba une ori tot cuvẻntul’ pỉnỏ in-

tro literả è Latinu, numai quảt

literele sunt restórse, pentru e-

sempru: Svaki (svaqui), aque-

stu è latinu cuvẻnt: quavis, cu

nėque o literả mai puçin, séu

mai multu nu este intru aquestu,

de quảt in quelu. Asiè, qu, re-

spunde la к; dache vi adauge din

quelu a, se face, qua; pune lỏn-

gẻ aquéstả silabả de colo в, и,

с, va fi, vis, si écỏ quavis. Cu

cảrtile quele mai sus ǳise, de Ciri-

lu prefảcute, in tote popórả le

Slovenesci, se impartỉsirỏ pỉnỏ

la quele mai departe locuri cu-

vėnte Latine.

Nepotu. Mai chiare sunt a-

queste, de quảt sỉ potả quineva

prėmire indoélả. Pentru aquéa

nu me pot destulu mirà, cum a

potutu ǳice Solarici, che aquele

700 cuvėnte, quare le arétả in

cartea mai sus ǳisả, le au lu- _at

de%la Rwmà%ní, sau li%psa ku-

vi%ntelwr Slove%ne de no%u le

poftã' a# se bàga', şi' a#ce%ste

ẇrí î#tre%qí, ẇrí altà dà%ndule

fo%rmà. A"şã' mu%lte kuvinte

Lati%ne se ȧflà î# li%nba Slo-

vã%nà, ù̇nele kïa%re, ka%re, fĨ%e

ci%ne le kuno%aśe a# fi' Lati%ne,

ȧlte sànt prefàku%te a#ltmi%n-

tre, ci' ràdàci%na ė Lati%nà;

ba ù̇ne ẇrí tot kuvà%ntul

pànà î"trw li%terà ė Lati%nu,

nu%maí kàt li%terele sànt rà-

sto%arse, pentru ĕ#se%mpru: Sva%-

ki (svaqui), a#ce%stu ė Lati%-

nu kuvà%nt: quavis, ku ni%ce

w# li%terà maí puţi%n, sau maí

mu%ltu nu ĕ̇ste î#tru a#ce%stu,

de kàt î# ce%lu. A"şã', qu,

ràspu%nde la k; da%kà vi a#da%u-

qe din ce%lu a, se fa%ce, qua;

pu%ne là%ngà a#cã%stà si%labà de

kolw' v, i, s, va fi', vis,

şi' ê̇kà, quavis. Ku kà%rţile

ce%le maí sus zi%se de Ciri%lu

prefàku%te, î# to%ate popo%arà-

le Slovene%śí, se î#pàrtàşi%rà

pànà la ce%le maí depa%rte lo%-

kurí kuvi%nte Lati%ne.

Nepo%tu. Maí kïa%re sànt

a#ce%ste, de kà%t sà po%atà ci%-

neva primi%re î#doæ%là. Pentru

a#cã%æ nu mà pot destu%l mira',

kum a# potu%tu zi%ce So%laricí,

kà a#ce%le 700 kuvi%nte, ka%re le

a#rã%tà î# ka%rtã maí sus zi%sà,

lã%u lua%t Lati%nïí de%la Slo- _ve%ní

[li]psa cuvintelor slovene de nou le poftea a se băga şi aceste ori întregi, ori altă dându-le formă. Aşe multe cuvinte latine se află în linba sloveană, unele chiare¹, care fiecine le cunoaşte a fi latine, alte sânt prefăcute altmintre, ci rădăcina e latină. Ba, uneori, tot cuvântul până într-o literă e latin, numai cât literele sânt răstoarse. Pentru esempru, sva%ki (svaqui). Acest e latin cuvânt, quavis, cu nice o literă mai puţin sau mai mult nu este întru acest decât în cel. Aşe, qu răspunde la k. Dacă vi adauge din cel a se face qua; pune lângă această silabă de colo v, i, s va fi vis şi iacă quavis. Cu cărţile cele mai sus zise de Ciril prefăcute în toate popoarăle sloveneşti se împărtăşiră până la cele mai departe locuri cuvinte latine.

Nepotu. - Mai chiare² sânt aceste decât să poată cineva primire îndoială. Pentru aceaia, nu mă pot destul mira cum a potut zice Solarici că acele 700 cuvinte, care le arată³ în cartea mai sus zisă, le-au lu- _at

Formă analogică latinsită a cuvântului clar.
Idem.
Altă lecțiune: areată.

psa cuvėntelor Slovene denou le

poftea a se bagà, si aqueste ori

intregi, ori altả dảndule formả.

Asiè, multe cuvėnte Latine se

aflả in linba Slovénả, unele chia-

re, quare fie quine le cunósce a

fì Latine, alte sunt prefảcute alt-

mėntre, qui rảdỉcina è Latinả;

ba une ori tot cuvẻntul’ pỉnỏ in-

tro literả è Latinu, numai quảt

literele sunt restórse, pentru e-

sempru: Svaki (svaqui), aque-

stu è latinu cuvẻnt: quavis, cu

nėque o literả mai puçin, séu

mai multu nu este intru aquestu,

de quảt in quelu. Asiè, qu, re-

spunde la к; dache vi adauge din

quelu a, se face, qua; pune lỏn-

gẻ aquéstả silabả de colo в, и,

с, va fi, vis, si écỏ quavis. Cu

cảrtile quele mai sus ǳise, de Ciri-

lu prefảcute, in tote popórả le

Slovenesci, se impartỉsirỏ pỉnỏ

la quele mai departe locuri cu-

vėnte Latine.

Nepotu. Mai chiare sunt a-

queste, de quảt sỉ potả quineva

prėmire indoélả. Pentru aquéa

nu me pot destulu mirà, cum a

potutu ǳice Solarici, che aquele

700 cuvėnte, quare le arétả in

cartea mai sus ǳisả, le au lu- _at

de%la Rwmà%ní, sau li%psa ku-

vi%ntelwr Slove%ne de no%u le

poftã' a# se bàga', şi' a#ce%ste

ẇrí î#tre%qí, ẇrí altà dà%ndule

fo%rmà. A"şã' mu%lte kuvinte

Lati%ne se ȧflà î# li%nba Slo-

vã%nà, ù̇nele kïa%re, ka%re, fĨ%e

ci%ne le kuno%aśe a# fi' Lati%ne,

ȧlte sànt prefàku%te a#ltmi%n-

tre, ci' ràdàci%na ė Lati%nà;

ba ù̇ne ẇrí tot kuvà%ntul

pànà î"trw li%terà ė Lati%nu,

nu%maí kàt li%terele sànt rà-

sto%arse, pentru ĕ#se%mpru: Sva%-

ki (svaqui), a#ce%stu ė Lati%-

nu kuvà%nt: quavis, ku ni%ce

w# li%terà maí puţi%n, sau maí

mu%ltu nu ĕ̇ste î#tru a#ce%stu,

de kàt î# ce%lu. A"şã', qu,

ràspu%nde la k; da%kà vi a#da%u-

qe din ce%lu a, se fa%ce, qua;

pu%ne là%ngà a#cã%stà si%labà de

kolw' v, i, s, va fi', vis,

şi' ê̇kà, quavis. Ku kà%rţile

ce%le maí sus zi%se de Ciri%lu

prefàku%te, î# to%ate popo%arà-

le Slovene%śí, se î#pàrtàşi%rà

pànà la ce%le maí depa%rte lo%-

kurí kuvi%nte Lati%ne.

Nepo%tu. Maí kïa%re sànt

a#ce%ste, de kà%t sà po%atà ci%-

neva primi%re î#doæ%là. Pentru

a#cã%æ nu mà pot destu%l mira',

kum a# potu%tu zi%ce So%laricí,

kà a#ce%le 700 kuvi%nte, ka%re le

a#rã%tà î# ka%rtã maí sus zi%sà,

lã%u lua%t Lati%nïí de%la Slo- _ve%ní

Formă analogică latinsită a cuvântului clar.
Idem.
Altă lecțiune: areată.

at Latinii dela Sloveni. Mie

aquésta atảta mi se pare a fì,

qua quảndu, fiėnd che Çiganii

din linbile tuturor natióne lor,

intrả quare lỏcuescu, séu intrả

quare quảndva au ảmblatu, au

cuvėnte in linba sa què Çiganả,

aquum s’ar sculà un Çiganu, si

alţi Çigani in urma lui, si in

gura mare ar strigà, che tote a-

quele mảrite natione dela dẻnsii

au imprumutat aquele cuvėnte,

quare si in linbile lor se aflả

si in linba Çiganả.

Unchiu. Ba cu mult mai sus

de 700. cuvėnte se aflả in linba

Slovénả imprumutate din linba

Latinả seu Romảnả. In quảt è

pentru Solarici, sỉ scii, che in

Croatia este mult popor de óme-

ni, quarii se chiamả Vlachi séu

Vlasi, quare nume in linba Slo-

vénả insémnả Romani, ba aque-

sti pỉnỏ in suta 12 dela Cristos,

cu aquest cuvẻntu Latinu s’ au

chiảmat Romani, qua si noi Ro-

mảnii, si sunt strảnepoti a Ro-

manilor, pre quarii Horvatii iau

aflat acolo vechi lỏcuitori; ba

in Comitatul’ Posega pỉnỏ aǳi

vecuesce numele de Valachia

micả (Valachia parva). Solarici

dintru aquest popor este, nu è _Slo-

ve%ní. MĨ%e a#cã%sta a#tà%ta mi

se pa%re a# fi', ka kà%ndu, fï-

i%nd kà Ţiga%nïí din li%nbile

tuturw%r naţïo%anelwr, î#trà

ka%re làkue%sku, sau î#trà ka%re

kà%ndva a#u î#bla%tu, a#u kuvi%n-

te î# li%nba sa' cã' Ţiga%nà, a#-

ku%m sar skula' ù#n Ţiga%nu,

şi' ȧlţí Ţiga%ní î# ù̇rma luí,

şi' î# gura ma%re a#r striga', kà

to%ate a#ce%le màri%te naţïo%ane

dela dà%nşïí a#u î#prumuta%t a#-

ce%le kuvi%nte, ka%re şi' î# li%n-

bile lwr se ȧflà, şi' î# li%n-

ba Ţiga%nà.

Ù̆nkò. Ba ku mu%lt maí

sus de 700 kuvi%nte se ȧflà

î# li%nba Slovã%nà î#prumuta%te

din li%nba Lati%nà sau Rwmà%-

nà. Î" kàt ė pe%ntru So%laricí,

sà śĨ%í, kà î# Kroa%ţïa ĕ̇ste

mu%lt popo%r de ẇamení, ka%rïí

se kïa%mà Vla%hi sau Vla%si, ka%re

nu%me î# li%nba Slovã%nà î#sã%mnà

Rwma%ní; ba a#ce%şti pànà î#

su%ta 12 dela Hrïsto%s, ku a#ce%st

kuvà%ntu Lati%nu sau kïàma%t:

Romani, ka şi' noí Rwmà%nïí,

şi' sànt strànepo%ţí a# Rwma%-

nilwr, pre ka%rïí Horva%ţïí ê̇u

a#fla%t a#kolw' ve%kí làkuito%rí;

ba î# Komita%tul Pose%ga pànà

ȧzí vekuæ%śe nu%mele de Vala%-

hïa mi%kà (Valachia parva).

So%laricí di%ntru a#ce%st popo%-

ru ĕ̇ste, nu ė Slovã%nu. De%cí _poa-

at latinii de la sloveni. Mie aceasta atâta mi se pare a fi ca când, fiindcă ţiganii din linbile tuturor naţioanelor întră care lăcuiesc sau întră care cândva au îmblat au cuvinte în linba sa cea ţigană, acum s-ar scula un ţigan şi alţi ţigani în urma lui şi în gura mare ar striga că toate acele mărite naţioane¹ de la dânşii au împrumutat acele cuvinte care şi în linbile lor se află, şi în linba ţigană.

Unchiu. - Ba, cu mult mai sus de 700 cuvinte se află în linba sloveană împrumutate din linba latină sau română. Încât, e pentru Solarici, să ştii că în Croaţia este mult popor de oameni carii se chiamă vlahi sau vlasi care nume în linba sloveană înseamnă romani. Ba, aceşti până în suta 12 de la Hristos cu acest cuvânt latin s-au chiămat romani, ca şi noi românii, şi sânt strănepoţi a romanilor, pre carii horvaţii i-au aflat acolo vechi lăcuitori; ba, în comitatul Posega până azi vecuieşte² numele de Valahia mică (Valahia parva). Solarici dintru acest popor este, nu e _slo-

Scris lat. natione.
Altă lecțiune: vecuiaște. Scris chir. vekuæ%śe.

at Latinii dela Sloveni. Mie

aquésta atảta mi se pare a fì,

qua quảndu, fiėnd che Çiganii

din linbile tuturor natióne lor,

intrả quare lỏcuescu, séu intrả

quare quảndva au ảmblatu, au

cuvėnte in linba sa què Çiganả,

aquum s’ar sculà un Çiganu, si

alţi Çigani in urma lui, si in

gura mare ar strigà, che tote a-

quele mảrite natione dela dẻnsii

au imprumutat aquele cuvėnte,

quare si in linbile lor se aflả

si in linba Çiganả.

Unchiu. Ba cu mult mai sus

de 700. cuvėnte se aflả in linba

Slovénả imprumutate din linba

Latinả seu Romảnả. In quảt è

pentru Solarici, sỉ scii, che in

Croatia este mult popor de óme-

ni, quarii se chiamả Vlachi séu

Vlasi, quare nume in linba Slo-

vénả insémnả Romani, ba aque-

sti pỉnỏ in suta 12 dela Cristos,

cu aquest cuvẻntu Latinu s’ au

chiảmat Romani, qua si noi Ro-

mảnii, si sunt strảnepoti a Ro-

manilor, pre quarii Horvatii iau

aflat acolo vechi lỏcuitori; ba

in Comitatul’ Posega pỉnỏ aǳi

vecuesce numele de Valachia

micả (Valachia parva). Solarici

dintru aquest popor este, nu è _Slo-

ve%ní. MĨ%e a#cã%sta a#tà%ta mi

se pa%re a# fi', ka kà%ndu, fï-

i%nd kà Ţiga%nïí din li%nbile

tuturw%r naţïo%anelwr, î#trà

ka%re làkue%sku, sau î#trà ka%re

kà%ndva a#u î#bla%tu, a#u kuvi%n-

te î# li%nba sa' cã' Ţiga%nà, a#-

ku%m sar skula' ù#n Ţiga%nu,

şi' ȧlţí Ţiga%ní î# ù̇rma luí,

şi' î# gura ma%re a#r striga', kà

to%ate a#ce%le màri%te naţïo%ane

dela dà%nşïí a#u î#prumuta%t a#-

ce%le kuvi%nte, ka%re şi' î# li%n-

bile lwr se ȧflà, şi' î# li%n-

ba Ţiga%nà.

Ù̆nkò. Ba ku mu%lt maí

sus de 700 kuvi%nte se ȧflà

î# li%nba Slovã%nà î#prumuta%te

din li%nba Lati%nà sau Rwmà%-

nà. Î" kàt ė pe%ntru So%laricí,

sà śĨ%í, kà î# Kroa%ţïa ĕ̇ste

mu%lt popo%r de ẇamení, ka%rïí

se kïa%mà Vla%hi sau Vla%si, ka%re

nu%me î# li%nba Slovã%nà î#sã%mnà

Rwma%ní; ba a#ce%şti pànà î#

su%ta 12 dela Hrïsto%s, ku a#ce%st

kuvà%ntu Lati%nu sau kïàma%t:

Romani, ka şi' noí Rwmà%nïí,

şi' sànt strànepo%ţí a# Rwma%-

nilwr, pre ka%rïí Horva%ţïí ê̇u

a#fla%t a#kolw' ve%kí làkuito%rí;

ba î# Komita%tul Pose%ga pànà

ȧzí vekuæ%śe nu%mele de Vala%-

hïa mi%kà (Valachia parva).

So%laricí di%ntru a#ce%st popo%-

ru ĕ̇ste, nu ė Slovã%nu. De%cí _poa-

Scris lat. natione.
Altă lecțiune: vecuiaște. Scris chir. vekuæ%śe.

Slovénu. Dequi póte el cu pre-

facere au ǳisu, che aqueste 700

cuvėnte dela Sloveni sunt in

linba Latinả; érỏ intru adevẻru

au vrut sỉ dea la luminả, quản-

te cuvėnte au Slovenii luuate de

la Latini.

Nepotu. Nu sciu que sỉ ǳicu

de aquéa, chẻ intrả Sẻrbi puçini

se aflả, quarii sỉ prėcépả bėne

linba que din Carţile Slovenesci,

macar chẻ si ei sunt Sloveni.

Unchiu. Nėque una defảima-

re nu urmả de aquì asupra Sẻr-

bilor; pentru che linba Slovénả

que din Cảrtile Slovene besericesci

nėque odatả nu au fost in gura

Slovenilor; aquéa este linbả nouả

togma strảėnả de firea linbei Slo-

vénả, la suta a nóuẻ dela Domnul’

Cristos escatả, quare, precum

am ǳisu mai nante, o intogmì Gre-

cul’ Cirilu dupỏ totả sintasa, şi

ţesetura linbei quei Grecéscả.

Dequi, de nu va scì órequare

linba Grecéscả, que se ǳice Eli-

nả, intru quare sunt scrise Car-

tile besericesci quele Grecésci, si

din quare furỏ prefảcute quele

Slovene, si de nu va alảturà

queste cu quele, Cảrţile Slovene

besericesci nu se pot inţelege

cum se cuvėne. De aquì urmả, _che

po%ate e#l ku prefa%cere a#u zi%-

su, kà a#ce%ste 700 kuvi%nte de-

la Slove%ní sànt î# li%nba La-

ti%nà; ê̇rà î#tru a#devà%ru a#u

vru%t sà dã' la lumi'nà, kà%n-

te kuvi%nte a#u Slove%nïí lua%te

de%la Lati%ní.

Nepo%tu. Nu śĨ%u, ce sà

zi%ku de a#cã%æ, kà î#trà Sà%rbí

puţi%ní se ȧflà, ka%rïí sà pri-

cã%pà bi%ne li%nba cã' din kà%r-

ţile Slovene%śí, màka%r kà şi'

ĕ#í sànt Slove%ní.

Ù̆nkò. Ni%ce ù̇na de-

fàíma%re nu ù̇rmà de a#ci' a#su%-

pra Sà%rbilwr; pentru kà li%n-

ba Slovã%nà cã% din kà%rţile

Slove%ne beserice%śí ni%cí w#da%-

tà nu a#u fo%st î# gu%ra Slove%-

nilwr; a#cã%æ ĕ̇ste li%nbà no%aw

to%gma strài%nà de fi%rã li%n-

beí Slovã%nà, la su%ta a# no%aw

dela Do%mnul Hrïsto%s ĕ#ska%tà,

ka%re, preku%m a#m zi%su maí na%n-

te, w# î#togmi' Gre%kul Ciri%lu

dupà to%atà sinta%sa, şi' ţesà-

tu%ra li%nbeí ceí Grecã%skà. De%cí,

de nu va śí ẇare ka%re li%nba

Grecã%skà, ce se zi%ce E"li%nà,

î#tru ka%re sànt skri%se kà%rţi-

le beserice%śí, şi' din ka%re

fu%rà prefàku%te ce%le Slove%ne,

şi' de nu va a'làtura' ce%ste ku

ce%le, kà%rţile Slove%ne beseri-

ce%śí nu se pot î#nţele%qe ku%m

se kuvi%ne. De a#ci' ù̇rmà, kà _pànà

slovean. Deci, poate el cu prefacere au zis că aceste 700 cuvinte de la sloveni sânt în linba latină. Iară, întru adevăr, au vrut să dea la lumină cânte¹ cuvinte au slovenii luate de la latini.

Nepotu. - Nu ştiu ce să zic de aceaia, că întră sârbi puţini se află carii să priceapă bine linba cea din carţile sloveneşti, macar² că şi ei sânt sloveni.

Unchiu. - Nice una defăimare nu urmă de aci asupra sârbilor, pentru că linba sloveană cea din cărţile slovene besericeşti niceodată³ nu au fost în gura slovenilor. Aceaia este linbă noaă togma străină de firea linbei sloveană, la suta a noaă de la Domnul Hristos iescată, care, precum am zis mai nante, o întogmi grecul Ciril după toată sintasa şi ţesetura⁴ linbei cei grecească. Deci, de nu va şti oarecare linba grecească, ce se zice elină, întru care sânt scrise carţile besericeşti şi din care fură prefăcute cele slovene, şi de nu va alătura ceste cu cele, cărţile slovene besericeşti nu se pot înţelege cum se cuvine. De aci urmă_că

Cf. lat. quantus.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.
Altă lecțiune: niciodată. Scris chir. ni%cí w#da%tà.
Altă lecțiune: țesătura. Scris chir. ţesàtu%ra.

Slovénu. Dequi póte el cu pre-

facere au ǳisu, che aqueste 700

cuvėnte dela Sloveni sunt in

linba Latinả; érỏ intru adevẻru

au vrut sỉ dea la luminả, quản-

te cuvėnte au Slovenii luuate de

la Latini.

Nepotu. Nu sciu que sỉ ǳicu

de aquéa, chẻ intrả Sẻrbi puçini

se aflả, quarii sỉ prėcépả bėne

linba que din Carţile Slovenesci,

macar chẻ si ei sunt Sloveni.

Unchiu. Nėque una defảima-

re nu urmả de aquì asupra Sẻr-

bilor; pentru che linba Slovénả

que din Cảrtile Slovene besericesci

nėque odatả nu au fost in gura

Slovenilor; aquéa este linbả nouả

togma strảėnả de firea linbei Slo-

vénả, la suta a nóuẻ dela Domnul’

Cristos escatả, quare, precum

am ǳisu mai nante, o intogmì Gre-

cul’ Cirilu dupỏ totả sintasa, şi

ţesetura linbei quei Grecéscả.

Dequi, de nu va scì órequare

linba Grecéscả, que se ǳice Eli-

nả, intru quare sunt scrise Car-

tile besericesci quele Grecésci, si

din quare furỏ prefảcute quele

Slovene, si de nu va alảturà

queste cu quele, Cảrţile Slovene

besericesci nu se pot inţelege

cum se cuvėne. De aquì urmả, _che

po%ate e#l ku prefa%cere a#u zi%-

su, kà a#ce%ste 700 kuvi%nte de-

la Slove%ní sànt î# li%nba La-

ti%nà; ê̇rà î#tru a#devà%ru a#u

vru%t sà dã' la lumi'nà, kà%n-

te kuvi%nte a#u Slove%nïí lua%te

de%la Lati%ní.

Nepo%tu. Nu śĨ%u, ce sà

zi%ku de a#cã%æ, kà î#trà Sà%rbí

puţi%ní se ȧflà, ka%rïí sà pri-

cã%pà bi%ne li%nba cã' din kà%r-

ţile Slovene%śí, màka%r kà şi'

ĕ#í sànt Slove%ní.

Ù̆nkò. Ni%ce ù̇na de-

fàíma%re nu ù̇rmà de a#ci' a#su%-

pra Sà%rbilwr; pentru kà li%n-

ba Slovã%nà cã% din kà%rţile

Slove%ne beserice%śí ni%cí w#da%-

tà nu a#u fo%st î# gu%ra Slove%-

nilwr; a#cã%æ ĕ̇ste li%nbà no%aw

to%gma strài%nà de fi%rã li%n-

beí Slovã%nà, la su%ta a# no%aw

dela Do%mnul Hrïsto%s ĕ#ska%tà,

ka%re, preku%m a#m zi%su maí na%n-

te, w# î#togmi' Gre%kul Ciri%lu

dupà to%atà sinta%sa, şi' ţesà-

tu%ra li%nbeí ceí Grecã%skà. De%cí,

de nu va śí ẇare ka%re li%nba

Grecã%skà, ce se zi%ce E"li%nà,

î#tru ka%re sànt skri%se kà%rţi-

le beserice%śí, şi' din ka%re

fu%rà prefàku%te ce%le Slove%ne,

şi' de nu va a'làtura' ce%ste ku

ce%le, kà%rţile Slove%ne beseri-

ce%śí nu se pot î#nţele%qe ku%m

se kuvi%ne. De a#ci' ù̇rmà, kà _pànà

Nepotu. - Nu ştiu ce să zic de aceaia, că întră sârbi puţini se află carii să priceapă bine linba cea din carţile sloveneşti, macar² că şi ei sânt sloveni.

Cf. lat. quantus.
Altă lecțiune: măcar. Scris chir. màka%r.
Altă lecțiune: niciodată. Scris chir. ni%cí w#da%tà.
Altă lecțiune: țesătura. Scris chir. ţesàtu%ra.

che pỉnỏ vor scrie Sẻrbii carţile

sale quele de lucruri folositóre

in linba Slovénả mai sus ǳisả,

purure vor remảnè in tunerecul’

quel vechiu; che necum alţi Ser-

bi sỉ intelégả quele intru aquest

chipu scrise, qui mai de multe

ori nėque quei que le au scrisu,

nu le prėcepu. Pentru aquéa

mėntea què bunả svảtuesce, qua

carţile sale sỉ le scriu in linba

sa poporanả.

Nepotu. ’Ami venì a mėnte,

chẻ in Istoria, que pentru ince-

putul’ Romảnilor in Dacia, se a-

rétả, che Slovenii au fost in su-

ta a patra, si mai inante in

parţile aqueste, anume intrả Du-

nảre si intrả Tisa sub nume de

Sarmate, séu Savromate; si tu

limpede vedisi, che Slovenii in

vécurile de demultu au fost cu

totu necunoscuti Romanilor. Cum

este aquésta?

Unchiu. Cunoscut lucru este,

che ǳisa Istoriả o scrise autorul’

cu prėpa; si fù inşelat cu nume-

le Sarmate, creǳẻndu, dupỏ pả-

rerea unora, che Sarmatele au

fost Sloveni. Ma curẻndu dupỏ

aquéa se desceptỏ din greséla

sa, aflảndu, che Sarmatele, pre

quarii elu creǳuse a fì Sloveni, _a

pànà vwr skrĨ%e Sà%rbïí kà%rţi-

le sa%le ce%le de lu%krurí folo-

sito%are î# li%nba Slovã%nà maí

sus zi%sà, pu%rure vwr ràmàne'

î# tune%rekul cel ve%kò̍; kà

ne%kum ȧlţí Sà%rbí sà î#ţelã%gà

ce%le î#tru a#ce%st ki%pu skri%se,

ci' maí de mu%lte ẇrí ni%ce

ceí ce lã%u skri%su, nu le pri-

ce%%pu. Pentru a#cã%æ mi%ntã cã'

bu%nà svàtue%śe, ka kà%rţile sa%-

le sà le skrĨ%à î# li%nba sa' po-

pora%nà.

Nepo%tu. Î̆mí veni' a#mi%n-

te, kà î# ĩ"sto%rïa, cã' pentru

î#cepu%tul Rwmà%nilwr î# Da%cïa,

se a#rã%tà, kà Slove%nïí a#u fo%st

î# su%ta a#pa%tra, şi' maí î#na%n-

te î# pà%rţile a#ce%ste, a#nu%me î#-

trà Du%nàre şi' î#trà Ti%sa sub

nu%me de Sa%rmate, sau Savro%-

mate; şi' tu li%mpede vedi%şí,

kà Slove%nïí î# vã%kurile de de-

mu%ltu a#u fo%st ku to%tu ne-

kunosku%ţí Rwma%nilwr. Kum

ĕ̇ste a#cã%sta?

Ù̆nkò. Kunosku%t lu%kru

ĕ̇ste, kà zi%sa ĩ"sto%rïe w#

skri%se a#uto%rul ku pri%pa;

şi' fu' î#şela%t ku nu%mele

Sa%rmate, krezà%ndu, dupà

pàre%rã ù̇nora, kà Sa%rmatele

a#u fo%st Slove%ní. Ma kurà%n-

du dupà a#cã%æ se deśeptà' din

greşã%la sa, a#flà%ndu, kà Sa%r-

matele, pre ka%rïí ĕ̇lu krezu%se _a#

că până vor scrie sârbii carţile sale cele de lucruri folositoare în linba sloveană mai sus zisă, purure vor rămâne în tunerecul cel vechiu, că necum alţi sârbi să înţeleagă cele întru acest chip scrise, ci, mai de multe ori, nice cei ce le-au scris nu le pricep. Pentru aceaia, mintea cea bună svătuieşte ca carţile sale să le scriă¹ în linba sa poporană.

Nepotu. - Îmi veni aminte că în Istoria cea pentru începutul românilor în Dacia se arată² că slovenii au fost în suta a patra şi mai înante³ în părţile aceste, anume întră Dunăre şi întră Tisa, sub nume de sarmate sau savromate. Şi tu limpede vedişi că slovenii în veacurile de demult au fost cu totu necunoscuţi romanilor. Cum este aceasta?

Unchiu. - Cunoscut lucru este că zisa istoriă⁴ o scrise autorul cu pripa şi fu înşelat cu numele sarmate, crezând, după părerea unora, că sarmatele au fost sloveni. Ma, curând după aceaia, se deşteptă din greşala⁵ sa aflând că sarmatele, pre carii el crezuse a fi sloveni, _a

Scris lat. scriu.
Altă lecțiune: areată.
Scris chir. î#na%nte (înnante).
Altă lecțiune: istorie. Scris lat. ĩ"sto%rïe.
Altă lecțiune: greșeala.

che pỉnỏ vor scrie Sẻrbii carţile

sale quele de lucruri folositóre

in linba Slovénả mai sus ǳisả,

purure vor remảnè in tunerecul’

quel vechiu; che necum alţi Ser-

bi sỉ intelégả quele intru aquest

chipu scrise, qui mai de multe

ori nėque quei que le au scrisu,

nu le prėcepu. Pentru aquéa

mėntea què bunả svảtuesce, qua

carţile sale sỉ le scriu in linba

sa poporanả.

Nepotu. ’Ami venì a mėnte,

chẻ in Istoria, que pentru ince-

putul’ Romảnilor in Dacia, se a-

rétả, che Slovenii au fost in su-

ta a patra, si mai inante in

parţile aqueste, anume intrả Du-

nảre si intrả Tisa sub nume de

Sarmate, séu Savromate; si tu

limpede vedisi, che Slovenii in

vécurile de demultu au fost cu

totu necunoscuti Romanilor. Cum

este aquésta?

Unchiu. Cunoscut lucru este,

che ǳisa Istoriả o scrise autorul’

cu prėpa; si fù inşelat cu nume-

le Sarmate, creǳẻndu, dupỏ pả-

rerea unora, che Sarmatele au

fost Sloveni. Ma curẻndu dupỏ

aquéa se desceptỏ din greséla

sa, aflảndu, che Sarmatele, pre

quarii elu creǳuse a fì Sloveni, _a

pànà vwr skrĨ%e Sà%rbïí kà%rţi-

le sa%le ce%le de lu%krurí folo-

sito%are î# li%nba Slovã%nà maí

sus zi%sà, pu%rure vwr ràmàne'

î# tune%rekul cel ve%kò̍; kà

ne%kum ȧlţí Sà%rbí sà î#ţelã%gà

ce%le î#tru a#ce%st ki%pu skri%se,

ci' maí de mu%lte ẇrí ni%ce

ceí ce lã%u skri%su, nu le pri-

ce%%pu. Pentru a#cã%æ mi%ntã cã'

bu%nà svàtue%śe, ka kà%rţile sa%-

le sà le skrĨ%à î# li%nba sa' po-

pora%nà.

Nepo%tu. Î̆mí veni' a#mi%n-

te, kà î# ĩ"sto%rïa, cã' pentru

î#cepu%tul Rwmà%nilwr î# Da%cïa,

se a#rã%tà, kà Slove%nïí a#u fo%st

î# su%ta a#pa%tra, şi' maí î#na%n-

te î# pà%rţile a#ce%ste, a#nu%me î#-

trà Du%nàre şi' î#trà Ti%sa sub

nu%me de Sa%rmate, sau Savro%-

mate; şi' tu li%mpede vedi%şí,

kà Slove%nïí î# vã%kurile de de-

mu%ltu a#u fo%st ku to%tu ne-

kunosku%ţí Rwma%nilwr. Kum

ĕ̇ste a#cã%sta?

Ù̆nkò. Kunosku%t lu%kru

ĕ̇ste, kà zi%sa ĩ"sto%rïe w#

skri%se a#uto%rul ku pri%pa;

şi' fu' î#şela%t ku nu%mele

Sa%rmate, krezà%ndu, dupà

pàre%rã ù̇nora, kà Sa%rmatele

a#u fo%st Slove%ní. Ma kurà%n-

du dupà a#cã%æ se deśeptà' din

greşã%la sa, a#flà%ndu, kà Sa%r-

matele, pre ka%rïí ĕ̇lu krezu%se _a#

Scris lat. scriu.
Altă lecțiune: areată.
Scris chir. î#na%nte (înnante).
Altă lecțiune: istorie. Scris lat. ĩ"sto%rïe.
Altă lecțiune: greșeala.

a fostu vițẻ Nemţéscả, precum

si Procopius unul’ din Scripto-

rii Bisantini ne lảsỏ marturisit

la Cartea 1. de resboiul’ Van-

dalicu cap. 2. Unde intru aquest

chipu scrie: „ Impẻrỉţėndu Ono-

„ riu la apusu, intrarỏ in ţéra

„ lui varvarii: quine furỏ aquei,

„ si pre que cale fecerỏ aquéa,

„ amuş voiu reschiảrà. Multe in

„ tėmpurile quele de mai inante

„ furỏ si astảǳi sunt natione Goti-

„ ce; qui intrả aquea Gotii, Van-

„ dalii, si Visigotii, si Gepede le

„ atảt cu numeru, precum si cu

„ vrednicia sunt mai socotiti.

„ Mai demult se ǳicea Sauroma-

„ te, si Melancleni: unii le au

„ dat si nume de Gete. Drept

„ chẻ cu numirea, precum s’au

„ ǳisu, érỏ cu alta afảrả de a-

„ quéa cu nemica nu se descline-

„ scu. Peliçia tuturor le este al-

„ bả, pỉrul’ galben, trupu inaltu,

„ façia frumósả, aquelesi legi,

„ aquéas credėntiả, adechẻ Aria-

„ nả, pre urmả una linba, qua-

„ re o chiảmảmu Goticả: intru a-

„ tảta, quảt socotesc, che toti

„ de o ghėntả mai de multu s’au

„ ţėnut, si dupỏ aquéa cu numele

„ Capitanilor furỏ destinpti. Lỏ-

„ caşul lor quel vechiu din colo _{„ de}

a# fi' Slove%ní, a# fo%stu vi%ţà

Nemţã%skà, preku%m şi' Proko%-

pïus ù̇nul din skripto%rïí Bi-

zanti%ní ne làsà' màrturisi%t

la Ka%rtã 1. de ràsbo%òl Van-

da%liku kap. 2. ùnde î#tru a#-

ce%st ki%pu skrĨ%e: „ Î"pàràţà%nd

„ W"no%rïu la a#pu%su î#tra%rà î#

„ ţã%ra luí Varva%rïí: ci%ne fu%-

„ rà a#ce%í, şi' pre ce ka%le fe%-

„ cerà a#cã%æ, a#mu%ş vo%ò̍ ràski-

„ ra'. Mu%lte î# tà%mpurile ce%le

„ de maí î#na%nte fu%rà, şi

„ ȧstàzí sànt naţïo%%ane Go%ti-

„ ce; ci' î#trà a#ce%æ Go%tïí, Va%n-

„ dalïí, şi' Visigo%tïí, şi

„ Ge%pedele a#tà%t ku nu%màru,

„ preku%m şi' ku vrednicĨ%a sànt

„ maí sokoti%ţí. Maí demu%lt

„ se zicã' Savro%mate, şi' Me-

„ lankle%ní: ù̇̇nïí lã%u dat

„ şi' nu%me de Qe%te. Drept kà

„ ku numi%rã, preku%m sau zi%-

„ su, ê̇rà ku ȧlta a#fa%rà

„ de a#cã%æ ku nemi%ka nu se

„ deskline%sku. Pe%liţa tutu-

„ rw%r le ĕ̇ste ȧlbà, pà%rul

„ ga%lben, tru%pu î#na%ltu, fa%-

„ ţa frumo%asà, a#ce%leşí le%qí,

„ a#cã%æş kredi%nţà, ȧdekà A"-

„ rïa%nà, pre ù̇rmà ù̇na li%n-

„ ba, ka%re w# kïemà%mu Go%tikà:

„ î#tru a#tà%ta, kàt sokote%sk,

„ kà to%ţí de w# gi%ntà maí

„ demu%ltu sau ţinu%t, şi'

„ dupà a#cã%æ ku nu%mele Kapi-

„ ta%nilwr fu%rà desti%npţí _{„ Là-}

a fost viţă nemţească, precum şi Procopius, unul din scriptorii bizantini, ne lăsă mărturisit la cartea 1, De răsboiul vandalic, cap. 2, unde întru acest chip scrie: „Împărăţind¹ Onoriu la apus, întrară în ţara² lui varvarii. Cine fură acei şi pre ce cale feceră aceaia, amuş voiu răschiăra³. Multe în timpurile⁴ cele de mai înante⁵ fură şi astăzi sânt naţioane⁶ gotice, ci întră aceia, gotii⁷, vandalii şi visigotii⁸ şi gepedele⁹, atât cu număru, precum şi cu vrednicia, sânt mai socotiţi. Mai demult se zicea savromate şi melancleni. Unii le-au dat şi nume de gete. Drept că cu numirea, precum s-au zis iară cu alta afară de aceaia, cu nemica nu se desclinesc. Peliţa tuturor le este albă, părul galben, trupu înalt¹⁰, faţa frumoasă, aceleşi legi, aceaiaş credinţă, adecă ariană, pre urmă, una linbă, care o chiămăm¹¹ gotică. Întru atâta cât socotesc că toţi de o ghintă mai demult s-au ţinut şi după aceaia cu numele capitanilor fură destinpţi¹². Lăcașul lor cel vechiu dincolo_de

Altă lecțiune: împărățând. Scris chir. Î"pàràţà%nd.
Altă lecțiune: țeara.
Altă lecțiune: răschira. Scris chir. ràskira .
Altă lecțiune: tâmpurile. Scris chir. tà%mpurile; formă analogică latinsită a cuvântului timpurile.
Scris chir. î#na%nte (înnante).
Scris lat. natione.
Altă lecțiune: goții. Scris lat. Gotii. Scris chir. Go%tïí.
Altă lecțiune: visigoții. Scris lat. Visigotii. Scris chir. Visigo%tïí.
Altă lecțiune: ghepedele. Scris chir. Ge%pedele.
Scris chir. î#na%ltu (înnaltu).
Altă lecțiune: chiemăm. Scris chir. kïemà%mu.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 99.

a fostu vițẻ Nemţéscả, precum

si Procopius unul’ din Scripto-

rii Bisantini ne lảsỏ marturisit

la Cartea 1. de resboiul’ Van-

dalicu cap. 2. Unde intru aquest

chipu scrie: „ Impẻrỉţėndu Ono-

„ riu la apusu, intrarỏ in ţéra

„ lui varvarii: quine furỏ aquei,

„ si pre que cale fecerỏ aquéa,

„ amuş voiu reschiảrà. Multe in

„ tėmpurile quele de mai inante

„ furỏ si astảǳi sunt natione Goti-

„ ce; qui intrả aquea Gotii, Van-

„ dalii, si Visigotii, si Gepede le

„ atảt cu numeru, precum si cu

„ vrednicia sunt mai socotiti.

„ Mai demult se ǳicea Sauroma-

„ te, si Melancleni: unii le au

„ dat si nume de Gete. Drept

„ chẻ cu numirea, precum s’au

„ ǳisu, érỏ cu alta afảrả de a-

„ quéa cu nemica nu se descline-

„ scu. Peliçia tuturor le este al-

„ bả, pỉrul’ galben, trupu inaltu,

„ façia frumósả, aquelesi legi,

„ aquéas credėntiả, adechẻ Aria-

„ nả, pre urmả una linba, qua-

„ re o chiảmảmu Goticả: intru a-

„ tảta, quảt socotesc, che toti

„ de o ghėntả mai de multu s’au

„ ţėnut, si dupỏ aquéa cu numele

„ Capitanilor furỏ destinpti. Lỏ-

„ caşul lor quel vechiu din colo _{„ de}

a# fi' Slove%ní, a# fo%stu vi%ţà

Nemţã%skà, preku%m şi' Proko%-

pïus ù̇nul din skripto%rïí Bi-

zanti%ní ne làsà' màrturisi%t

la Ka%rtã 1. de ràsbo%òl Van-

da%liku kap. 2. ùnde î#tru a#-

ce%st ki%pu skrĨ%e: „ Î"pàràţà%nd

„ W"no%rïu la a#pu%su î#tra%rà î#

„ ţã%ra luí Varva%rïí: ci%ne fu%-

„ rà a#ce%í, şi' pre ce ka%le fe%-

„ cerà a#cã%æ, a#mu%ş vo%ò̍ ràski-

„ ra'. Mu%lte î# tà%mpurile ce%le

„ de maí î#na%nte fu%rà, şi

„ ȧstàzí sànt naţïo%%ane Go%ti-

„ ce; ci' î#trà a#ce%æ Go%tïí, Va%n-

„ dalïí, şi' Visigo%tïí, şi

„ Ge%pedele a#tà%t ku nu%màru,

„ preku%m şi' ku vrednicĨ%a sànt

„ maí sokoti%ţí. Maí demu%lt

„ se zicã' Savro%mate, şi' Me-

„ lankle%ní: ù̇̇nïí lã%u dat

„ şi' nu%me de Qe%te. Drept kà

„ ku numi%rã, preku%m sau zi%-

„ su, ê̇rà ku ȧlta a#fa%rà

„ de a#cã%æ ku nemi%ka nu se

„ deskline%sku. Pe%liţa tutu-

„ rw%r le ĕ̇ste ȧlbà, pà%rul

„ ga%lben, tru%pu î#na%ltu, fa%-

„ ţa frumo%asà, a#ce%leşí le%qí,

„ a#cã%æş kredi%nţà, ȧdekà A"-

„ rïa%nà, pre ù̇rmà ù̇na li%n-

„ ba, ka%re w# kïemà%mu Go%tikà:

„ î#tru a#tà%ta, kàt sokote%sk,

„ kà to%ţí de w# gi%ntà maí

„ demu%ltu sau ţinu%t, şi'

„ dupà a#cã%æ ku nu%mele Kapi-

„ ta%nilwr fu%rà desti%npţí _{„ Là-}

Altă lecțiune: împărățând. Scris chir. Î"pàràţà%nd.
Altă lecțiune: țeara.
Altă lecțiune: răschira. Scris chir. ràskira .
Altă lecțiune: tâmpurile. Scris chir. tà%mpurile; formă analogică latinsită a cuvântului timpurile.
Scris chir. î#na%nte (înnante).
Scris lat. natione.
Altă lecțiune: goții. Scris lat. Gotii. Scris chir. Go%tïí.
Altă lecțiune: visigoții. Scris lat. Visigotii. Scris chir. Visigo%tïí.
Altă lecțiune: ghepedele. Scris chir. Ge%pedele.
Scris chir. î#na%ltu (înnaltu).
Altă lecțiune: chiemăm. Scris chir. kïemà%mu.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 99.

„ de Dunảre. De aquì Gepede

„ le apucarỏ Singedonu, sì Sir-

„ miu cu invecinatul ţėnutu

„ si din quóque, si din colo de

„ Dunảre unde si aquum lỏcu-

„ esc.“ *) De aquì se vede,

che Sarmatele, Getele, si cu al-

te nume mai demult chiảmatele

popỏrả, quare avea lỏcaşul’ sủu

din colo de dunảre, adeche de a

stảnga Dunảrei, au fost de na-

tion Goticesc, si au vorbitu lin-

ba Goticả. Érỏ cum che linba

Gotilor au fostu forte asemene

linbei quei Nemţéscả, este lucru

cunoscut.

Nepotu. Cu quele pỉnỏ aqui

de tėne despre Sloveni cuvẻntate,

si cu statornice proptele intẻrite

se astupả si gura aquelor, qui ǳi- _cu,

„ Làka%şul lwr cel ve%kò̍ din

„ kolw' de Du%nàre. De a#ci' Ge%-

„ pedele a#puka%rà Sinqedo%nu,

„ şi' Si%rmïu ku î#vecina%tul

„ ţinu%tu şi' din ko%ace, şi

„ din kolw' de Du%nàre ù̇nde

„ şi' a#ku%m làkue%sk.“ De a#ci' se

ve%de, kà Sa%rmatele, Ge%-

tele, şi' ku ȧlte nu%me maí

demult kïema%tele popo%arà,

ka%re a#vã' làka%şul sàu din ko-

lw' de Du%nàre, ȧdekà de a#-

stà%nga Du%%nàreí, a#u fo%st de

naţïw%n Gotice%sk, şi' a#u vor-

bi%tu li%nba Go%tikà. Ê̆rà kum

kà li%nba Go%tilwr a#u fo%stu

fo%arte a#se%mene li%nbeí ce%í Nem-

ţã%skà, ĕ̇ste lu%kru kunosku%t.

Nepo%tu.Ku ce%le pànà

a#ci' de ti%ne de%spre Slove%ní ku-

vànta%te, şi' ku stato%rnice

propte%le î#tàri'te se a#stu%pà şi _gu%ra

*) Imperium Occidentale tenente Honorio, ditionem ejus inva-

sere barbari; quinam ii fuerint, et qua via illud perfece-

rint, mox declarabo. Plurimae quidem superioribus fuere

temporibus, hodieque sunt nationes Gothicae, sed inter il-

los Gotthi, Vandali, et Visigothi, et Gepedes cum numero,

tum dignitate praestant. Olim Sauromatae dicebantur, ac

Melanchlaeni: quidam etiam Getarum nomen ipsis tribue-

runt. Vocabulis quidem omnes, ut dictum est, nulla vero

re praeterea inter se differunt. Cutis omnibus candida.

flava caesaries, corpus procerum, facies liberalis, eaedem

leges, eadem sacra, Ariana scilicet, una demum lingua,

quam Gothicam vocamus: ita ut ad unam universe gentem

pertinuisse quondam, ac suorum deinde ducum nominibus

discretos fuisse, existimem. Antiquae eorum sedes trans

flumen Istrum. Exin Gepedes Singedonem, ac Sirmium

cum vicino tractu qua cis, qua fluvium Istrum, ubi

etiamnum habitant, occuparunt.

de Dunăre. De aci, gepedele¹ apucară Singedonu şi Sirmiu cu învecinatul ţinut şi dincoace şi dincolo de Dunăre unde şi acum lăcuiesc.“ *²)

De aci se vede că sarmatele, getele³ şi cu alte nume mai demult chiămatele⁴ popoară⁵ care avea lăcaşul său dincolo de Dunăre, adecă de a stânga Dunărei, au fost de naţion goticesc şi au vorbit linba gotică. Iară cum că linba gotilor⁶ au fost foarte asemene linbei cei nemţească este lucru cunoscut.

Nepotu. - Cu cele până aci de tine despre sloveni cuvântate şi cu statornice proptele întărite se astupă şi⁷ gura acelor ci zi- _c

*) Imperium Occidentale tenente Honorio, ditionem eius invasere barbari: quinam ii fuerint, et qua via illud perfecerint, mox declarabo. Plurimae quidem superioribus fuere temporibus, hodieque sunt nationes Got[t]hicae; sed inter illas Gotthi, Vandali, Visigot[t]hi, et Gep[a]edes cum numero tum dignitate praestant. Olim Sauromatae dicebantur, ac Melanchlaeni: quidam etiam Getarum nomen ipsis tribuerunt. Vocabulis quidem omnes, ut dictum est, nulla vero re praeterea inter se differunt. Cutis omnibus candida, flava caesaries, corpus procerum, facies liberalis, eaedem leges, eadem sacra, Ariana scilicet, una demum lingua, quam Got[t]hicam vocamus: ita ut ad unam univers[os] gentem pertinuisse quondam, ac suorum deinde ducum nominibus discretos fuisse, existimem. Antiquae eorum sedes trans flumen Istrum. Exin Gep[a]edes Singedonem ac Sirmium cum vicino tractu, qua cis, qua [ultra] fluvium Istrum, ubi etiamnum habitant, occuparunt.

Altă lecțiune: ghepedele. Scris chir. Ge%pedele.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editio emendatior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii C. F., Pars II, volumen I, Procopius: Procopii Caesariensis, Historiarum Tetradis I. Liber III, „De Bello Vandalico”, Bonnae, Impensis ed. Weberi, MDCCCXXXIII, p. 312-313.
Altă lecțiune: ghetele. Scris chir. Ge%tele.
Altă lecțiune: chiematele. Scris chir. kïema%tele.
Scris lat. popỏrả.
Altă lecțiune: goților.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 100.

„ de Dunảre. De aquì Gepede

„ le apucarỏ Singedonu, sì Sir-

„ miu cu invecinatul ţėnutu

„ si din quóque, si din colo de

„ Dunảre unde si aquum lỏcu-

„ esc.“ *) De aquì se vede,

che Sarmatele, Getele, si cu al-

te nume mai demult chiảmatele

popỏrả, quare avea lỏcaşul’ sủu

din colo de dunảre, adeche de a

stảnga Dunảrei, au fost de na-

tion Goticesc, si au vorbitu lin-

ba Goticả. Érỏ cum che linba

Gotilor au fostu forte asemene

linbei quei Nemţéscả, este lucru

cunoscut.

Nepotu. Cu quele pỉnỏ aqui

de tėne despre Sloveni cuvẻntate,

si cu statornice proptele intẻrite

se astupả si gura aquelor, qui ǳi- _cu,

„ Làka%şul lwr cel ve%kò̍ din

„ kolw' de Du%nàre. De a#ci' Ge%-

„ pedele a#puka%rà Sinqedo%nu,

„ şi' Si%rmïu ku î#vecina%tul

„ ţinu%tu şi' din ko%ace, şi

„ din kolw' de Du%nàre ù̇nde

„ şi' a#ku%m làkue%sk.“ De a#ci' se

ve%de, kà Sa%rmatele, Ge%-

tele, şi' ku ȧlte nu%me maí

demult kïema%tele popo%arà,

ka%re a#vã' làka%şul sàu din ko-

lw' de Du%nàre, ȧdekà de a#-

stà%nga Du%%nàreí, a#u fo%st de

naţïw%n Gotice%sk, şi' a#u vor-

bi%tu li%nba Go%tikà. Ê̆rà kum

kà li%nba Go%tilwr a#u fo%stu

fo%arte a#se%mene li%nbeí ce%í Nem-

ţã%skà, ĕ̇ste lu%kru kunosku%t.

Nepo%tu.Ku ce%le pànà

a#ci' de ti%ne de%spre Slove%ní ku-

vànta%te, şi' ku stato%rnice

propte%le î#tàri'te se a#stu%pà şi _gu%ra

*) Imperium Occidentale tenente Honorio, ditionem ejus inva-

sere barbari; quinam ii fuerint, et qua via illud perfece-

rint, mox declarabo. Plurimae quidem superioribus fuere

temporibus, hodieque sunt nationes Gothicae, sed inter il-

los Gotthi, Vandali, et Visigothi, et Gepedes cum numero,

tum dignitate praestant. Olim Sauromatae dicebantur, ac

Melanchlaeni: quidam etiam Getarum nomen ipsis tribue-

runt. Vocabulis quidem omnes, ut dictum est, nulla vero

re praeterea inter se differunt. Cutis omnibus candida.

flava caesaries, corpus procerum, facies liberalis, eaedem

leges, eadem sacra, Ariana scilicet, una demum lingua,

quam Gothicam vocamus: ita ut ad unam universe gentem

pertinuisse quondam, ac suorum deinde ducum nominibus

discretos fuisse, existimem. Antiquae eorum sedes trans

flumen Istrum. Exin Gepedes Singedonem, ac Sirmium

cum vicino tractu qua cis, qua fluvium Istrum, ubi

etiamnum habitant, occuparunt.

de Dunăre. De aci, gepedele¹ apucară Singedonu şi Sirmiu cu învecinatul ţinut şi dincoace şi dincolo de Dunăre unde şi acum lăcuiesc.“ *²)

Nepotu. - Cu cele până aci de tine despre sloveni cuvântate şi cu statornice proptele întărite se astupă şi⁷ gura acelor ci zi- _c

Altă lecțiune: ghepedele. Scris chir. Ge%pedele.
Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae, editio emendatior et copiosior, consilio B. G. Niebuhrii C. F., Pars II, volumen I, Procopius: Procopii Caesariensis, Historiarum Tetradis I. Liber III, „De Bello Vandalico”, Bonnae, Impensis ed. Weberi, MDCCCXXXIII, p. 312-313.
Altă lecțiune: ghetele. Scris chir. Ge%tele.
Altă lecțiune: chiematele. Scris chir. kïema%tele.
Scris lat. popỏrả.
Altă lecțiune: goților.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 100.

cu, che Dacii au fost Sloveni; si

de aquì multe miselii scornirỏ a-

supra Romảnilor, si asupra lin-

bei loru.

Unchiu. Vorbele aquelora,

asupra Romảnilor din ameţéla ca-

pului vomite, sunt vrednice de

şuerare, nu de respunsu. Che

toti bảrbatii quei inţelepţi, iubi-

tori de adevẻru, si Critici, nu

numai altii, quì si ẻnsusi Serbii

mảrturisesc, che linba Slovénả

de quand è lumea nu s’au au-

dit prin pảrtile aqueste inante de

asese sutả de ani dupó intruparea

Domnului Cristos. Daniel Far-

latus, quarele au scris istoria lu-

crurilor Iliricesci, in Illyrico Sa-

cro Tom. 3. façia 90. asiè grảe-

„ sce: „Érỏ quarii socotesc, che

„ sảnta Biblie, si Liturgia, au

„ fost prefảcutả de Dumneḑee-

„ scul’ Ieronim in linba Slovénả

„ aquea in fórte mare retỉcire,

„ si nesciėntiả de lucrurile, si

„ de vremile quele vechi se

„ aflả. Quảci che nėque linba,

„ nėque numele Slovenilor ori

„ in Dalmatia, ori in Iliricu, ori

„ intru alte a Romanilor Provincii

„ (Ţeri) inante de vecul’ asese _n’au

gu%%ra a#ce%lwr, ci zi%ku, kà Da%-

cïí a#u fo%st Slove%ní, şi' de

a#ci' mu%lte mişelĨ%í skorni%rà

a#su%pra Rwmà%nilwr, şi' a#su%-

pra li%nbeí lo%ru.

Ù̆nkò. Vo%rbele a#ce%lora,

a#su%pra Rwmà%nilwr din a#me%-

ţã%la ka%puluí vomi%te, sànt

vre%dnice de şuera%%re, nu de rà-

spu%nsu. Kà to%ţí bàrba%ţïí ce%í

î#ţele%pţí, ò#bito%rí de a#devà%-

ru şi' Kri%ticí nu nu%maí ȧl-

ţïí, ci', şi' î̇suşí Sà%rbïí

màrturise%sk, kà li%nba Slo-

vã%nà de kànd ė lu%mã nu sau

a#uzi%t prin pà%rţile a#ce%ste î#-

na%nte de a#şe%se su%tà de ȧní

dupà î#trupa%rã Do%mnuluí Hs.

Da%nïel Farla%tus, ka%rele a#u

skri%s i#sto%rïa lu%krurilwr ĩ"li-

rice%śí, î# ĩ"li%riko Sa%kro Tom.

3. fa%ţa 90. a#şa' gràe%śe: „Ê̆rà

„ ka%rïí sokote%sk, kà sà%nta Bi%-

„ blïe, şi' LiturgĨ%a a#u fo%st

„ prefàku%tà de Du%mnezee%skul

„ ĩ"eroni%m î# li%nba Slovã%nà;

„ a#ce%æ î# fo%arte ma%re ràtàci%re,

„ şi' neśïi%nţà de lu%krurile,

„ şi' de vre%mile ce%le ve%kí se

„ ȧflà. Kà%cí kà ni%ce li%nba,

„ ni%ce nu%mele Slove%nilwr ẇrí

„ î# Dalma%ţïa, ẇrí î# ĩ"li%riku,

„ ẇrí î#tru ȧlte a# Rwma%ni-

„ lwr Provi%ncïí (ţà%rí) î#

„ a%nte de vã%kul a#şã%se nau _î#ce-

[zi]c că dacii au fost sloveni şi de aci multe mişelii scorniră asupra românilor şi asupra linbei lor.

Unchiu. - Vorbele acelora asupra românilor din ameţeala capului vomite sânt vrednice de şuierare, nu de răspuns. Că toţi bărbaţii cei înţelepţi, iubitori de adevăr şi critici, nu numai alţii, ci şi însuşi sârbii mărturisesc că linba sloveană de când e lumea nu s-au auzit prin părţile aceste înante¹ de a şese sută de ani după Întruparea Domnului Hristos.

Daniel Farlatus, carele au scris istoria lucrurilor iliriceşti, în Illyrico² Sacro, tom. 3, faţa 90, aşe³ grăieşte: „Iară carii socotesc că Sânta Biblie şi Liturghia au fost prefăcută de dumnezeiescul Ieronim în linba sloveană, aceia în foarte mare rătăcire şi neştiinţă de lucrurile şi de vremile cele vechi se află. Căci că nice linba, nice numele slovenilor ori în Dalmaţia, ori în Iliricu, ori întru alte a romanilor provincii (ţeri⁴) înante de veacul a şese⁵_n-au

Scris chir. î#na%nte (înnante).
Scris chir. ĩ"li%riko.
Altă lecțiune: așa. Scris chir. a#şa .
Altă lecțiune: țări. Scris chir. ţà%rí.
Altă lecțiune: șease. Scris chir. a#şã%se.

cu, che Dacii au fost Sloveni; si

de aquì multe miselii scornirỏ a-

supra Romảnilor, si asupra lin-

bei loru.

Unchiu. Vorbele aquelora,

asupra Romảnilor din ameţéla ca-

pului vomite, sunt vrednice de

şuerare, nu de respunsu. Che

toti bảrbatii quei inţelepţi, iubi-

tori de adevẻru, si Critici, nu

numai altii, quì si ẻnsusi Serbii

mảrturisesc, che linba Slovénả

de quand è lumea nu s’au au-

dit prin pảrtile aqueste inante de

asese sutả de ani dupó intruparea

Domnului Cristos. Daniel Far-

latus, quarele au scris istoria lu-

crurilor Iliricesci, in Illyrico Sa-

cro Tom. 3. façia 90. asiè grảe-

„ sce: „Érỏ quarii socotesc, che

„ sảnta Biblie, si Liturgia, au

„ fost prefảcutả de Dumneḑee-

„ scul’ Ieronim in linba Slovénả

„ aquea in fórte mare retỉcire,

„ si nesciėntiả de lucrurile, si

„ de vremile quele vechi se

„ aflả. Quảci che nėque linba,

„ nėque numele Slovenilor ori

„ in Dalmatia, ori in Iliricu, ori

„ intru alte a Romanilor Provincii

„ (Ţeri) inante de vecul’ asese _n’au

gu%%ra a#ce%lwr, ci zi%ku, kà Da%-

cïí a#u fo%st Slove%ní, şi' de

a#ci' mu%lte mişelĨ%í skorni%rà

a#su%pra Rwmà%nilwr, şi' a#su%-

pra li%nbeí lo%ru.

Ù̆nkò. Vo%rbele a#ce%lora,

a#su%pra Rwmà%nilwr din a#me%-

ţã%la ka%puluí vomi%te, sànt

vre%dnice de şuera%%re, nu de rà-

spu%nsu. Kà to%ţí bàrba%ţïí ce%í

î#ţele%pţí, ò#bito%rí de a#devà%-

ru şi' Kri%ticí nu nu%maí ȧl-

ţïí, ci', şi' î̇suşí Sà%rbïí

màrturise%sk, kà li%nba Slo-

vã%nà de kànd ė lu%mã nu sau

a#uzi%t prin pà%rţile a#ce%ste î#-

na%nte de a#şe%se su%tà de ȧní

dupà î#trupa%rã Do%mnuluí Hs.

Da%nïel Farla%tus, ka%rele a#u

skri%s i#sto%rïa lu%krurilwr ĩ"li-

rice%śí, î# ĩ"li%riko Sa%kro Tom.

3. fa%ţa 90. a#şa' gràe%śe: „Ê̆rà

„ ka%rïí sokote%sk, kà sà%nta Bi%-

„ blïe, şi' LiturgĨ%a a#u fo%st

„ prefàku%tà de Du%mnezee%skul

„ ĩ"eroni%m î# li%nba Slovã%nà;

„ a#ce%æ î# fo%arte ma%re ràtàci%re,

„ şi' neśïi%nţà de lu%krurile,

„ şi' de vre%mile ce%le ve%kí se

„ ȧflà. Kà%cí kà ni%ce li%nba,

„ ni%ce nu%mele Slove%nilwr ẇrí

„ î# Dalma%ţïa, ẇrí î# ĩ"li%riku,

„ ẇrí î#tru ȧlte a# Rwma%ni-

„ lwr Provi%ncïí (ţà%rí) î#

„ a%nte de vã%kul a#şã%se nau _î#ce-

[zi]c că dacii au fost sloveni şi de aci multe mişelii scorniră asupra românilor şi asupra linbei lor.

Scris chir. î#na%nte (înnante).
Scris chir. ĩ"li%riko.
Altă lecțiune: așa. Scris chir. a#şa .
Altă lecțiune: țări. Scris chir. ţà%rí.
Altă lecțiune: șease. Scris chir. a#şã%se.

„ n’au inceput a se auḑi.“ Si

Daniel Papebrochius in Propileu

lunei lui Maiu façia 236. dice:

„ Sảntul’ Ieronim, mảcar che

„ in Dalmatia s’au nảscut pe la

„ anul’ 356. tảtus in pruncie fi-

„ ėnd trảmis la Roma pentru in-

„ vetiảturả, nėque odatả nu s’au

„ mai intors in Patrie; darẻ sỉ

„ se fì si intorsu, si pentru Ce-

„ tảţenii sủi si fì vrut a face

„ queva, n-ar fì pututu sỉ facả

„ tảlmảcire Slovenéscả, quarea

„ aici ar fì fostu fỏrả de folos.

„ Quảci che Slovenii, in quảtả

„ vreme au viuảtiuit Ieronim,

„ in què mai din lontru Schi-

„ tie erà ascunsi; ảntẻi si ảntẻi

„ subt Imperatul’ Iustinian quel

„ bẻtrảnu esėnd de acolo, se re-

„ vẻrsarỏ prin Dalmatia, prin Ili-

ricu, si prin Panonii.“ **) Ve-

„ î#cepu%t a# se a#uzi'.“ Şi' Da%-

nïel Papebro%kïus î# Propile%u

lu%neí lu%í Maò̍ fa%ţa 236. zi%ce:

„ Sà%ntul ĩ"eronim, màka%r

„ kà î# Dalma%ţïa sau nàsku%t

„ pe la ȧnul 356. to%tuşí î#

„ pruncĨ%e fïi%nd tràmi%s la

„ Rw%ma pentru î#vàţàtu%rà,

„ ni%cí w#da%tà nu sau maí î#-

„ to%rs î# Pa%trïe; da%rà sà se

„ fi' şi' î#to%rsu, şi' pentru

„ Cetàţe%nïí sàí sà fi' vrut

„ a# fa#ce ce%va, nar fi' putu%-

„ tu sà fa%kà tàlmàci%re

„ Slovenã%skà, ka%rã a#i%cí a#r

„ fi' fo%stu fàrà de fo-

„ lo%s. Kà%cí kà Slove%nïí, î#-

„ kà%tà vre%me a#u vïeţui%t ĩ"ero-

„ ni%m, î# cã' maí din lo%n-

„ tru Ski%tïe ĕ#ra' a#sku%nşí;

„ î#tà%ò̍ şi' î#tà%ò̍ su%bt Î"pàra%-

„ tul ĩ"ustinïa%n ce%l bàtrà%nu

„ e#şi%nd de a#kolw', se ràvàr-

„ sa%rà prin Dalma%ţïa, prin _ĩ"li%-

*) Qui vero a divo Hieronymo sacra Biblia, itemque Litur-

giam in sermonem Sclavonicum translata esse putant; ii

summo in errore, et in antiquarum rerum, ac temporum

ignoratione versantur; Nam neque linguam, neque nomen

Sclavorum sive in Dalmatia, et Illyrico, sive in aliis Ro-

manorum provinciis ante sextum saeculum audiri coepit.

Daniel Farlatus, in Illyrico Sacro Tom. 3. pag. 90.

**) S. Hieronymus, licet in Dalmatia natus sub annum 356.

puer tamen ad studia Romam missus, nunquam amplius

in patriam rediit; atque ut rediisset, et in Civium suo-

rum gratiam facere aliquid voluisset, non potuisset Scla-

vonicam versionem condere istic inutilem futuram. Siqui- _dem

n-au început a se auzi.“ *¹)

Şi Daniel Papebrochius, în Propileu lunei lui maiu, faţa 236, zice: „Sântul Ieronim, măcar că în Dalmaţia s-au născut pe la anul 356, tătuş², în pruncie fiind trămis la Roma pentru învăţătură niceodată³ nu s-au mai întors în patrie. Dară, să se fi şi întors şi pentru cetăţenii săi să fi vrut a face ceva, n-ar fi putut să facă tălmăcire slovenească carea aici ar fi fost fără de folos. Căci că slovenii, în câtă vreme au viăţuit⁴ Ieronim, în cea mai din lontru Schitie era ascunşi. Întâiu şi întâiu⁵ subt Împăratul Iustinian cel Bătrân ieşind de acolo se revărsară⁶ prin Dalmaţia, prin⁷ Iliricu și prin Panonii.**⁸) Ve[zi]

*) Qui vero a divo⁹ Hieronym[um] [alterius Alphabeti, quod Bukuiza vocant, inventorem faciunt, ab eoque] sacra Biblia, itemque liturgiam in sermonem Slavonicum translata esse putant; ii summo in errore, et in antiquarum rerum, ac temporum ignoratione versantur. Nam neque linguam, neque nomen Slavorum sive in Dalmatia, et Illyrico, sive in aliis Romanorum provinciis ante sextum saeculum audiri coepit. Daniel Farlatus, in Illyrico Sacro, Tom. 3, pag. 90.

**) S. Hieronymus licet in Dalmatia natus sub annum 356., puer tamen ad studia Romam missus, nunquam amplius in patriam rediit; atque ut rediisset, et in civium suorum gratiam facere aliquid voluisset, non potuisset Slavonicam versionem condere istic inutilem futuram. Siqui- _dem

Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Daniele Farlato, Illyrici Sacro Tomus Tertius. Ecclesia Spalatensis, olim Salonitana, Venetiis, Apud Sebastianum Coleti, MDCCLXV, „Joannes III. Archiep[iscopus] Spalatensis XXVI”, caput primum. De concilio spalatensi Nationali, §. I. Exponuntur caussae cogendi Concilii, p. 90.
Altă lecțiune: totuși. Scris chir. to%tuşí.
Altă lecțiune: niciodată. Scris chir. ni%cí w#da%tà.
Altă lecțiune: viețuit. Scris chir. vïeţui%t.
Altă lecțiune: întâi și întâi. Scris lat. ảntẻi si ảntẻi.
Altă lecțiune: răvărsară. Scris chir. ràvàrsa%rà.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 102.
Citatul este preluat din lucrarea lui Daniele Farlato, Illyrici Sacro Tomus Tertius. Ecclesia Spalatensis, olim Salonitana, Venetiis, Apud Sebastianum Coleti, MDCCLXV, „Joannes III. Archiep[iscopus] Spalatensis XXVI”, caput primum. De concilio spalatensi Nationali, §. I. Exponuntur caussae cogendi Concilii, p. 90.
În textul original e: „Qui vero D. [...].”.

„ n’au inceput a se auḑi.“ Si

Daniel Papebrochius in Propileu

lunei lui Maiu façia 236. dice:

„ Sảntul’ Ieronim, mảcar che

„ in Dalmatia s’au nảscut pe la

„ anul’ 356. tảtus in pruncie fi-

„ ėnd trảmis la Roma pentru in-

„ vetiảturả, nėque odatả nu s’au

„ mai intors in Patrie; darẻ sỉ

„ se fì si intorsu, si pentru Ce-

„ tảţenii sủi si fì vrut a face

„ queva, n-ar fì pututu sỉ facả

„ tảlmảcire Slovenéscả, quarea

„ aici ar fì fostu fỏrả de folos.

„ Quảci che Slovenii, in quảtả

„ vreme au viuảtiuit Ieronim,

„ in què mai din lontru Schi-

„ tie erà ascunsi; ảntẻi si ảntẻi

„ subt Imperatul’ Iustinian quel

„ bẻtrảnu esėnd de acolo, se re-

„ vẻrsarỏ prin Dalmatia, prin Ili-

ricu, si prin Panonii.“ **) Ve-

„ î#cepu%t a# se a#uzi'.“ Şi' Da%-

nïel Papebro%kïus î# Propile%u

lu%neí lu%í Maò̍ fa%ţa 236. zi%ce:

„ Sà%ntul ĩ"eronim, màka%r

„ kà î# Dalma%ţïa sau nàsku%t

„ pe la ȧnul 356. to%tuşí î#

„ pruncĨ%e fïi%nd tràmi%s la

„ Rw%ma pentru î#vàţàtu%rà,

„ ni%cí w#da%tà nu sau maí î#-

„ to%rs î# Pa%trïe; da%rà sà se

„ fi' şi' î#to%rsu, şi' pentru

„ Cetàţe%nïí sàí sà fi' vrut

„ a# fa#ce ce%va, nar fi' putu%-

„ tu sà fa%kà tàlmàci%re

„ Slovenã%skà, ka%rã a#i%cí a#r

„ fi' fo%stu fàrà de fo-

„ lo%s. Kà%cí kà Slove%nïí, î#-

„ kà%tà vre%me a#u vïeţui%t ĩ"ero-

„ ni%m, î# cã' maí din lo%n-

„ tru Ski%tïe ĕ#ra' a#sku%nşí;

„ î#tà%ò̍ şi' î#tà%ò̍ su%bt Î"pàra%-

„ tul ĩ"ustinïa%n ce%l bàtrà%nu

„ e#şi%nd de a#kolw', se ràvàr-

„ sa%rà prin Dalma%ţïa, prin _ĩ"li%-

*) Qui vero a divo Hieronymo sacra Biblia, itemque Litur-

giam in sermonem Sclavonicum translata esse putant; ii

summo in errore, et in antiquarum rerum, ac temporum

ignoratione versantur; Nam neque linguam, neque nomen

Sclavorum sive in Dalmatia, et Illyrico, sive in aliis Ro-

manorum provinciis ante sextum saeculum audiri coepit.

Daniel Farlatus, in Illyrico Sacro Tom. 3. pag. 90.

**) S. Hieronymus, licet in Dalmatia natus sub annum 356.

puer tamen ad studia Romam missus, nunquam amplius

in patriam rediit; atque ut rediisset, et in Civium suo-

rum gratiam facere aliquid voluisset, non potuisset Scla-

vonicam versionem condere istic inutilem futuram. Siqui- _dem

n-au început a se auzi.“ *¹)

Citat verificat în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca; Daniele Farlato, Illyrici Sacro Tomus Tertius. Ecclesia Spalatensis, olim Salonitana, Venetiis, Apud Sebastianum Coleti, MDCCLXV, „Joannes III. Archiep[iscopus] Spalatensis XXVI”, caput primum. De concilio spalatensi Nationali, §. I. Exponuntur caussae cogendi Concilii, p. 90.
Altă lecțiune: totuși. Scris chir. to%tuşí.
Altă lecțiune: niciodată. Scris chir. ni%cí w#da%tà.
Altă lecțiune: viețuit. Scris chir. vïeţui%t.
Altă lecțiune: întâi și întâi. Scris lat. ảntẻi si ảntẻi.
Altă lecțiune: răvărsară. Scris chir. ràvàrsa%rà.
Textul redactat în grafie chirilică se continuă pe pag. 102.
Citatul este preluat din lucrarea lui Daniele Farlato, Illyrici Sacro Tomus Tertius. Ecclesia Spalatensis, olim Salonitana, Venetiis, Apud Sebastianum Coleti, MDCCLXV, „Joannes III. Archiep[iscopus] Spalatensis XXVI”, caput primum. De concilio spalatensi Nationali, §. I. Exponuntur caussae cogendi Concilii, p. 90.
În textul original e: „Qui vero D. [...].”.

ḑi mai pre largu despre aqueste

la Stefanus Salaghius, De Statu

Eclesie Panonice.

„ ĩ"li%riku, şi' prin Pano%nïí.“

Ve%zí maí pre la%rgu despre

a#ce%ste la Ste%fanus Sala%gïus,

de Sta%tu E"kle%sïe Panno%niţe.

dem Sclavi, quoad Hieronymus vixit, in intima latuerunt

Scythia, primum inde egressi, Dalmatiaeque, Illyrico, et

Pannoniis infusi sub Imperio Justiniani senioris. Daniel

Papebrochius, in Propyleo Maji pag. 236.

[ve]zi¹ mai pre larg despre aceste la Stefanus Salaghius, de Statu Eclesie² Panonice³.

dem Slavi, quoad Hieronymus vixit, in intima latuerunt Scythia, primum inde egressi, Dalmatiaeque, Illyrico, et Pannoniis infusi sub Imperio Justiniani senioris. Daniel Papebrochius, in Propyleo Maii, pag. 236.

Pagină numerotată greșit 190.
Recte: Ecclesiae.
Recte: Pannonice. Scris chir. Panno%niţe (Panonițe). Lucrare tipărită în 1777-1800, la Typ. Joanni Josephi Engel, Quinque-Ecclesiis [Pécs]. Referință verificată în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca.

ḑi mai pre largu despre aqueste

la Stefanus Salaghius, De Statu

Eclesie Panonice.

„ ĩ"li%riku, şi' prin Pano%nïí.“

Ve%zí maí pre la%rgu despre

a#ce%ste la Ste%fanus Sala%gïus,

de Sta%tu E"kle%sïe Panno%niţe.

dem Sclavi, quoad Hieronymus vixit, in intima latuerunt

Scythia, primum inde egressi, Dalmatiaeque, Illyrico, et

Pannoniis infusi sub Imperio Justiniani senioris. Daniel

Papebrochius, in Propyleo Maji pag. 236.

[ve]zi¹ mai pre larg despre aceste la Stefanus Salaghius, de Statu Eclesie² Panonice³.

Pagină numerotată greșit 190.
Recte: Ecclesiae.
Recte: Pannonice. Scris chir. Panno%niţe (Panonițe). Lucrare tipărită în 1777-1800, la Typ. Joanni Josephi Engel, Quinque-Ecclesiis [Pécs]. Referință verificată în colecțiile B.C.U. „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca.

Es tut uns Leid, Ihr Browser stellt diese Website falsch dar!